TITRAREA. RESCRIEREA, REVIZUIREA TEXTULUI.

TITRAREA. RESCRIEREA, REVIZUIREA TEXTULUI.

'Secretul de a fi plictisitor consta in a spune tot.'

voltaire

Pentru autor, de multe ori, redactarea textului sfarseste cu fixarea titlului.

Pentru cititor insa, totul incepe cu titlul. Cu titlul rubricii, cu supratitlul, cu subtitlul, eventual, cu sapoul ]). Alteori, privirea ii aluneca mai intai, pe intertitlu. in functie de acest prim impact, de cele mai multe ori, lectura textului incepe sau nu.

Raportul titrare-text

inaintea paragrafului initial, soarta lecturii depinde de titrare. Titlul este inceputul unui contract intre jurnalist si cititor. Respectarea acestui contract depinde de text. Iar o eventuala discrepanta intre ce anunta titlul si ce ofera textul provoaca, in mod cert, dezamagirea cititorului.

Iata un exemplu, speram, edificator:

in manseta ziarului, supratitlu: "Incredibil";

Titlul: Tentativa de lovitura de stat in Romania!

Sapou: 'O bomba explodeaza in cladirea Arhivelor Statului. . «Garda Pretoriana» rapeste un cetatean american. . Morti si raniti in confruntarea dintre politie si rebeli. . Conducatorul miscarii ucis de explozia unei grenade de mana. . Pretorienii au fost crescuti si instruiti in scoli speciale ale Securitatii. (Relatari in pag. a2-aT

Ce se promite, asadar, prin aceasta titrare? Relatarea unui fapt incredibil. Si ce fapt! Mai departe: ultima afirmatie din sapou ne ofera (aproape gratuit) iluzia ca jurnalistul se afla deja in posesia tuturor faptelor esentiale.

Aceasta este promisiunea.

Sa vedem in pagina a doua, cum este ea respectata, in primul rand, in pagina a doua nu sunt (mai multe) relatari, ci un singur text. Relatarea respecta punctele inscrise in sapou, pana la ultimul paragraf al textului, unde ni se spune ca:

'Acesta a fost, stimati cititori, subiectul unuia dintre cele mai recente episoade ale serialului american de televiziune McGwyer, serial foarte popular in SUA s/[in] Europa.'

Dupa care, autorul incepe sa fie indignat: ' episodul cu pricina ingroasa imaginea proasta pe care Romania o-are deja in SUA (in special) si in lume in general)' Si: 'realizatorii episodului cu pricina aseamana Romania u una din republicile bananiere...' 2)

Daca avem rabdare sa recitim cu lupa titrarea care ne-a oprit pentru o clipa respiratia, nu vom gasi nici un indiciu ca ni se va relata despre un eveniment - sa-l numim - artistic. Deci, despre o fictiune. Tot din aceasta a doua lectura rezulta ca supra-titlul "Incredibil" nu se refera la "Tentativa."', ;i la ideea rudimentara pe care autorii filmului o au despre Romania.

Este limpede, asadar, ca autorul are o intentie (polemica: sa protesteze impotriva unor exagerari) cu totul diferita de cea pe care o indica titlul. Efectul surprizei (pe care, cu siguranta, s-a mizat in acest caz) a fost ratat, pentru ca:

1) Nu exista nici un indiciu in titrare ca tentativa nu este reala, ci un scenariu (de film);

2) Ideea pe care, este limpede, autorul o accentueaza, nu apare in titlu;

3) Ideea principala (care, in primul rand, sa ne edifice ca este vorba despre o fictiune), ar fi trebuit sa apara in paragraful initial.

Daca pentru cititor lectura incepe cu titlul si este continuata sau nu, pentru jurnalist, de multe ori, conceperea textului sfarseste cu fixarea titlului. Are astfel certitudinea ca titlul rezuma intregul continut al textului, atingand ideea lui principala. Ceea ce nu inseamna ca nu apar situatii cand redactarea incepe cu titlul. Exista insa, in acest al doilea caz, primejdia ca, mai mult sau mai putin constient, autorul 'sa forteze' continutul textului, pentru ca acesta sa intre sub cupola titlului.

Titlul rubricii - titlul textului

Cel dintai reper pentru cititor in 'universul paginii' il constituie titlurile rubricilor. Pentru ca acestea clasifica informatia pe mai multe paliere.

