Indicatori pentru evaluarea calitatii activelor

INDICATORI PENTRU EVALUAREA CALITATII ACTIVELOR

Indicatorii pentru evaluarea calitatii activelor sunt utilizati pentru a evidentia structura activelor unei banci din punct de vedere al performantei si al capacitatii acesteia de a genera venituri. In practica internationala, acesti indicatori sunt folositi pentru a identifica problemele privind calitatea activelor din intreg portofoliu si calculati cu ajutorul nivelului valorii creditelor neperformante (NPL).

Exista diverse definitii ale acestui termen in functie de tipul creditelor si politica imprumutatorului. Atunci cand plata ratei si dobanzii unui credit este restanta de 90 de zile sau mai mult, creditul este considerat a fi neperformant iar debitorul in incapacitate de plata.[1]

Creditele neperformante se pot defini ca fiind acele imprumuturi bancare acordate clientilor a caror situatie economico-financiara, deteriorata din diverse cauze, in diferite faze ale procesului de creditare, nu mai asigura conditii de rambursare integrala sau partiala a creditului sau de achitare a dobanzilor si comisioanelor aferente.

Nivelul acestor credite trebuie insa sa se situeze la un nivel cat mai redus, datorita impactului asupra profitabilitatii bancii. Acest deziderat se poate atinge numai printr-o politica de creditare prudenta, practicata in consens cu conjunctura economica si mediul financiar precum si printr-o clasificare corespunzatoare a riscului.

Un credit poate deveni neperformant in oricare din fazele procesului de creditare, inclusiv in faza de analiza, datorita unor cauze dependente sau independente de practica bancara, dar in aceasta faza el nu se manifesta practic, trebuie trecut in categoria neperformante atunci cand el devine o certitudine, deci atunci cand recuperarea lui devine o problema pentru banca sau cand clientii creditati nu mai asigura conditii de rambursare a creditului sau de achitare a dobanzilor, sau si una si alta. Existenta creditelor neperformante, ca o categorie aparte de credite precum si efectele negative ale acestora, a facut necesara gestiunea separata a acestor tipuri de credite, incadrarea intr-un portofoliu al creditelor neperformante. In momentul in care apar aceste credite, rezulta si o serie de efecte negative resimtite de banca, client dar si la nivel macroeconomic. Simpla enumerare a acestor efecte negative ale creditelor neperformante ne arata de ce bancile trebuie sa deruleze o activitate de creditare performanta.

Intrucat nu exista o definitie standard pentru NPL, pentru o mai buna comparabilitate a datelor folosite, Ghidul de compilare FMI recomanda ca imprumuturile (si alte active) sa fie clasificate drept neperformante (NPL) atunci cand: (1) ratele de plata reprezentand principal si dobanda inregistreaza restante de trei luni (90 de zile) sau mai mult, sau (2) dobanda de plata pentru trei luni (90 de zile) sau mai mult a fost capitalizata (reinvestita in valoarea principalului), refinantata sau rescadentata (respectiv plata a fost amanata prin acord). Criteriul celor 90 de zile reprezinta practica cea mai des intalnita in diferite tari pentru determinarea imprumuturilor neperformante. In plus, imprumuturile neperformante vor include acele credite cu un serviciu al datoriei mai mic de 90 de zile dar care, sub legislatia nationala, sunt recunoscute ca neperformante - in sensul ca exista motive pentru a clasifica un imprumut ca neperformant chiar fara sa inregistreze restante de peste 90 de zile ca, de exemplu, situatia falimentului.

Consider relevanta pentru prezentul studiu doar analiza urmatorilor doi indicatori privind calitatea activelor:

1. Ponderea creditelor neperformante in total active evidentiaza activele care nu concura la dezvoltarea performantelor bancii, un volum mare al acestora conducand la pierderi cu efecte majore asupra capitalului bancii:

Ponderea NPL in total active=x 100

2. Ponderea creditelor neperformante in total credite acordate se calculeaza ca raport intre valoarea creditelor neperformante si volumul total al creditelor :

Ponderea NPL in total portofoliu credite=x 100

Acest indicator reda calitatea portofoliului de credite din sectorul bancar. Un trend crescator indica o deterioare a calitatii creditelor si prin urmare, un risc crescut al solvabilitatii institutiilor financiare. Acest indicator nu poate cuprinde toate aspectele calitatii activelor si informatii aditionale sunt necesare pentru a aprecia la modul general siguranta acestui indicator. In calcularea raportului se folosesc creditele la valoare bruta[4] spre deosebire de creditele la valoare neta . In Romania creditele neperformante cuprindeau expunerile catre creditele clsasificate in catergoriile "substandard","indoielnic" si "pierdere" (pana in anul 2005, majoritatea statelor foloseau aceste categorii pentru a defini creditele NPL).