POLITICA ECONOMICA SI FISCALITATEA

POLITICA ECONOMICA SI FISCALITATEA

1. CONCEPTUL DE POLITICA ECONOMICA

Politica economica reprezinta "actiunea constienta a puterii publice, democratic stabilita, care presupune definirea stiintifica a obiectivelor economice si sociale a statului-natiune pe o anumita perioada si punerea in aplicare a acestor obiective, pornind de la conditiile ( premisele) existente si folosind mijloace si tehnici adecvate adica se refera, pe de-o parte, la interventiile statului pentru a corecta dezechilibrele ce pot aparea in economia nationala, iar pe de alta parte, desemneaza ansamblul deciziilor luate de puterile publice menite sa atinga, prin utilizarea de instrumente, obiective sigure privind situatia economica.

Punctul de plecare in elaborarea politicii economice il constituie perceperea si constientizarea intereselor generale ale societatii in ansamblu, dar si in perspectiva. Aceste interese se manifesta diferit in functie de nivelul la care se structureaza si se raporteaza obiectivele majore ale politicii economice: national, regional sau mondial.

Demersul logic al stabilirii politicii economice se caracterizeaza prin:

definirea scopurilor politicii economice. Acestea se stabilesc in functie de   doctrina partidelor aflate la putere. In atingerea scopurilor se stabilesc obiective clare cum sunt : ocuparea, cresterea economica, stabilitatea preturilor si echilibrul extern.

precizarea instrumentelor aflate la dispozitia guvernului si care pot fi folsite la realizarea obiectivelor stabilite. Instrumentele politicii economice sunt : politica bugetara si fiscala, politica monetara, politica veniturilor, politicile concurentei, politicile schimbului, politica valutara, politica comerciala, etc.

legatura ce se poate stabili si compatibilitatea intre obiective si instrumente.

Politicile economice se pot clasifica astfel:

a)     dupa orizontul de timp pot fi: conjuncturale, pe termen scurt sau structurale pe termen mediu si lung. Pentru acestea sunt utilizate politici de reglare a cererii, adica incurajarea sau franarea ei.

b)     in functie de sfera lor de cuprindere pot fi: politici economice globale, atunci cand implica mai multe activitati economice, sau politici economice specifice pe anumite activitati economice.

c)     in functie de obiectivele urmarite pot fi: politici de relansare pentru stimularea cererii sau politici de stabilizare.

2. FACTORII DETERMINANTI AI FISCALITATII PENDENTI DE POLTICA ECONOMICA SI IMPACTUL LOR ASUPRA FISCALITATII

Factorii determinanti ai fiscalitatii dependenti de polica economica obliga legiuitorul sa aleaga intre impozitele asupra veniturilor, asupra capitalului sau asupra cheltuielilor, ori sa le combine. Obiectivul il reprezinta bogatia, insa aceasta nu are intodeauna aceeasi natura economica.

Pentru a se alege veniturile drept obiect al impunerii trebuie identificat venitul impozabil. Dreptul civil il defineste ca fiind o suma de bani provenit dintr-o sursa permanenta si insusita in mod periodic. Dreptul fiscal arata ca un astfel de venit are caracter monetar adica intra in sfera venitului impozabil si veniturile sau avantajele in natura sau chiar cele potentiale pe care proprietarul averii l-ar putea obtine, distinctia dintre sursa permanenta de venit si venit intra sub incidenta impozitului pe venit si periodicitatea intra sub incidenta impozitului si veniturilor exceptionale, care nu au neaparat caracter periodic.

Odata definit venitul impozabil se ridica problema daca impunerea sa se faca asupra veniturilor globale sau separat pe fiecare categorie de venit.

Impunerea pe venitul global, s-a aplicat in Romania pana in 2005, si consta in cumularea veniturilor de platitor din surse multiple. Acest lucru permite cunosterea situatiei de ansamblu a platitorului si capacitatea sa contributiva, dar permite si personalizarea impozitul si aplicarea progresivitatii in impunere.

Impunerea separata a fiecarui venit prezinta avantajul aplicarii unei fiscalitati diferentiate pe tipuri de venituri.

Pentru cele doua tipuri separate de impozit, metodele de evaluare pot fi diferentiate in raport de natura veniturilor, la fel si perceperea lor.

In privinta echitatii impunerii impozitul pe venit se aplica asupra unei materii impozabile relevante pentru capacitatea contributiva a platitorului si se poate folosi si progresivitatea la impunere.

In Romania impozitul pe venit se prezinta, in raport cu subiectul impozitului, in doua forme:

1) impozitul pe persoanele fizice. Obiectul impozitului il reprezinta veniturile din activitati independente, venituri din salarii, venituri din pensii, veniturile din cedarea folosirii bunurilor, venituri din investitii, venituri din activitati agricole si venituri din premii si din jocuri de noroc.

