Somajul - dezechilibru macrosocial

Somajul - dezechilibru macrosocial

Ocuparea fortei de munca in activitatile economico-socale si somajul dovedesc cum functioneaza piata muncii intr-o perioada sau la un moment dat. Raportul dintre cererea si oferta de forta de munca determina ocuparea sau somajul in anumite conditii de timp si de spatiu. Problematica ocuparii si somajului constituie o latura importanta a echilibrului macroeconomic si o componenta indispensabila a politicilor macroeconomice si macrosociale.

Somajul este analizat in literatura de specialitate din diverse unghiuri, formulandu-se opinii care constituie obiectul unor ample controverse. Pe parcurs, au fost date diferite definitii pentru somaj, tinand seama de gradul cunoasterii si de posibilitatile de masurare a lui. Desi exista diversitate in definirea conceptului de somaj, totusi se pot desprinde elemente comune care se regasesc, in proportie mai mare sau mai mica, in toate opiniile.

Figura 1. Formarea somajului de dezechilibru

Curba ofertei

agregate de munca

Curba cererii

agregate de munca

Somajul este o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca, din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltarea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca. In conditiile contemporane, somajul este considerat ca un dezechilibru al pietei muncii nationale, adica dezechilibru intre cerere globala de munca si oferta globala de munca.

Acest dezechilibru reflecta un excedent al ofertei de munca fata de cererea de munca, avand niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade. El a inregistrat initial un caracter temporar, pentru ca in prezent sa fie permanent, fara sa excluda insa total si definitiv existenta unei stari de ocupare optimala a fortei de munca.

Somajul, ca si cresterea economica, tinde sa urmeze un model ciclic.

Somerii sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit, deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, care nu gasesc unde sa se angajeze.

In diverse reglementari nationale sau internationale se utilizeaza si alte criterii pe baza carora se delimiteaza somajul ca: ajutorul de somaj; disponibilitatea de a incepe lucrul; gradul de protectie sociala etc. Somerii, in conformitate cu criteriile Biroului International al Muncii (BIM), sunt persoanele de 15 ani si peste, care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan urmatoarele conditii: nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri; sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele patru saptamani diferite metode pentru a-l gasi: inscrierea la agentia de ocupare si formare profesionala sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi imediat un loc de munca.

Sunt incluse, de asemenea: persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta; persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibile sa inceapa lucrul.

Somerii inregistrati sunt persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la agentiile de ocupare si formare profesionala (AOFP), indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj, alocatie de sprijin sau alte forme de protectie sociala.

In termenii pietei muncii, somajul este un fenomen macroeconomic opus ocuparii, reprezentand un surplus relativ de populatie activa fata de aceea care poate fi angajata in conditii de rentabilitate, impuse de piata.

Pe piata muncii se pot intalni: o situatie de echilibru, care reflecta o ocupare optima a fortei de munca si o situatie de dezechilibru, care reflecta un grad de subocupare sau de supraocupare a fortei de munca.

Somajul voluntar reprezinta persoanele care refuza salariul oferit sau se afla in imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea somaj arata ca sunt si persoane care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.

In somajul voluntar se includ: persoanele care, desi lucreaza, prefera sa inceteze munca temporar, considerand ca prin indemnizatia (ajutorul) de somaj isi pot asigura un trai decent; somerii care asteapta locuri de munca mai favorabile decat cele pe care le-au avut sau decat cele pe care le ofera unitatile economico- sociale la un moment dat; persoanele casnice, care, desi au hotarat sa se angajeze intr-o activitate, totusi tergiverseaza angajarea in conditiile date, referitoare la marimea salariului, distanta pana la locul de munca etc.

Somajul involuntar reprezinta persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii. De obicei, somajul este analizat din perspectiva somajului involuntar. Insa cresterea sau reducerea ocuparii nu se identifica automat cu diminuarea sau sporirea somajului, deoarece somajul trebuie apreciat mai complex, tinand seama de mutatiile ce au loc in ansamblul populatiei active, precum si de distributia si durata somajului intr-o tara, intr-un context determinat de parametri economici, sectoriali si sociali.

Problema masurarii somajului. Masurarea somajului este o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. In toate tarile cu economie cu piata concurentiala functioneaza institutii specializate si sunt aplicate modalitati specifice de inregistrare a somajului, sub multiplele sale caracteristici. Principalele caracteristici ale somajului, despre care se culeg informatii sistematice sunt: nivelul, marimea sau proportia la un moment dat; intensitatea sau taria de manifestare; durata medie; structura sau componenta.

Nivelul, marimea sau proportia somajului constituie un indicator statistic ce reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si doresc sa lucreze.

