Tipuri ale comunicarii organizationale

TIPURI ALE COMUNICARII ORGANIZATIONALE

A. comunicarea formala ;

B. comunicarea informala ;

C. comunicarea verticala < ascendenta si descendenta> ;

D. comunicarea orizontala.

A- B. Comunicarea formala si informala:

Comunicarea formala este impusa de structura organizatiei < asadar, directia poate fi verticala sau orizontala> si utilizeaza canale de comunicare bine conturate si precizate.

Comunicarea informala este paralela cu comunicarea formala. Ea se bazeaza pe criterii afective, pe interese comune legate <sau nu> de organizatie. Structura retelelor de comunicare informala este aleatorie, poate fi orizontala sau verticala. Se considera ca pe canalele informale de comunicare le parvin managerilor peste 50 la suta din informatii, care, desi pot fi frecvent distorsionate si sa aiba o puternica doza de subiectivism, uneori sunt credibile, iar viteza lor de circulatie este mult mai rapida.

C. Comunicarea vericala < ascendenta - descendenta>:

comunicarea ascendenta: < de jos in sus>: se desfasoara de la subordonat catre manager, aceasta se desfasoara de la pozitiile ierarhice inferioare catre cele superioare. Astfel, rolul comunicarii ascendente este acela ca asigura feedback-ul de la sobordonati catre manageri. Efectele unei asemenea comunicari sunt insemnate, atat asupra productivitatii, cat si asupra climatului de lucru. Fara informatii de la subordonati, managerii nu ar avea la dispozitie datele necesare desfasurarii muncii lor si nici nu ar avea informatii despre modul de indeplinire a sarcinilor de catre angajati, de rezolvare a problemelor intampinate de catre acestia din urma. In lipsa comunicarii ascendente , problemele se acutizeaza si sunt mai greu de rezolvat.

Un aspect diferit este reprezentat de situatia in care subordonatul omite in mod voit anumite fapte pentru a nu fi acuzat de incompetenta sau de nerealizarea obiectivelor. Este o diferenta destul de mare intre adaptarea comunicarii astfel incat sa te expui intr-o lumina favorabila, dar mult mai grav este sa ascunzi fapte sau situatii care te dezavantajeaza. Un manager eficient va analiza situatiile de comunicare, va observa modelele de comunicare cu fiecare subordonat si modul in care ele se repeta, astfel incat aparitia unor eventuale distorsiuni sa nu afecteze negativ rezultatele.

Avantajele comunicarii ascendente:

• ajuta managerii sa inteleaga problemele profesionale ale subordonatilor si grijile lor personale;
• il ajuta pe manager sa tina legatura cu atitudinile si valorile subordonatilor;
• poate alerta managerii in privinta managerilor solutii functionale;
• poate asigura informatii necesare in luarea deciziilor;
• ii ajuta pe subordonati sa participe si sa contribuie la rezolvarea problemelor , crescandu-le motivatia;
• asigura feedback asupra comunicarii descendente si idei asupra imbunatatirii ei.
• comunicarea descendenta: < de sus in jos>: se desfasoara de la manager la subordonat, aceasta se desfasoara de la pozitiile ierarhice superioare la cele inferioare. Prin acest tip de comunicare managerul isi poate exercita functiile specifice < planificare, coordonare, organizare, control, etc>: comunicarea obiectivelor pe termen lung si scurt; modul dorit de organizare a activitatii; transmiterea deciziilor luate si a procedurilor prin care vor fi puse in practica; etc. O comunicare descendenta eficienta asigura nu doar coordonarea si controlul subordonatilor la nivelul organizatiei/ activitatii, ci , totodata , relationeaza diferite niveluri ierarhice in functie de nevoile existente.

Avantajele comunicarii descendente:

• permit deciziilor luate de manageri sa se transforme in fapte prin subordonati;
• se asigura ca actiunea este consistenta si coordonata;
• costurile sunt reduse pentru ca se fac mai putine greseli;
• poate stimula o influenta mai mare din partea angajatilor, ceea ce conduce la servicii mai bune catre clienti;
• din toate aceste pot aparea o eficienta si un profit mai mare.

Managerii ar trebui sa fie ei cei care initiaza discutiile si sa nu le lase sa se desfasoare la intamplare, doar cand solicita subordonatul. Un manager care doreste sa aiba rezultate foarte bune in ceea ce priveste activitatea subordonatilor va initia contacte relativ dese, in cazul noilor angajati, iar in cazul angajatilor care s-au obisnui cu organizatia , respectiv regulile/procedurile, o strategie de lucru care sa nu ingradeasca accesul feedback-ului ori de cate ori acesta este necesar. Totodata managerul trebuie sa dedice timp pentru a vedea daca subordonatii au inteles mesajul corect.

D. Comunicarea orizontala: se refera la mesajele trimise de la egala la egal, de la acelasi nivel ierarhic < manager catre manger, muncitor catre muncitor> ; acest tip de comunicare faciliteaza impartasirea intelegerii unor fenomene, metode si probleme, dezvolta satisfactia angajatilor in legatura cu locul de munca. Un avntaj al acestui tip de comunicari se refera la faptul ca  motivatia membrilor de a-si imapartasi informatia si ideile tinde sa fie naturala si puternica deoarece nici o autoritate a raspunsului corect nu este asteptata sa apara imediat.

Un tip aparte de comunicare orizontala esre reprezentat de comunicarea seriala : se refera la mesajele trimise de-a lungul unor siruri de oameni < exemplu: am auzit ceva si spunem mai departe unui prieten, acesta spune altui necunoscut, s.a.m.d. >.

Problemele comunicarii seriale sunt cele ale aparitiei zvonurilor   :

• este vorba despre urmatoarele aspecte: reducerea numarului de detalii prin retransmiterea mesajului;
• in timp ce la unele detalii se renunta alte detalii devin mai puternice, sunt intensificate
• apoi, are loc asimilarea, se refera la tendinta de a reconstrui ,mesajul pe care-l primim si in perspectiva propriilor atitudini, necesitati, valori.