Tabloul de finantare si evolutia situatiei financiare

Tabloul de finantare si evolutia situatiei financiare

1 Locul si rolul tabloului de finantare in informarea si analiza financiara

Dupa cate s-a putut constata, bilantul confera o viziune statica asupra structurii financiare, iar contul de profit si pierdere, o viziune dinamica asupra activitatii. Am putut realiza, de asemenea, ca o cantonare a "staticului" si "dinamicului" la un document de sinteza sau altul este o viziune limitata. Fapt demonstrat de opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Bilantul dinamic: "Dynamische Bilanz") sau, de data mai recenta, lucrarile reputatului profesor francez Jacques Richard (Contabilitate generala, 1992; Contabilitatile si practicile contabile, 1996).

Dar, nici bilantul, nici contul de profit si pierdere nu permit, apriori, obtinerea unei viziuni dinamice asupra  structurii financiare, adica, asupra evolutiei acestei structuri. O atare viziune cade sub incidenta interesului atat al analistului financiar extern intreprinderii, cat si al managerilor acesteia. Un conducator de intreprindere este adesea determinat sa se intrebe si sa gaseasca raspuns asupra localizarii beneficiului, in structurile patrimoniale (trezorerie, stocuri, imobilizari etc.). Perplexitatea il cuprinde atunci cand constata o discordanta intre cresterea productiei si cifrei de afaceri, pe de o parte, si volumul trezoreriei, pe de alta parte. In sfarsit, el acorda un interes deosebit posibilitatilor de investire si mijloacelor pe care le poate pune in opera.

La toate aceste cerinte, si inca multe altele, teoria, doctrina si practica mondiala au raspuns prin crearea unui instrument extrem de interesant, tabloul de finantare.

El a imbracat de-a lungul timpului mai multe forme. Dar doua par sa fi castigat aderenta normalizatorilor, practicienilor si, nu in ultimul rand, a universitarilor: tabloul de utilizari si de resurse si tabloul fluxurilor de trezorerie.

Prima, in voga pana spre sfarsitul anilor 1970, desi a sedus prin eleganta rationamentelor sale, s-a dovedit vulnerabila in confruntare cu fenomenele inflationiste din deceniul al optulea si cu manifestarea tot mai pregnanta a economiilor de credit.

Ea a trebuit sa lase locul celeilalte forme, tabloul de trezorerie, tinand cont de avantajele ei incontestabile.

2 Tabloul fluxurilor de trezorerie

2.1 Tranzitia spre conceptele de trezorerie si necesitatea unui tablou al fluxurilor de trezorerie

Principala critica adusa tabloului de utilizari si resurse este data de disimularea fluxurilor monetare. El nu permite relevarea influentei fenomenelor de stocaj si a decalajelor temporare care pot exista intre contabilitatea unui flux financiar si a consecintei sale monetare, dupa caz, incasare sau plata, asupra disponibilitatilor. Altfel spus, cele doua influente impiedica indicatorul EBE sa capete o expresie riguroasa de disponibilitati. In mod corespunzator, capacitatea de autofinantare este numai un surplus monetar potential.

Pentru a avea un grad cat mai mare de relevanta, informatiile generate de contabilitatea de angajamente, folosesc si calculeaza indicatorul excedent de trezorerie din exploatare (ETE), plecand de la excedentul brut de exploatare (EBE):

EBE

- Productia stocata (stoc final-stoc initial)

+ Variatia stocurilor din aprovizionari (stoc initial - stoc final)

- Variatia creantelor-clienti (solduri finale-solduri initiale)

+ Variatia datoriilor fata de furnizori (solduri finale-solduri initiale)___________

ETE

Cum variatia stocurilor, creantelor-clienti si a datoriilor fata de furnizori, ca suma algebrica, genereaza indicatorul variatia necesarului in fond de rulment, relatia anterioara devine:

EBE- Variatia necesarului in fond de rulment = ETE, ceea ce permite sa se evidentieze anumite dezechilibre financiare.