2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice .Obiectul impozitului il reprezinta impozitul pe profit sau pe veniturile microintreprinderilor.

Impozitul pe capital are ca obiect al impunerii capitalul. Capitalul este un element de bogatie ce prezinta o stabilitate sau il putem defini ca bogatia acumulata la un moment dat in patrimonial contribuabilului sub forma de avere sau patrimoniu.

Din punct de vedere a posibilitatilor practice de identificare si de impozitare avem:

capital imobiliar : terenuri, cladiri, paduri, etc

capital mobiliar: valori mobiliare, creante, obiectele de arta, aur, lichiditati.

Din punct de vedere al sursei din care se suporta poate fi:

capital producator de venituri pentru posesorul lui

capital neproducator de venituri.

Exista aspecte economice ale impozitarii capitalului cum ar fi: stabilirea unui impozit asupra averii globale; impozitul are tendinta de a deplasa sarcina fiscala asupra proprietatilor imobiliare mai usor de identificat; impozitul are tendinta de a descuraja investitiile; asezat asupra circulatiei averii produce fenomene economice nedorite, etc.

In Romania se practica forme consacrate ale impozitelor asupra averii, cum sunt impozitele asupra circulatiei averii, care au ca obiect cladirile, terenurile si mijloacele de transport .

Impozitul pe consum are in vedere resursele banesti ale contribuabilului care ies din patrimoniu in schimbul bunurilor si serviciilor destinate consumului.

Contribuabilul care efectueaza cheltuieli de consum nu plateste direct fiscului impozitul datorat, ci prin intermediul furnizorului bunului sau serviciului care adauga la pretul marfurilor sau serviciilor taxele de consumatie, le colecteaza de la cumparatori si le varsa la bugetul de stat.

Din punct de vedere tehnic impozitarea cheltuielilor se poate face astfel:

folosirea impozitului asupra consumului global al contribuabilului. Exista trei solutii tehnice:

a) impozitul unic in sarcina producatorului sau al comerciantului, se percepe o singura data, fie la producatorul care vinde marfa sa catre consumatorul final, fie de la comerciant.

b) impozitul cumulativ asupra tranzactiilor - este perceput de fiecare data cand un produs face obiectul unei tranzactii. Acest impozit se percepe in cascada, la fiecare faza a comercializarii marfurilor, adaugandu-se de fiecare data la pretul produselor.

c) impozitul unic, incasat fractionat sub forma actuala TVA. Acesta reprezinta o combinare acelor doua si are mai multe avantaje: fiecare platitor, pentru a-si recupera impozitul din amonte este interesat sa incaseze cat mai grabnic impozitul in aval deci nu incita la evaziune, nu creaza incidente fiscale in fazele de prelucrare sau comercializare; permitand deduceri aferente imobilizarilor se evita dubla impozitare a cheltuielilor pentru investitii si in momentul vanzarii marfurilor in costul carora este inclusa amortizarea, permite calcularea exacta a impozitului ce trebuie rambursat.

In Romania TVA a fost introdus in 1993. Obiectul TVA il reprezinta livrarile de bunuri si prestarile de servicii, importul de bunuri si servicii, schimburi de bunuri si servicii, etc.

folosirea impozitelor specifice asupra anumitor cheltuieli de consum. Este importanta alegerea marfurilor asupra carora sa fie asezate aceste impozite, de aceea exista trei categorii ce fac obiectul impunerii:

a) impozite asupra cheltuielilor privind bunurile de prima necesitate ( sare, zahar, paine, lapte, etc). Cu toate ca nivelul impozitelor erau mici au un randament fiscal ridicat, sunt inechitabile deoarece nu tin cont de capacitatea contributiva, sunt lipsite de elasticitate economica, deoarece consumul bunurilor depinde de fluctuatiile conjuncturale, dar au o elasticitate egala deoarece toata lumea le consuma asigurand astfel o crestere a incasarilor la buget. Nu se mai gasesc astazi aceste tipuri de impozite.

b) impozite asupra consumului bunurilor de lux. Prezinta un avantaj, deoarece ii afecteaza pe oamenii bogati si in acelasi timp au randament fiscal ridicat datorita pretului acestor produse.

c) impozite asupra cheltuielilor privind consumul curent. Aceste impozite sunt foarte productive deoarece produsele indispensabile sunt consumate de un grup larg de contribuabili.

In legatura cu impozitele pe consum specifice unor cheltuieli specifice se pune problema si asupra procedeelor tehnice de impozitare pentru taxe vamale, accize sau monopoluri fiscale. Acestea ocupa in Romania cea mai mare pondere in veniturile fiscale.