Prezentarea sistemului de salarizare

Prezentarea sistemului de salarizare

Ca orice alt sistem si sistemul de salarizare implica existenta unui ansamblu organizat in parti componente care, pastrandu-si individualitatea, depind unele de altele, realizandu-se astfel aspectul de totalitate si integritate.

Prin definitie sistemul de salarizare reprezinta ansamblul normelor prin care sunt stabilite principiile, obiectivele, elementele si formele salarizarii muncii, reglementand totodata si mijloacele, metodele si instrumentele de infaptuire ale acestora, prin determinarea conditiilor de stabilire si de acordare a salariilor.

Potrivit articolului 4 din Legea 14/1991,abrogat si preluat de Legea 53/2003, sistemul de salarizare se stabileste in raport cu forma de organizare a unitatii, modul de finantare si caracterul activitatii.

Potrivit cu forma de organizare salariile se stabilesc sub urmatoarele forme:

prin negocieri colective sau, dupa caz, individuale, intre persoanele juridice sau persoanele fizice care angajeaza si salariati sau reprezentantii acestora, in functie de posibilitatile financiare ale celui care angajeaza, altele decat cele cu specific deosebit;

de catre Guvern, prin consultarea sindicatelor, pentru personalul unitatilor bugetare si al Regiilor autonome cu specific deosebit, nominalizate de Guvern;

prin lege, pentru personalul puterii legislative, executive, si judecatoresti.

In functie de modul de finantare, salarizarea se face din surse proprii, din surse bugetare, totale sau partiale, si din subventii.

In raport cu caracterul activitatii, sistemul de salarizare poate fi in acord (direct, progresiv, indirect), in regie (sau dupa timp), pe baza de cote procentuale. In cadrul aceluiasi agent ecomomic, salarizarea este diferita dupa cum se refera la munca de executie sau munca de conducere si in cadrul acestora, la posturi cu studii medii sau studii superioare.

Sistemul de salarizare are urmatoarele principii:

principiul negocierii salariilor;

principiul prestabilirii salariilor personalului din unitatile bugetare, institutiile si autoritatile publice, precum si din regiile autonomecu specific deosebit prin acte normative

principiul egalitatii de tratament: la munca egala, salariu egal

principiul diferentierii salariiulor in raport cu nivelul studiilor, functia indeplinita, cantitatea si calitatea mincii, conditiile de munca

principiul inmdexarii si compensarii salariilor

Principiul negocierii salariilor. Negocierea salariilor este o consecinta a principiului constitutional potrivit caruia este garantat dreptul la negocieri colective in raporturile de munca. Concretizand acest drept, legea prevede ca stabilirea salariilor se face prin negocieri colective si individuale intre persoanele juridice sau fizice care angajeaza si salariati sau reprezentanti ai acestora. Prin contractul colectiv de munca confederatiile sindicale, in numele salariatilor si reprezentantii patronilor au stabilit: formele de organizare a muncii si de salarizare; coeficientii minimi de ierarhizare; sporurile pentru conditii deosebite de munca, grele periculoase, nocive, precum si pentru vechime in munca si orele suplimentare; adaosurile la salariul de baza; conditiile de indexare si de plata a salariilor.

Pe baza reglementarilor legale, a prevederilor contractelor colective de munca, se desfasoara negocierea individuala pentru stabilirea salariului fiecarei persoane in parte.

Principiul prestabilirii salariilor personalului din unitatile bugetare, institutiile si autoritatile publice, precum si din regiile autonome cu specific deosebit prin acte normative. Prestabilirea salariilor prin acte normative pentru o categorie importanta de personal, constituie o exceptie de la principiul negocierii, dar care, la randul sau se constituie intr-un principiu distinct al sistemului de salarizare.

De la principiul negocierii fac exceptie:

salariile personalului unitatilor bugetare, care se stabilesc de catre Guvern cu acordul sindicatelor, precum si salariile personalului puterii legislative, executive si judecatoresti, care se stabilesc prin lege;

salariile personalului regiilor autonome cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, care se stabilesc in acelas mod ca la unitatile bugetare;

salariile conducatorilor de societati comerciale si regiile autonome, care se stabilesc de catre organele imputernicite sa numeasca aceste persoane.