Masurarea nivelului se realizeaza prin calcularea unor indicatori specifici, pe baza unei metodologii proprii fiecarei tari. In Romania, masurarea somajului se asigura cu ajutorul Balantei fortei de munca sau al anchetelor asupra fortei de munca. Se urmareste nivelul somajului in corelatie cu populatia totala, cu populatia ocupata si cu forta de munca. in toate cazurile se acorda o atentie deosebita calcularii indicatorului "Populatia ocupata".

Nivelul, marimea sau proportia somajului se masoara fie in expresie absoluta, fie in expresie relativa.

In expresie absoluta, somajul reprezinta numarul persoanelor neocupate din populatia activa civila.

In expresie relativa, somajul se determina cu ajutorul ratei somajului. Rata somajului (Rs) se calculeaza ca raport procentual intre numarul mediu al somajului BIM (Ns) si populatia activa (Pa), adica Rs = Ns/Pax100 sau numarul somerilor BIM si populatia ocupata (Po), adica Rs = Ns/Pox100.

In functie de scopul analizei somajului, la un moment dat sau pe o perioada anumita se poate folosi la numitor fie populatia activa, fie populatia ocupata. Masurarea somajului trebuie sa tina seama si de faptul ca problematica fortei de munca este atat de natura economica, cat si sociala, astfel ca evaluarea are o nota de subiectivitate, din care rezulta o anumita aproximatie fie de subevaluare, fie de supraevaluare a fenomenului. Factorii de decizie social-politica manifesta uneori o tendinta sau alta.

Subevaluarea somajului presupune inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tineri care incheie un ciclu de invatamant si nu gasesc loc de munca pentru a se angaja; persoane care temporar nu au de lucru; persoane aflate in somaj deghizat, adica sunt subocupate, in sensul ca, de exemplu, pentru o activitate ce poate fi realizata de patru persoane sunt angajate cinci persoane etc.

Supraevaluarea somajului presupune inregistrarea ca someri si a altor categorii neindreptatite ca: persoane care, desi incaseaza ajutor de somaj, totusi au intentia de a se incadra in munca, asa cum ar fi, de exemplu, persoanele care ingrijesc copii; persoane care au un loc de munca, insa pretind ca sunt someri, intrucat lucreaza "la negru"; persoane care au mai multe locuri de munca, determinand supraevaluarea locurilor de munca prin socotirea locurilor de munca neocupate din lipsa de oameni calificati; personae care nu doresc sa lucreze din motive strict personale etc.

Masurarea somajului implica luarea in calcul a intensitatii somajului.

Aceasta inseamna realizarea unor operatii ca: stabilirea in mod stiintific a ritmului de lucru; determinarea corecta a momentului pierderii locului de munca si incetarea totala a activitatii sau inregistrarea exacta a reducerii activitatii depuse cu diminuarea duratei zilei ori saptamanii de lucru si scaderea corespunzatoare a salariului etc.

Masurarea somajului necesita si evaluarea duratei somajului, respectiv a intervalului de timp dintre momentul incetarii totale a activitatii sau scaderii intensitatii activitatii depuse, pana la reinceperea normala a activitatii. Durata somajului poate fi diferita de la o persoana sau categorie de persoane la alta, astfel ca se impune luarea in calcul a duratei medii a somajului.

Durata medie a somajului se poate calcula tinandu-se seama de: numarul somerilor si ritmul intrarilor, respectiv, iesirilor in si din somaj. Aceasta ne permitesa apreciem somajul sub aspectul punctului de pornire si cel al miscarilor ulterioare, adica intrarile in somaj si iesirile din somaj.

Masurarea somajului in punctul de pornire se asigura prin procedeele statistice curente,in timp ce miscarile ulterioare ale somajului necesita calcularea corelata a unor marimi de intrare si de iesire. Astfel, intrarile cuprind: persoane concediate, persoane care au incheiat un ciclu de invatamant, persoane casnice s.a. Iesirile cuprind: persoane care gasesc noi locuri de munca, persoane care prefera sa ingrijeasca copii, persoane care emigreaza, pensionari s.a.

Rezulta ca durata somajului este cu atat mai mare cu cat numarul somerilor in punctul de pornire este mai mare; iar durata somajului este cu atat mai mica cu cat intrarile si iesirile in/din somaj sunt mai mari.

Masurarea somajului presupune si evaluarea structurii sau componentei lui. In acest sens, trebuie sa se calculeze si sa se inregistreze sistematic structurile somajului pe domenii de activitate, niveluri de pregatire, specialitati si meserii, pe varste, pe sexe etc.