Interpretari

INTERPRETARI

Se face o analiza pentru a testa paritatea neacoperita a ratelor de dobanda pe cazul cursului de schimb GBP/USD, pentru perioada 01.03.1995-01.08.2007.

Primul pas este acela de a crea seriile r_sua (cu privire la rata de dobanda din SUA), r_uk (reprezentand rata de dobanda din UK) si S (cursul de schimb dintre cele doua monede, respectiv dolar si lira).

Pentru a putea observa cum arata cele trei serii, va trebui sa vedem graficele lor. In ceea ce priveste seria r_sua, se poate observa ca rata de dobanda din SUA a avut in perioada respectiva atat un trend ascendant, cat si un trend descendent, precum si perioade in care s-a mentinut constanta. Undeva pe la mijlocul perioadei, rata de dobanda (asa cum reiese din grafic) a suferit un colaps, scazand de la 0,905 (inceputul lui 2001) la 0 (la inceputul anului 2002). De asemenea, a avut loc si o crestere aproape dubla de la mijlocul anului 2004 (cand rata dobanzii a fost de 0,401) si pana in luna iulie 2006 (cand aceasta a inregistrat valoarea de 0,825). Incepand cu luna iulie 2006 si pana la finalul perioadei, rata a ramas constanta.

Daca analizam seria r_uk, referitoare la rata de dobanda din Anglia, realizam ca aceasta a variat mai mult decat rata dobanzii din SUA, inregistrand atat cresteri cat si scaderi. Totusi, aceste modificari nu au fost foarte mari de la o perioada la alta si rata nu a fost constanta decat de putine ori si asta nu pentru mai mult de trei luni, fata de rata din SUA care s-a mentinut constanta si pentru un an de zile.

Seria S cu privire la cursul de schimb GBP/USD are, ca si celelalte doua serii atat un trend ascendant (si in aceasta situatie se apreciaza moneda de baza, respectiv GBP din cauza cresterii cursului GBP/USD), cat si unul descendent (caz in care moneda de baza, GBP, se depreciaza ca urmare a scaderii cursului GBP/USD).

Aceste serii sunt primele trei din cele sase care ne vor ajuta la realizarea estimarii ecuatiei UIP. In plus, este important de punctat anumite lucruri inainte.

Teoria UIP presupune ca pe piata valutara se verifica urmatoarea relatie:

t=orice observatie din esantionul de date disponibile.

Dupa ce au fost create si seriile dif, Se si apr_depr, putem sa testam UIP pe cursul GBP/USD. Deoarece verificarea relatiei de mai sus este echivalenta cu testarea relatiei apr_depr=c+dif+, se face testarea in EViews a celei de a doua relatii. Astfel, in urma estimarii, va rezulta:

Aceste rezultate trebuie interpretate, iar interpretarea are scopul de a pune in evidenta cat de important este cursul de schimb GBP/USD pentru testarea UIP. La interpretare se va folosi un nivel de significanta de 10%.

Statistic vorbind, constanta C are o α-probabilitate de 0.0148<0.1, motiv pentru care putem afirma ca ea difera semnificativ de 0 si putem respinge ipoteza nula. Daca analizam si dif observam ca si aceasta este semnificativa din punct de vedere statistic, iar argumentul este α-probabilitatea asociata testului T care este de 0.0799<0.1.

R-squared are valoarea de 0.021006. Avand in vedere faptul ca 0.021006<0.1, se poate spune ca intre cele doua variabile exista o legatura slaba, doar 2.1006% din variatia cursului de schimb dintre GBP si USD este data de diferenta dintre rata de dobanda din SUA si rata de dobanda din UK.

Pentru a vedea daca seria este corelata pozitiv sau negativ alegem testul Durbin-Watson, care are valoarea de 0.680850. Avand in vedere ca 0.680850<2, rezulta ca seria este corelata pozitiv.

In cazul in care se doreste realizarea unei comparatii intre mai multe modele, se apeleaza la Akaike info criterion, cu scopul de a ne da seama care dintre modele exprima cel mai bine variatia variabilei endogene, de aceea se alege acel model care are Akaike info criterion cu valoarea cea mai mica. In loc de Akaike info criterion se mai poate folosi, de asemenea, si Schwarz criterion.

In continuare vom verifica daca rezultatele obtinute sunt sau nu unele pe care ne putem baza. Primul pas este acela de a crea o noua serie numita rezid, care include toate erorile variabilei estimate a deprecierii/aprecierii cursului de schimb fata de nivelul real inregistrat. Pentru a testa normalitatea reziduurilor, vom folosi testul Jarque-Bera.

Testul Jarque-Bera are ipoteza nula faptul ca erorile sunt distribuite normal. Dupa cum putem observa, probabilitatea asociata testului, care are valoarea de 21.60%, arata ca nu putem respinge ipoteza nula, ceea ce asigura robustete rezultatelor noastre. Mai mult decat atat, dupa cum se poate observa, media erorilor este foarte mica (-1.95e-18), aproape de zero.

Inainte de a realiza estimarea unei ecuatii de regresie simpla trebuie indeplinita o conditie fundamentala si anume trebuie verificat caracterul stationar al seriilor de timp si este necesar sa tratam diferit seriile nestationare de cele stationare.

Eviews pune la dispozitie mai multe teste de stationaritate. Spunem ca o serie nestationera are o radacina unitate sau unit-root. Se va utilize testul Augmented Dickey-Fuller pentru seriile incluse in regresia care testeaza UIP, si anume apr_depr si dif.

Verificam prezenta radacinii unitare in seria apr_depr, exprimata in nivel, nu in diferenta. De asemenea, acest test are la baza o ecuatie de regresie in care includem o constanta.

In acest caz, constanta inclusa in regresia aferenta testului ADF nu este semnificativa din punct de vedere statistic (probabilitatea asociata testului T este 0.2774>0.05).

Daca nu este inclusa constanta se obtine urmatorul rezultat:

Testul ADF are ipoteza nula ca seria analizata contine o radacina unitara (nu este stationara). Dupa cum se poate observa, probabilitatea asociata acestui test este 0.0000, deci ipoteza nula se respinge si seria este stationara.

Repetand acelasi test pentru seria diferentialului de rate de dobanda, observam ca, de aceasta data, constanta este semnificativa (are valoarea 0.0464<0.05). Cu alte cuvinte putem afirma ca seria este stationara daca este acceptat un prag de significanta de 10%.