Calculul si utilizarea ETE in analizele financiare erau insuficiente pentru asigurarea unor abordari mai relevante asa cum sunt cele bazate pe analiza solvabilitatii si a riscului de faliment.

Era nevoie de un alt instrument care sa depaseasca modelul traditional al tabloului de utilizari si resurse, ca situatie de trecere de la bilantul de deschidere la bilantul de inchidere. Asa cum contul de profit si pierdere explica formarea rezultatului, era util sa se conceapa o situatie care sa explice variatia de trezorerie.

Trezoreria devine, astfel, informatie-cheie, deoarece, prin ea, intreprinderea isi finanteaza activitatea si isi asigura perenitatea. Prin ea, se determina indicatorii necesari gestiunii si analizei financiare, atat pe termen scurt, pentru masurarea solvabilitatii, cat si pe termen lung, pentru masurarea nevoii de finantare.

Printr-o astfel de informatie, se asigura obiectivitate in analiza, deoarece, spre deosebire de FR, NFR si CAF, trezoreria nu este un concept dominat de incidenta conventiilor si politicilor contabile.

Modelul de plecare in evolutia practicii internationale spre un tablou al fluxurilor de trezorerie a fost standardul contabil american FAS 95 (1987) si situatia propusa, prin aceasta norma, de FASB. Dincolo de cateva diferente, Franta l-a preluat prin recomandarea Ordinului expertilor contabili, din octombrie 1988. IASC, organismul international de normalizare, emite si pune in aplicare, la 1 ianuarie 1979, norma 7 (IAS 7) privind tabloul de finantare, norma revizuita in 1992. Incepand cu 1 ianuarie 1994, marile intreprinderi din tarile dezvoltate, care aplica normele contabile internationale, trebuie sa aplice in raportul lor anual un tablou de finantare axat pe analiza variatiei trezoreriei.

In concluzie, menirea tabloului fluxurilor de trezorerie este sa furnizeze informatii relevante privind incasarile si platile unei intreprinderi, in cursul unui exercitiu, pentru a ajuta utilizatorii de situatii financiare, in special investitorii, in evaluarea solvabilitatii acesteia.

2.2 Definitii in perimetrul trezoreriei

In timp, s-au formulat mai multe definitii ale trezoreriei, cum ar fi:

Intr-un sens mai restrans, ea desemneaza totalul lichiditatilor sau disponibilitatilor intreprinderii.

Intr-o acceptie mai larga, trezoreria include soldurile debitoare la banca si titlurile de plasament care se pot transforma in disponibilitati.

Trezoreria neta a fost definita ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul in fond de rulment si masurata ca diferenta intre disponibilitati si creditele de trezorerie.

Aceasta definitie a fost preluata de Planul contabil francez in 1982.

Recomandarea Ordinului expertilor contabili (OEC) preia definitia Planului contabil francez si o dezvolta.

Ea include in continutul trezoreriei activele si datoriile a caror lichiditate, respectiv exigibilitate, sunt imediate, adica, activele a caror transformare in bani poate sa intervina imediat si de pasivele externe a caror plata poate sa fie pretinsa in orice moment.

Trezoreria asimileaza in disponibilitatilor (corectate cu dobanzile datorate si neajunse la scadenta) urmatoarele elemente: titlurile de plasament si conturile curente debitoare. Lichiditatea imediata exclude disponibilitatile, titlurile de plasament si conturile curente supuse unor restrictii.

Conform standardului american FAS 95, tabloul fluxurilor de lichiditati trebuie sa explice variatiile, in cursul exercitiului, a lichiditatilor sau echivalentelor lor (cvasilichiditatile).

