Presiunea fiscala in Romania

Presiunea fiscala in Romania

1. Presiunea fiscala - aspecte teoretice

Presiunea fiscala exprima intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice si juridice, ori la nivelul intregii societati prin intermediul impozitarii. Presiunea fiscala are o mare relevanta economica deoarece indica masura in care veniturile nominale ale populatiei sunt ajustate prin intermediul impozitarii si, in acelasi timp, arata masura sau gradul in care bugetul de stat isi procura veniturile pe calea prelevarii de impozite. Presiunea fiscala poate fi utilizata atat pentru impozitele indirecte, cat si pentru totalitatea prelevarilor la buget efectuate prin intermediul impozitarii.

Presiunea fiscala se concretizeaza in gradul de fiscalitate[1], grad in care contribuabilii - in ansamblul lor, societatea, respectiv economia, suporta pe seama rezultatelor obtinute din activitatea lor, impozitele si taxele - ca prelevari obligatorii instituite si percepute prin constrangere legala de catre stat.

Gradul de fiscalitate este dat de raportul dintre cresterea impozitelor (D_i) si cresterea veniturilor (D_y). Daca statistic folosim indicatorul cresterea veniturilor nete, pentru tara noastra, gradul de fiscalitate se poate calcula dupa urmatorul model matematic:

Gf = __D_i___

D_y

unde:

Gf - gradul de fiscalitate;

Di - cresterea impozitelor;

Dy - cresterea veniturilor.

Daca Di creste in timp ce Dy scade (veniturile nete), atunci Gf creste.

Concret, presiunea fiscala reprezinta proportiile din venituri la care, in mod nevoit si obligatoriu, contribuabilii (persoane fizice sau persoane juridice) renunta in favoarea statului, sub forma impozitelor, varsand aceste sume in cadrul exigibilitatii lor la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si fondurile publice.

Problema presiunii fiscale in Romania este mai actuala ca oricand datorita urmatoarelor considerente:

v    datorita faptului ca ne aflam in faza modernizarii sistemului fiscal romanesc;

v    in prezent economia tarii noastre resimte lipsa capitalurilor disponibile a fi investite, ceea ce impune practicarea unei politici fiscale deosebite;

v    datorita situatiei actuale precare a economiei romanesti, veniturire realizate de totalitatea categoriilor de contribuabili fiind inadecvate pentru a fi grevate de o fiscalitate prea mare fara a da nastere la urmari nedorite.

In literatura de specialitate termenul de 'presiune fiscala' mai este intalnit sub forma altor termene precum 'coeficient fiscal', 'tensiune fiscala' etc., tocmai pentru a evita conotatiile negative pe care le poarta cuvantul presiune, dar si acestea exprima totusi aceeasi idee a obligatiei fata de stat prin intermediul impozitului.

Cresterea inregistrata de presiunea fiscala in cursul secolului al XIX-lea si al XX-lea este substantiala si este in mod cert legata de extinderea rolului economic si social al statului.

Datorita incidentei sociale a fiscalitatii atat in calitate de instrument redistributiv al veniturilor si avutiilor cat si ca instrument de presiune asupra contribuabililor, consideram ca problema fiscalitatii ar fi una dintre problemele existente la ora actuala in societatea romaneasca, probleme care trebuie privite si abordate la contactul dintre sectorul economic si sectorul social.

Presiunea fiscala poate fi interpretata:

A.    Din perspectiva platitorului de impozite

Presiunea fiscala exprima gradul de supunere a contribuabilului la suportarea sarcinii fiscale stabilite prin lege. Marimea presiunii fiscale, in acest caz, arata ce parte procentuala din venitul, care constituie materia impozabila, va fi sustrasa pentru nevoile generale ale societatii. Cresterea coeficientului presiunii fiscale indica o crestere a prelevarilor relative la bugetul statului si, respectiv, o reducere relativa a venitului ramas la dispozitia contribuabilului.

B.     Din perspectiva statului, incasator de impozite

Marimea presiunii fiscale indica ce parte din venitul national creat de catre agentii economici (persoane fizice si juridice) urmeaza sa se constituie ca venituri bugetare pe calea impozitarii. Pentru stat, cresterea presiunii fiscale semnifica o imbunatatire a mecanismului de finantare a cheltuielilor publice, in timp ce o scadere a presiunii fiscale influenteaza nivelul deficitului bugetar.

Pentru determinarea nivelului presiunii fiscale, statul se conduce de obiectivele politicii fiscale, care stabileste principalele directii de influenta pe plan economic si social. Efectele presiunii fiscale:

v    Efectele economice apar la nivelul modificarii cererii agregate la nivelul societatii, precum si la nivelul individual. La nivelul agregat, cresterea presiunii fiscale conduce la reducerea cererii globale prin preluarea unei parti mai mari din venitul nominal la dispozitia statului. Scaderea cererii agregate pentru consumul privat este, intr-o oarecare masura, compensata prin cresterea consumului de bunuri publice. Dimpotriva, scaderea presiunii fiscale are ca urmare cresterea partii venitului nominal lasat la dispozitia agentilor economici, ceea ce mareste cererea de bunuri private.

Efectele economice se manifesta nu numai la nivel global, ci si la nivelul structurii cererii agregate. Astfel, in functie de tipul de impozitare, veniturile mai mari sunt, de regula, impozitate mai mult decat cele mai mici. Pe de alta parte, contribuabilii cu venituri mici primesc mai mult din resursele bugetare decat cei cu venituri mari, ceea ce are ca efect modificarea comportamentelor de consum, de acumulare si de investitii la nivelul societatii.

v    Efectele sociale se manifesta prin scaderea capacitatii de cumparare la nivelul venitului real. Totusi, acest efect este contradictoriu, intrucat cei cu venituri mici sunt compensati prin politica de protectie sociala, asigurata prin intermediul bugetului de stat.

