Tendinte in evolutia instrumentelor de plata

Tendinte in evolutia instrumentelor de plata

In evolutia moneticii contemporane, transformarile principale nu sunt determinate numai de extinderea operatiunilor firmelor, cresterea numarului agentilor economici si a volumului activitatii economice pe ansamblu, cat mai ales de angajarea in sistemul bancar a resurselor considerabile pe care le reprezinta veniturile si economiile populatiei.

Veniturile familiilor transformate in depozite bancare chiar pe termene foarte scurte, aduc un aflux important de resurse pentru banci. Totodata acestea fiind destinate acoperirii unor cheltuieli de intretinere, deseori marunte, au drept efect o amplificare deosebita a operatiunilor, determinata de prelucrarea numeroaselor instrumente de plata folosite.

Desi aceste operatiuni au fost mereu supuse unei analize a raportului cost-efect, concluziile au fost orientate permanent spre angajarea in depozitele bancare a tuturor acestor potentiale resurse, reprezentate de veniturile si economiile populatiei.

Insa, chiar in tarile dezvoltate, acest proces de absorbtie nu a fost egal realizat, astfel ca in platile curente ale populatiei se mentin inca in proportii mari, prin traditie, platile cu numerar. Analiza modului de utilizare a instrumentelor de plata a constatat faptul ca se mai folosesc efecte comerciale de multe ori fara justificare economica, prin inertie traditionala si lipsa de orientare fata de instrumentele de plata moderne.

In ceea ce priveste instrumentele utilizate cu predilectie de populatie, cecul si cartea de credit, acestea inregistreaza o crestere a ponderii la numarul de operatiuni. Intre ele are loc o puternica redistribuire, numarul operatiunilor cu carti de credit fiind in continua crestere.

Se poate observa insa ca gama de utilizari a cartii de credit conduce la valori reduse, pe fiecare operatiune, in medie. Cecul, desi in usoara scadere, continua sa aiba un rol deosebit in economie.

O analiza comparativa privind costurile si remunerarile bancare subliniaza, pentru cec, o scadere substantiala a costurilor de prelucrare, ca urmare a eforturilor bancilor de a implementa echipamente de prelucrare electronica eficiente, dar totodata pune in lumina ca pragul de eficienta a fost atins si ca in conditiile de dupa anul 1992 costurile stationeaza.

In rationalizarea operatiilor bancare privind cecul o resursa s-a dovedit a fi circuitul cecurilor. Solutia adoptata care s-a afirmat si ea ca un factor important de reducere a costurilor: utilizarea cecurilor "fara circulatie libera a cecurilor" aduce unele modificari in principiile si practicile bancare. Cecurile se arhiveaza in totalitate la banca platitoare urmand ca platile efective (intre banci) sa se faca informatic, per soldul care nu se compenseaza, prin sistemul bancar de telecompensatie devenit operational in 1989.

Folosirea cecurilor continua insa propagarea unui risc: abuzurile de utilizare, pierderile si furtul carnetelor de cecuri.

Principala amenintare pentru utilizarea cu preponderenta a cecului ramane tehnologia si politica bancara comerciala, adaptate pentru promovarea cartii de credit.

In evolutia cartii de credit, un rol important pentru banca il are si raportul remunerare-cost.

Factorii angrenati la reducerea costurilor ar fi:

- scaderea costului mediu al echipamentului monetic avand in vedere reducerea costului echipamentelor electronice de calcul;

- imbunatatirea securitatii platilor, si respectiv scaderea pagubelor din pierderi si furturi;

- cresterea volumului operatiilor care permit economii si, in general, o dispersie pronuntata a costurilor fixe.

Efectuarea de servicii pentru titularii de cont privind desfasurarea platilor sunt considerate de banci cheltuieli legate de constituirea resurselor in depozite la vedere.

Bancile au la dispozitie procedee diferite pentru a acoperi, fie prin diminuarea sau lipsa de remunerare a serviciilor efectuate: taxe si comisioane pentru emiterea si derularea platilor prin cecuri, viramente si alte mijloace de plata.