Cvasilichiditatile corespund investitiilor pe termen scurt, foarte lichide, care indeplinesc urmatoarele conditii:

Sunt imediat convertibile in sume de bani perfect determinate;

Sunt atat de Aproape de data lor de exigibilitate incat un risc de schimbare a valorii datorata unei schimbari a ratelor dobanzii este nesemnificativ.

Conform standardului american, sunt definite trei conditii care permit sa se estimeze ca lichiditatea nu suporta nici o restrictie:

Existenta unei piete care sa asigure lichiditatea imediata a activelor;

Absenta conventiei de blocaj;

Absenta riscului de pierdere de capital, legata de variatia ratelor dobanzii.

In concluzie, definitia recomandarii franceze este mai larga decat cea adoptata de standardul american. FAS 95 retine notiunea de "cash si cash echivalent" care exclude creditele de trezorerie. Desi IASC nu defineste conceptul de trezorerie, se considera ca este vorba de ansamblul lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati.

Conform normei internationale IAS 7, expresia fluxuri de trezorerie desemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati sau de echivalente de lichiditati.

Lichiditatile se refera la fondurile disponibile si la depozitele la vedere. Echivalentele de lichiditati sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta intr-o marime determinata de lichiditati si a caror valoare nu risca sa se schimbe in mod semnificativ.

Scopul detinerii echivalentelor de lichiditati este de a face fata angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. Scadenta lor este imediata, sub trei luni.

Titlurile care reprezinta capitalurile proprii sunt excluse din echivalentele de lichiditati. Fac exceptie actiunile privilegiate achizitionate cu putin timp inaintea scadentei lor si care au o data de rambursare determinata.

Daca imprumuturile bancare sunt, in principiu, elemente ale activitatilor de finantare, imprumuturile pe termen scurt rambursarile la vedere, acordate prin conturile curente, sunt incluse, in unele tari, in categoria lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati.

Fluxurile de trezorerie nu cuprind nu cuprind miscarile intre elementele care constituie lichiditati sau echivalente de lichiditati, pentru ca aceste componente fac parte din gestiunea trezoreriei intreprinderii. Un tablou al trezoreriei trebuie sa prezinte intrarile si iesirile de fonduri generate de activitatile de exploatare, de investitii si de finantare. In ceea ce priveste gestiunea trezoreriei, aceasta cuprinde plasamentul excedentelor de lichiditati in echivalente de lichiditati.

2.3 Utilitatea si structura de ansamblu a tabloului fluxurilor de trezorerie

Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor situatiilor financiare:

Sa evalueze capacitatea intreprinderii de a degaja lichiditati;

Sa se determine necesitatile de lichiditati;

Sa prevada scadentele si riscul incasarilor viitoare;

Sa compare rezultatele intreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizarii diferitelor metode contabile pentru aceleasi operatii si evenimente.

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte intrarile si iesirile de fonduri ale exercitiului, clasificate in:

Fluxuri generate de activitatile de exploatare;

Fluxuri generate de activitatile de investitii;

Fluxuri generate de activitatile de finantare.

Tabloul se bazeaza, deci, pe o clasificare functionala a fluxurilor intreprinderii.

Soldul fluxurilor fiecarei categorii releva marimea contributiei fiecarei functii la variatia trezoreriei intreprinderii.

Miscarile de trezorerie legate de activitatile de exploatare, investitii si finantare sunt relativ diferite de la un sector de activitate la altul.

Informatiile furnizate de tablou pot sa serveasca la evaluarea relatiilor intre cele trei genuri de activitati. Una si aceeasi operatie poate sa presupuna miscari de trezorerie incluse in categorii diferite.

2.4 Structura de detaliu si metodologia de intocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie

Analiza structurii de detaliu vizeaza modelul tabloului relevat de norma internationala IAS 7.

a) Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare

Activitatile de exploatare sunt principalele activitati generatoare de venituri si orice alte activitati cu exceptia celor definite ca fiind activitati de investitii sau de finantare.