Ca un efect al presiunii fiscale exagerate mai poate fi considerat fenomenul "rezistentei la impozite", care se manifesta prin urmatoarele riscuri:

Riscul evaziunii si fraudei fiscale. In acest sens capata amploare doua procedee deosebit de periculoase: economia tenebra si evaziunea internationala (delocalizarea productiei anumitor intreprinderi spre tari cu o legislatie fiscala mai favorabila);

Riscul inflatiei prin fiscalitate, deoarece majorarea impozitelor are tendinta de a se rasfrange asupra proceselor de determinare a preturilor si salariilor si de a alimenta astfel inflatia

Riscul diminuarii competitivitatii internationale a produselor autohtone sau a micsorarii capacitatii de investire si modernizare..

Abstinenta fiscala, care consta in evitarea indeplinirii anumitor operatiuni in scopul de a evita impozitele aferente acestora. De exemplu, persoana activa cauta sa limiteze sau sa reduca activitatea sa pentru a nu atinge un anumit plafon de impozitare sau un consumator nu consuma produse care sunt impozitate cu mai multe impozite (importate, accizabile).

Presiunea fiscala - modalitati de calcul

Rata presiunii fiscale este un indicator ce se calculeaza ca raport intre incasarile fiscale (de la nivelul central si de la nivelul local) dintr-o anumita perioada, de regula 1 an, si valoarea produsului intern brut realizata in aceeasi perioada de o economie nationala.

unde: PF = presiunea fiscala generala; I_j = impozitul in cadrul unei anumite forme sau categorii; j = 1,2,.,n; PIB = produsul intern brut.

Indicatorii de cuantificare a presiunii fiscale pot fi calculati atat la nivel national, prin agregare, dar si la nivelul fiecarui contribuabil (persoana fizica sau juridica).

Presiunea fiscala poate fi cuantificata pentru fiecare impozit in parte, si in mod special pentru cele mai importante impozite ca raport procentual dintre un impozit (suma prelevarilor incasate la bugetul public) si indicatorul agregat, conform relatiei de mai jos:

unde: PF_j = presiunea fiscala a unui impozit j considerat

Cuantificarea presiunii fiscale in cazul impozitele ar fi individualizate poate fi efectuata la nivelul contribuabilului individual, in raport cu baza de impozitare considerata la acest nivel; in acest fel fiecare contribuabil isi poate determina gradul in care suporta fiscalitatea:

unde: PF_j = presiunea fiscala a impozitului j; I_j = impozitul j datorat de contribuabil; B_imp = baza fiscala de impozitare a contribuabilului.

Astfel se poate calcula presiunea fiscala pentru impozitul pe salariu, contributii pentru asigurari sociale, impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugata, accizele ca raport intre acestea si totalul salariilor, profitul total impozabil, cifra de afaceri a intreprinderii. Nivelul presiunii fiscale la care este supusa o firma (PFF) se poate calcula prin formula:

PFF = impozite platite de firma / (valoarea adaugata de firma + accize + taxe vamale)

In functie de ponderea acestor elemente de prelevari la formarea valorii adaugate si de gradul de fiscalitate al fiecarui element depinde marimea presiunii fiscale. Intreprinderile moderne fac asemenea calcule pentru determinarea costurilor fiscale, proportiile si evolutia acestora.

Cauzele unei presiuni fiscale sufocante pentru contribuabilul mediu, persoana fizica sau persoana juridica, pot fi regasite in urmatoarele realitati:

v    nevoia de resurse fiscale constante din partea guvernelor;

v    existenta unor importante venituri obtinute din economia subterana / suprafata ale carei produse nu sunt incluse de catre autoritatile fiscale, in masa veniturilor impozabile;

v    existenta unui sistem fiscal, a unei legislatii fiscale si a unui aparat fiscal incipient, neadaptat situatiei reale a economiei romanesti actuale si de perspectiva;

v    contrabanda si evaziunea fiscala din Romania.

Aceste fenomene economico-sociale au erodat si erodeaza potentialul real al bugetului de stat care, din aceasta cauza este 'reabilitat' printr-o fiscalitate ridicata.

Finalitatea sistemului fiscal consta in realizarea obiectivelor sale de natura financiara, economica si sociala. Aceasta finalitate poate fi cuantificata prin intermediul presiunii fiscale, calculata, in general, in functie de rata prelevarilor obligatorii (impozite, taxe) raportat la marimea PIB-ului realizat intr-o anumita perioada de economia nationala.

Pe langa presiunea fiscala obiectiva, exista si o presiune fiscala individuala, reprezentata de raportul intre totalul prelevarilor suportate de catre contribuabil si totalul veniturilor obtinute de acesta inainte de impozitare.

Incercand sa ofere solutii la problema optimului fiscal, A. Laffer a concluzionat ca o crestere a presiunii fiscale nu determina in mod obligatoriu sporirea corespunzatoare a incasarilor fiscale, dar, in schimb, scaderea presiunii fiscale creeaza conditii favorabile cresterii incasarilor fiscale.

Reducerea presiunii fiscale va inregistra ca efect sigur si o remutare a fortei de munca de "la negru" in legalitate, intrucat contribuabilii isi vor pierde interesul in a gasi noi metode si practici de diminuare a impozitelor si taxelor.

Fata de varianta unei presiuni fiscale impovaratoare, care ilustreaza interventia masiva a statului in economie, exista o alternativa intotdeauna in favoarea pietei libere, si anume aceea ca cel mai bun guvern guverneaza cel mai putin, lasand loc concurentei sa regleze raporturile dintre agentii economici.