Exemplu: 'Externe' reprezinta primul nivel. Acesta il comanda pe al doilea: 'Europa'. Iar al doilea il cere pe al treilea: ' Ungaria' (de pilda).

Titlurile rubricilor introduc o nuanta aparte in derularea temporala, pentru ca 'trimit la un proces istoric'.

' Titlul aminteste evenimente care au inceput inaintea numarului ziarului, si a caror durata o depaseste pe aceea cotidiana. Titlul rubricii confera ziarului o temporalitate specifica, ce o depaseste pe aceea zilnica.' [Maurice Mouilland, Jean-Francois Tetu, 1989; 119].

Iata de ce, asa numitele titluri - rubrica pentru un text sau altul sunt de evitat. Titlul de tipul: 'Problemele scolii' nu se aplica la acest eveniment petrecut acum, ci la o serie intreaga de evenimente din acest domeniu de activitate, derulate intr-un timp nedeterminat. Este un titlu care poate fi pus deasupra oricarui text.

Este un alt mod de a spune ca fiecarui text trebuie sa-i corespunda un titlu aplicabil numai lui, ceea ce nu inseamna ca acelasi text nu poate primi mai multe titluri valabile.

Raportul dintre titlul rubricii si titlul textului este raportul dintre referential si informational.

' Titlul referential este mai larg decat textul. Unui titlu referential unic ii poate corespunde o serie deschisa de texte care au titluri informationale.' [Maurice Mouilland, Jean-Francois Tetu, 1989; 121].

Elementele titrarii

Pe de alta parte, elementele succesiunii supratitlu - titlu - subtitlu sau succesiunea supratitlu - titlu - sapou trebuie sa se completeze reciproc, spunand destul ca sa fie inteligibile, dar nu tot, ca sa trezeasca curiozitatea. Paragraful initial trebuie sa continue acest proces de atragere a atentiei / trezire a curiozitatii inceput de catre elementele titrarii si, totodata, sa realizeze o informare initiala, lasand destule de spus in restul textului.

Daca titrarea lasa impresia ca a spus tot, textul are sanse sa nu mai fie citit.

' Cu cat curiozitatea este trezita fara a fi satisfacuta, cu atat este mai mare. Rezulta ca un titlu este eficient cand spune mai putin, dar sugereaza mult. Trebuie gasit deci echilibrul intre titlurile care promit prea mult, si acelea care sunt mute.' [Jacques Douel, 1987; 72].

O titrare mai dinamica (si mai elaborata) in presa noastra de acum, o aflam in ziarul Evenimentul Zilei (mai ales in pagina intai).

Iata doua exemple:

Supratitlu (inceputul frazei):

'//? gara Buzau a fost lansata la apa

Titlu (continuarea frazei):

'O broasca testoasa pe care scrie «Iliescu - PCR»'

Subtitlu:

Admiratorii ei o supraalimenteaza si se tem sa nu fie arestata ori sa i se curete vopseaua.

Problema cea mai importanta care se ridica aici, este aceea ca raportul cantitativ (suprafata ocupata) dintre titrare si text este aproape egal. Altfel spus, titrarea tinde sa spuna prea mult, daca nu cumva, acest lucru se si intampla, Apoi, structura sintactica a elementelor care compun titrarea este prea complexa (o atributiva in titlu; iar subtitlul este o fraza formata din patru propozitii).

Aceeasi constructie sintactica stufoasa, si in exemplul urmator, o titrare in care intalnim o cauzala si o concesiva:

Supratitlu:

'La Iasi, pentru ca hotii nu mai stiu de frica,'

Titlu:

'S-au furat pana si portile de la bojdeuca lui Ion Creanga

Subtitlu:

'Desi sesizata, politia nu a pornit investigatiile.'

(De notat ca nici in anul 2003, situatia aceasta nu s-a schimbat prea mult).

Jacques Douel [1987; 68] considera ca, 'in ciuda prejudecatilor, [puterea de captare a titlului] depinde mai mult de continutul lui, decat de grafica si de locul in pagina.'

Adevarul este insa ca toate aceste valori concura la atragerea privirii (adica la atragerea atentiei) si deci, la trezirea curiozitatii, si este greu de spus ca una sau alta dintre ele are o pondere mai mare.