Marimea miscarilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa de exploatare, a varsa dividende si a realiza noi investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finantare. Informatiile privind diferitele categorii de fluxuri istorice de trezorerie legate de exploatare, impreuna cu alte informatii, pot fi utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatarii.

Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare sunt consecinta principalelor activitati generatoare de venituri ale intreprinderii. Ele sunt in general rezultatul operatiilor si evenimentelor care concura la formarea rezultatului net.

Definitia si precizarile anterioare, desi imprecise. Sunt completate de IAS 7, printr-o lista de exemple. Astfel, constituie fluxuri de trezorerie ale exploatarii, cu predilectie:

Incasarile care decurg din vanzarea de bunuri si de servicii;

Incasarile care provin din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

Platile privind furnizorii si salariatii;

Platile de impozite, exceptand cazurile in care ele vizeaza activitatile de investitii sau de finantare.

O intreprindere poate detine titluri in scopuri comerciale, caz in care acestea sunt asemanatoare stocurilor achizitionate pentru a fi revandute. Ca atare, fluxurile de trezorerie, care provin din achizitionarea si cesiunea de titluri detinute in scop comercial, sunt incluse in categoria activitatilor de exploatare. In mod asemanator, avansurile de casa si imprumuturile acordabile de institutiile financiare sunt clasificate, in general, in categoria activitatilor de exploatare, stiut fiind ca ele se refera la principala activitate generatoare de venituri a acestui tip de unitati.

Unele operatii, precum cesiunea unei imobilizari de tipul instalatiilor de productie, pot sa genereze un plus sau un minus de valoare, care afecteaza rezultatul net. Fluxurile de trezorerie legate de astfel de operatii nu apartin exploatarii, deoarece astfel de operatii intra sub incidenta activitatilor de investitii.

O intreprindere trebuie sa prezinte fluxurile de trezorerie aferente activitatii de exploatare facand apel.

Fie la metoda directa, conform careia informatiile furnizate se refera la incasari si plati (intrari si iesiri) brute;

Fie la metoda indirecta, conform careia rezultatul net este corectat, pentru a tine cont de: influenta operatiilor care nu au caracter monetar, de orice report sau regularizare a incasarilor sau platilor trecute sau viitoare presupuse de exploatare, de elementele de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizeaza investitiile sau finantarea.

IAS 7 recomanda intreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru ca aceasta metoda permite obtinerea de informatii care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin aplicarea metodei indirecte.

Metoda directa presupune operarea directa in fluxuri monetare, pe care le grupeaza in diferite categorii de incasari si plati.

Norma internationala nu face referire la categoriile ce trebuie constituite. Pe baza exemplelor sale se poate ajunge la urmatoarea prezentare tip:

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de exploatare (metoda directa):

Conform metodei directe, informatiile privind principalele categorii de intrari si iesiri de fonduri brute pot fi obtinute:

Fie pe baza inregistrarilor contabile ale intreprinderii;

Fie prin ajustarea vanzarilor, costului vanzarilor (sau dobanzilor si veniturilor asimilate si dobanzilor debitoare si cheltuielilor asimilate, pentru o institutie financiara) si celelalte elemente ale contului de profit si pierdere in functie:

De variatiile intervenite in cursul exercitiului, in cadrul stocurilor, creantelor si datoriilor din exploatare;

De celelalte elemente fara incidente monetare;

De celelalte elemente pentru care incidentele monetare constau in fluxuri de investitii sau de finantare.