Principiul egalitatii de tratament: la munca egala, salariu egal. Constitutia noastra prevede in art. 38 alin (1) egalitatea salarizarii pentru o munca egala, dintre barbati si femei.

Principiul este amintit si  de Legea nr. 53/2003, conform caruia, la stabilirea salariului nu pot fi facute discriminari pe criterii politice, confesionale, de varsta, de sex sau de starea materiala. Acest principiu isi gaseste o deplina aplicare nu numai in actele normative ci si in contractele colective de munca. Desi nu mai sunt inscrise prevederi exprese in aceasta directie, aplicarea concreta a principiului este asigurata prin solutiile unice nediscriminatorii. Mai mult, in cazul femeilor si al tinerilor, exista uneori solutii de protectie suplimentara, prevazute in actele normative sau in contractele colective de munca (indemnizatie de nastere, indemnizatie de instalare pentru absolventi).

Principiul diferentierii salariilor in raport cu nivelul studiilor, functia indeplinita, cantitatea si calitatea muncii, conditiile de munca. Acest principiu este prevazut de Legea nr. 53/2003 si dezvoltat de contractele colective de munca, precum si in acele acte normative care reglementeaza salarizarea diferitelor categorii de personal.

Din faptul ca pentru incadrarea si promovarea in functie sunt necesare un anumit nivel al studiilor, o anumita calificare profesionala, decurge consecinta diferentierii salariilor si in raport cu aceste studii. In actele normative care reglementeaza salarizarea unor categorii de personal se prevede ca unui anumit nivel al studiilor ii corespunde un anumit salariu de baza.

Astfel, in anexa VII/2 la Legea nr. 154/1998 sunt prevazuti coeficientii de multiplicare pentru personalul de specialitate medico sanitar. Pentru unele functii  (medic, farmacist, psiholog) se cer studii superioare, pentru altele (dentist) se cere absolvirea invatamantului superior de trei ani, pentru functiile de asistent medical, tehnician dentar, sora medicala sunt necesare studiile medii, iar pentru cele de infirmiera, spalatoreasa studii generale. Prin reglementari recente s-a introdus un spor de 15% pentru cei care au dobandit titlul stintific de "doctor" tocmai pentru a diferntia si mai mult nivelul inalt al pregatirii de specialitate.

Remunerarea in functie de calitatea muncii este caracteristica formelor de salarizare in acord (direct, progresiv, individual, colectiv). Intr-o atare situatie salariul de baza se determina avand in vedere volumul, cantitatea de produse.

Calitatea muncii influenteaza nivelul de salarizare intr-un dublu sens: pe de o parte, atunci cand calitatea este ridicata, acesta determina acordarea de sporuri si premii la salariul de baza, ceea ce inseamna marirea partii variabile a salariului, iar pe de alta parte, o calitate necorespunzatoare poate conduce la diminuarea salariului de baza.

La stabilirea salariului se tine cont si de conditiile in care se presteaza munca: cei care lucreaza in conditii grele, vatamatoare sau periculoase beneficiaza de salarii mai mari decat cei care lucreaza in conditii normale de munca.

Principiul indexarii si compensarii salariilor. Indexare si compensarea salariilor reprezinta un principiu al sistemului de salarizare impus de cresterea costului vietii.

Indexarea este considerata una din modalitatile si procedeele practice de organizare si realizare a progresiei salariilor in raport cu rezultatele productiei firmei, ramurii si ale economiei nationale in general. Prin intermediul sau se realizeaza corelatia dintre salarii si preturi, dintre salarii si costul vietii, dintre salarii si productivitate. Functia principala este aceea de a prevenii puterea de eroziune a puterii de cumparare.

Compensarea insa, reprezinta suma de bani cu care se majoreaza salariile individuale, ca urmare a cresterii preturilor de consum si a tarifelor la produsele  si serviciile la care se retrage subventia.