Publicul tinta. Pentru cine scriu? Ca sa spun ce?

Publicul tinta. Pentru cine scriu? Ca sa spun ce?

Iata alte doua intrebari pe care jurnalistul trebuie sa si le puna continuu. Cu aceste probleme ne apropiem de o chestiune intens dezbatuta in ultima vreme: aceea a distantei subiective 'intre lucrul spus si persoana care il primeste'. Cu cat jurnalistul evalueaza mai exact aceasta distanta, cu atat sansele sale 'de a-si atinge' tinta cresc.

Asadar, ce-l intereseaza pe cititor? Din ce este format 'campul sau de asteptari informationale'? O posibila harta a acestui camp ar avea urmatoarele contururi:

1) Campul de asteptari declansate de instinct:

Necesitatea de a subzista, satisfacuta de subiecte despre resurse, salarii/ cheltuieli, preturi, impozite, piata muncii;

Nevoia de a lupta si gustul de a domina: crima, razboi, aventura, competitie, sport, riscul;

Juisarea 4). Poate sa fie declansata de texte tratand despre sex, bogatie, lux, confort, fericire/nefericire, timp liber (hobby), calitatea vietii, stil de viata. Numeroase tipuri de magazine, precum si tabloidele exploateaza intens acest nivel al asteptarilor;

Necesitatea de a supravietui. Nastere, moarte, sanatate, boala, securitate, problemele mediului, pericol, catastrofa, casatorie, familie, camin, copii.

Tendinta de integrare. Familia, grupul, mediul social, comunitatea, regiunea, provincia, natiunea, rasa;

Nevoia de autodepasire. Modelele, starurile, personalitatile celebre cu care cititorul simte nevoia sa se identifice;

Tendinta de a fugi de sine. Calatoria, emigrarea, jocul, spectacolul, fictiunea, miraculosul, misterul, aventura, drogul, sinuciderea.

Campul de asteptari declansate de intelect, care raspund nevoilor de a situa, si de a se situa, de a descoperi, de a intelege sau de a folosi;

Nevoia de a se repera. Subiectele, situatiile, oamenii pe care cititorul ii (le) cunoaste si fata de care se situeaza mai usor;

Nevoia de a descoperi ceva nou, nestiut;

Nevoia de a intelege coerenta seriilor de fapte;

Nevoia de a folosi. Acestei nevoi ii raspunde in mare parte, jurnalismul de serviciu.

3) Campul de asteptari afective.

Nevoia de a se proiecta, de a visa, de a se emotiona, de a se linisti, de a se teme, de a rade.

Chestiunile legate de publicul tinta sunt, de altfel, destul de dificil de reperat si de descris, datorita faptului ca 'exista tot atatea publicuri, cate grupuri cu venituri variate, cu educatii variate, cu gusturi si implicare civica diferite. () Ce intereseaza si convine unui public, poate sa para trivial sau neconvenabil, altuia. Mai mult: definirea fiecarui public nu este statica niciodata'

Prima consecinta care decurge direct din aceste realitati, este aceea ca, in mod evident, fiecare dintre noi apartinem mai multor publicuri. [Bill Rivers, 1975; apud Doug Newsom, Bob Carrell, 2001, 7].

Cu toate acestea, evidentierea problemelor apartinand descrierii si circumscrierii segmentelor de public are drept scop stabilirea gradului de lectura 5). Lectura este maxima, daca sunt atinse (in sumarul unui ziar/ magazin etc.) cele trei campuri de asteptari. Desigur, este minima, daca nu este atins nici unul. [Cf. Jacques Douel, 1987; 21; 26-28].

Asadar, orizontul de asteptari reprezinta un element esential de care jurnalistul trebuie sa tina seama in decuparea evenimentului, alaturi de legile proximitatii, de trasaturile constitutive ale evenimentului sau/si ale faptului divers (newsworthinness). Iata de ce, numerosi cercetatori (sociologi si psihologi) i-au acordat o atentie deosebita. Vom mai enumera cateva contributii, tocmai datorita impactului lor asupra cercetarilor ulterioare, dar si datorita impactului pe care 1-au avut asupra evolutiei media, precum si a publicitatii si Relatiilor Publice.

VancePackard [1964; 73-84] stabileste 'opt nev oi ascunse': 'securitatea emotionala, recunoasterea meritului, multumirea de sine, supapele creatoare, obiecte iubite (copii, vedete, animale etc.), sentimentul puterii, sentimentul apartenentei, dorinta nemuririi'.

Abraham Maslow (Motivation and Personality, 1954) [in Charles U. Larson, 1986; 127-l29] stabileste 'o piramida a nevoilor'. 'Nevoile de baza sunt cele mai puternice. Aici se inscriu nevoile fiziologice (hrana, adapost) fara satisfacerea carora nu se poate accede la etajul urmator. Acest al doilea nivel este ocupat de nevoile de securitate: siguranta satisfacerii nevoilor fiziologice: asigurari, economii, casa, tara, politica mondiala. Urmeaza nevoile apartenentei. Nevoia de a apartine unui grup (social, profesional, religios, national, rasial). Nevoia de dragoste si stima este penultimul etaj al piramidei. Odata ce apartinem unui grup, simtim nevoia sa fim iubiti [apreciati, respectati] de membrii acelui grup. in fine, ultimul nivel, si cel mai greu de satisfacut este autoactualizarea nevoilor'. Autoactualizarea este stadiul la care persoana isi afla implinirea.

Pe de alta parte [Cf. James Watson, Anne Hill, 1993; 109], 'la un nivel mai inalt, nevoile de baza devin libertatea exprimarii, libertatea de a face orice cata vreme nu li se face rau altora, libertatea de a se exprima pe sine, libertatea de informare, libertatea de a se apara. In viziunea lui Maslow, secretul, cenzura, neonestitatea, blocarea comunicarii tulbura toate nevoile de baza. O parte esentiala a procesului autoactualizarii este dorinta de a sti si de a intelege. Aici se inscriu si nevoile estetice'.

Atat cele opt nevoi ascunse stabilite de Vance Packard, cat si piramida nevoilor realizata de Abraham Maslow sunt, in principal, puncte de reper in realizarea mesajului persuasiv.

Nu in ultimul rand, in tentativa atingerii/captarii/impresionarii publicului, chestiunile legate de modul in care se spune sunt de o importanta cruciala. Un text care contine date interesante nu este citit daca este gresit conceput/ organizat, si prost exprimat (confuz, prolix, obscur, anost, divagant etc.).