In privinta metodei indirecte, prezentarea tip a normei internationale vizeaza urmatoarele categorii:

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de exploatare (metoda indirecta):

± Rezultatul net inaintea impozitarii si elementelor extraordinare Eliminarea veniturilor si cheltuielilor fara incidenta asupra trezoreriei: + Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele - Venituri din amortizari si provizioane Eliminarea veniturilor si cheltuielilor nelegate de exploatare: ± Rezultatul cesiunii imobilizarilor si plasamentelor + Cheltuieli privind dobanzile - Venituri din plasamente = ± Rezultatul din exploatarea inaintea variatiei necesarului in fond de rulment ± Variatia stocurilor ± Variatia conturilor clienti si a altor creante din exploatare ± Variatia conturilor furnizori si a altor datorii din exploatare - Dobanzi si dividende platite - Plati privind impozitele asupra beneficiilor ± Elementele extraordinare = ± Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de exploatare

Conform metodei indirecte, fluxul net de trezorerie care provine din activitatile de exploatare se determina prin ajustarea rezultatului net, tinand cont de incidenta:

Variatiilor intervenite in cursul exercitiului, in cadrul stocurilor, creantelor si datoriilor din exploatare;

Altor elemente care nu comporta nici incasari, nici plati, precum amortizarile, provizioanele, impozitele amanate, castigurile sau pierderile din schimb nerealizate, beneficiile nedistribuite ale societatilor asociate si interesele minoritare (in contextul conturilor consolidate);

Altor elemente pentru care incidenta asupra trezoreriei se realizeaza prin fluxurile de investitii si cele de finantare.

O alta solutie de prezentare a fluxului net de trezorerie, care provine din activitatile de exploatare, pe baza metodei indirecte consta in reliefarea veniturilor si cheltuielilor aferente contului de profit si pierdere si a variatiilor intervenite in cursul exercitiului in cadrul stocurilor, creantelor si datoriilor din exploatare.

b) Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de investitii

IASC reaminteste ca fluxurile care rezulta din activitati de investitii indica in ce masura platile au fost efectuate pentru achizitionarea de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la:

Plati efectuate pentru achizitionarea de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung, inclusiv cheltuielile de dezvoltare capitalizate si platile implicate de imobilizarile produse de intreprindere pentru ea;

Incasari care decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung;

Plati efectuate pentru achizitionarea de titluri de participare si de titluri de creanta ale altor intreprinderi, precum si plati efectuate pentru achizitionarea de participatii in intreprinderi de tip joint-venture (altele decat platile efectuate pentru instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau detinute in scopuri comerciale);

Incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta ale altor intreprinderi, precum si incasari relative la vanzarea de participatii in intreprinderi de tip joint-venture (altele de lichiditati e decat incasarile generate de instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau cele detinute in scopuri comerciale);

Avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate (altele decat avansurile si imprumuturile acordate de o institutie financiara);

Incasari care decurg din rambursarea avansurilor si imprumuturilor acordate altor parti (altele decat cele acordate de o institutie financiara).

IAS 7 nu precizeaza care sunt rubricile de constituit corespunzatoare acestor fluxuri.

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de investitii:

c) Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si capitalurilor imprumutate ale intreprinderii.

Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:

Incasarile din emisiunea de actiuni si de alte instrumente ale capitalurilor proprii;

Varsaminte efectuate actionarilor pentru achizitionarea sau rascumpararea actiunilor intreprinderii;

Incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, de imprumuturi statutare, de bilete de trezorerie, de titluri de imprumut ipotecar sau a altor titluri de imprumut pe termen scurt sau lung;

Rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate;

Varsaminte efectuate de un locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finantare.

IAS 7 nu precizeaza care sunt rubricile de constituit corespunzatoare. Aceste fluxuri sunt prezentate dupa cum urmeaza:

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de finantare:

d) Unele probleme particulare privind prezentarea unui tablou al fluxurilor de trezorerie

Prezentarea unor fluxuri de trezorerie, in marime neta

In principiu, fluxurile de trezorerie trebuie sa fie prezentate la nivelul marimii lor brute. De aceea nu este posibil sa se compenseze incasarile si platile din aceeasi categorie si chiar din categorii diferite.

IAS 7 admite doua exceptii la acest principiu. Astfel, unele fluxuri de trezorerie care provin din operatii de exploatare, de investitii sau de finantare pot sa fie prezentate in marime neta. Este vorba despre:

Incasari si plati in contul clientilor, atunci cand fluxurile de trezorerie nu decurg din activitatile intreprinderii, ci din cele ale clientului;

Incasarile si platile referitoare la elemente ce au un ritm de rotatie rapid, o valoare mai mare si scadente scurte.

In cazul institutiilor financiare, fluxurile de trezorerie trebuie sa fie prezentate in marime neta, in cazul:

Incasarilor si platilor legate de acceptarea si de rambursarea de depozite cu scadenta determinata;

Plasarii de depozite la alte institutii financiare si retragerii acestor depozite;

Imprumuturilor acordate si avansurilor consimtite in favoarea clientilor si rambursarii acestor imprumuturi si avansuri.

Fluxurile in monede straine

Toate fluxurile de trezorerie in monede straine sunt convertibile la cursul zilei platii sau incasarii. Exista totusi posibilitatea unui curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade.

Lichiditatile si echivalentele de lichiditati in monede straine, existente la sfarsitul exercitiului, sunt convertibile la cursul de inchidere.

Castigurile si pierderile nerealizate, ce rezulta din variatia cursului intre data fluxurilor si data inchiderii exercitiilor, nu constituie fluxuri monetare. Totusi, efectul variatiilor cursurilor lichiditatilor detinute sau datorate este prezentat in tabloul fluxurilor de trezorerie, pentru a permite compararea intre lichiditatile aferente deschiderii si inchiderii exercitiului. Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare, de investitii si de finantare.

Dobanzile si dividendele

Fluxurile de trezorerie, care provin din dobanzi si dividende incasate, trebuie sa fie prezentate separat de cele care sunt generate de dobanzile si dividendele platite. Totodata, ele trebuie sa fie delimitate pe cele trei categorii de activitati, iar apartenenta lor la una sau alta dintre categorii trebuie sa fie pastrata de la un exercitiu la altul.

Pentru institutiile financiare, dobanzile si dividendele incasate si varsate constituie fluxurile de exploatare.

In cazul dobanzilor si dividendelor platite (varsate) exista doua interpretari posibile. Unii le considera o consecinta a politicii de finantare alese si le clasifica in categoria fluxurilor de finantare, altii estimeaza ca cel mai important lucru este sa se puna in evidenta capacitatea intreprinderii de a degaja, prin activitatea sa, activele necesare finantarii sale si de aceea aceste plati sunt catalogate in categoria fluxurilor din exploatare.

Aceeasi problema apare si in cazul dobanzilor si dividendelor incasate, unii considerandu-le fluxuri de investitii, altii incluzandu-le in categoria fluxurilor din exploatare.

Impozitele asupra beneficiilor

Cum impozitul se calculeaza asupra rezultatului intreprinderii, care provine atat din operatiile de exploatare cat si din activitatile de investitii si cele de finantare, acest impozit ar trebui sa fie delimitat pe cele trei componente. Dar, daca este usor sa se impute cheltuiala fiscala unei activitati de investitii sau de finantare, este imposibil sa se identifice fluxurile de trezorerie care rezulta din impozitare, acestea putand sa se produca in cursul unui alt exercitiu decat in cel in care fluxurile de trezorerie ale operatiei generatoare au survenit. Din aceasta cauza, platile privind impozitul pe profit asupra beneficiilor trebuie sa fie clasificate in categoria fluxurilor de trezorerie care provin din activitati de exploatare. Totusi, cand este posibil sa se conecteze fluxul generat de impozit la oi operatie ce da nastere unui flux de trezorerie clasificat in categoria activitatilor de investitii sau de finantare, acest flux va fi prezentat, dupa caz, in rubricile activitatilor de investitii, respectiv de finantare.

Chiar daca fluxurile de trezorerie care rezulta din impozitare sunt delimitate si prezentate pe mai multe activitati, tabloul de trezorerie trebuie sa prezinte si marimea totala.

Elementele extraordinare

Fluxurile implicate de elementele extraordinare, nu constituie o rubrica particulara, distincta de cele trei categorii de fluxuri ale tabloului de trezorerie. Ele trebuie insa sa fie prezentate separat, in cadrul fluxurilor din exploatare, de investitii si de finantare, pentru a permite utilizatorilor sa inteleaga natura si incidenta lor asupra miscarilor de trezorerie actuale si viitoare ale intreprinderii. Aceste informatii vin in completarea informatiilor distincte relative la natura si marimea elementelor extraordinare, asa dupa cum cere norma internationala 8, "Rezultatul net al intreprinderii, erorile fundamentale si schimbarile de metode contabile".

2.5 Valoarea cognitiva si punctele nevralgice ale tabloului fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie este determinat de o conceptie de echilibru financiar, centrata in mod esential pe solvabilitatea intreprinderii si, in al doilea rand pe flexibilitatea financiara. Aceste caracteristici sunt apreciate prin intermediul capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri pozitive de trezorerie, plecand de la activitatile sale de exploatare.

Fluxul de trezorerie generat de activitatile de exploatare este indicatorul central al analizei situatiei unei intreprinderi. El este utilizat si pentru aprecierea performantelor acesteia pe o perioada medie.

Arhitectura tabloului fluxurilor de trezorerie a fost influentata de cercetarea generata o data cu proliferarea pietelor financiare si mai ales de: modelul de evaluare a intreprinderii, adoptat in teoria financiara; modelul de luare a deciziei de catre investitor; ipoteza de eficienta a pietelor de capitaluri.

Cercetarile si practica bursiera au dovedit ca interesul investitorului se regaseste in fluxurile monetare, mai mult decat in beneficiile contabile sau in indicatorii derivati. Tabloul fluxurilor de trezorerie permite sa se stabileasca un raport intre informatiile contabile si procesul de luare a deciziilor de catre investitor. Sa nu uitam ca unul dintre obiectivele acestui model este de a ajuta investitorul in aprecierea capacitatii intreprinderii de a plati dividende.

Fiind utile investitorilor informatiile furnizate de tablou contribuie la asigurarea eficientei pietelor financiare. Eficienta pietelor financiare presupune ca preturile activelor financiare reflecta informatiile disponibile. Pe o piata eficienta, pretul unui activ financiar este rezultatul unei estimari corecte as valorii actualizate a fluxurilor viitoare de venituri generate de detinerea acestuia.

Structura tabloului fluxurilor de trezorerie atribuie un rol important fluxurilor din exploatare in cresterea si in determinarea necesarului de finantare externa. Altfel spus, cash-flow din exploatare este un indicator cheie in aprecierea capacitatii intreprinderii de a genera lichiditati suficiente, in vederea realizarii de noi investitii, fara sa se recurga la sursele externe de finantare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta informatii istorice referitoare la fluxurile monetare, dar aceste informatii stau la baza previziunilor de fluxuri. Se creeaza astfel premisele pentru estimarea valorii intreprinderii.

Notiunea de fluxuri de trezorerie prezinta un caracter mai obiectiv decat de cea de fond de rulment, concept influentat de aplicarea unor conventii contabile. Fluxurile de trezorerie din exploatare corespund capacitatii de autofinantare incasate.

Tabloul faciliteaza definirea cauzelor care explica divergentele intre rezultatul contabil si trezorerie (surplus monetar). Modelul tabloului permite relevarea rolului actionarilor in finantarea cresterii.

Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie vizeaza: definirea si rolul trezoreriei; continutul functiei de exploatare si modul de calcul al fluxurilor care ii sunt asociate; evaluarea performantelor, prin intermediul fluxurilor de trezorerie; insuficienta sa, in aprecierea evolutiei situatiei financiare a unei intreprinderi.