Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Bedrich Smetana si Antonin Dvořák

Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Bedrich Smetana si Antonin Dvořák

Fondatorul "scolii nationale cehe", Bedrich Smetana (1824 -1884) a compus putine cantece cu acompaniament de pian. Compozitorul care a creat opera nationala ceha (Mireasa vanduta), nu a reusit sa creeze o sinteza intre liedul german cult si cantecul popular ceh. Cele patru "Gesangkompositionen" (Compozitii cantate) nu sunt decat incercari stilistice. Aparute in anul 1846, lucrarile lui Smetana sunt doar patru ilustratii ale poemelor germane Liebchens Blick (Priveste-ti iubita), Lebenwohl! (Adio), Schmerz der Trennung (Durerea despartirii) si Einladung (Invitatie). [In anul 1853, Smetana va mai compune Liebesfrüling (Primavara dragostei)]. Aceste lucrari de tinerete apartin in totalitate limbajului - atat poetic, cat si muzical - liedului german (reamintim ca in acel moment Boemia si Moravia se aflau sub ocupatie austriaca). Singurele lucrari compuse de Smetana in limba materna, in perioada de avant a luptei de eliberare nationala, au fost cantecele corale .

Dupa o perioada de aproape treizeci de ani, Smetana va fi inspirat de culegerea poetului si autorului de basme Viteslav Hälek, pe versurile caruia va scrie un ciclu de miniaturi vocal-instrumentale intitulat Večerni Pisně (Cantece de seara). Cele cinci cantece, care alcatuiesc singurul ciclu al lui Smetana pe versurile unui conational sunt urmatoarele: Kdo v zlaté struny zahrat zná (Cine stie a canta la harpa de aur); 2. Necamenujte proroky (Nu ucidenti cu pietre proorocul); 3. Mné zdalo se (Mi s-a parut); 4. Hej, jaká radost v kole! (Hei, ce placere sa dansezi!); 5. Z svých pisni trǔn Ti udělám (Din cantecele mele iti voi construi un tron). Aceste cinci cantece (cantecul este echivalentul slav occidental al liedului, romantei si melodiei), sigurele scrise de compozitor in limba materna, insumeaza, de altfel, creatia originala a lui Bedrich Smetana in genul miniaturii vocal-instrumentale, dar nu se indeparteaza prea mult de cantecul popular. Partitura pianistica a acompaniamentului miniaturilor dubleaza in permanenta vocea, dand impresia unei destinatii pur instrumentale a lucrarilor. Cu toate acestea, in muzica acestor cantece se reintalneste propetimea melodica si ritmurile exuberante ale dansurilor populare cehe, regasite, de altfel si in opera sa Mireasa vanduta.

Primul cantec al ciclului Večerni Pisně (Cantece de seara) intitulat Kdo v zlaté struny zahrat zná (Cine stie sa cante la harpa de aur) este compus pe tema unui dans popular ceh, intr-o miscare nu prea rapida - Moderato, pentru a reda versurile poemului lui Vitezslav Hálek, care ascund, de fapt, un manifest al luptei pentru afirmare nationala prin arta:

"Cine stie sa mangaie strunele de aur, este trimisul cerului./

Nu! Patria nu a murit! Puterea cantecului vrajit este izvorul vietii!

Smetana expune in primele trei masuri ale preludiului pianistic, intr-o curgere lina, un motiv folcloric imbracat in armonii calde ale tonalitatii do major. Discursul melodic al instrumentului acompaniator insoteste vocea intr-un dublaj permanent. Aceasta caracteristica a acompaniamentului conduce catre o interventie a pianului care poate fi considerata si ca o miniatura instrumentala de sine statatoare:

 

Nekamenunjte proroky! (Nu ucideti cu pietre proorocul), cel de-al doilea cantec al ciclului este compus in aceeasi maniera instrumentala. Cantecul lui Smetana nu se deosebeste prea mult de cantecul popular. Partitura pianistica are o simplitate naturala, prin folosirea momentelor de unison, intr-o leganare lina de 3/ 4:

Declamatia imnica a cantului, simbolizeaza eternitatea creatiei populare si transmite un mesaj profetic, a carui profunzime este reliefata de simplitatea sobra a melodiei pe versurile:

"Oameni, nu ucideti cu pietre cantaretul, liber asemenea pasarii!

Cei ce-si ucid cantaretii sunt condamnati pe veci la tacere.

Curata este inima celui ce canta.

Fie ca poporul sa primeasca in inima sa cantecele bardului!."

Mné zdalo se (Mi s-a parut), al treilea cantec abunda in note repetitive, mai ales in partitura vocala, scriitura aproape recitativica fiind potrivita melodiei plina de durere pentru a insoti versurile:

"Mi s-a parut ca m-am despartit pe veci de boala si ca lacrimile pe care

le-am varsat au secat raurile.".

Partitura pianistica se detaseaza, insa, aici de maniera dublarii vocii. Diversitatea ritmica a cantecului lui Bedrich Smetana, prezinta trei planuri sonore, care construiesc simultan discursul muzical. Planul vocal, diferentiat ritmic de melodia armonizata a mainii drepte acompaniatoare, se sprijina pe plansetul muzicii obsedante, realizata prin sincopare sau prin formule ritmico-melodice repetitive ale mainii stangi:

In penultimul cantec al ciclului, Hej, jaká radost v kole! (Hei, ce placere sa dansezi!) prin versurile:

"Sa fim veseli prieteni! Ajunge cu tristetea! Sa ne dam mainile dansand

in cerc polka." este evocat ritmul polcii populare, partitura pianistica sustinand, prin formule ritmice specifice, nobletea simplitatii taranesti a acestui dans:

Ultimul cantec al acestui ciclu - manifest artistic, compus de Smetana, este intitulat Z svých pisni trǔn Ti udělám (Din cantecele mele iti voi construi un tron). Melancolia usoara a melodiei vocale capata o insufletire pasionata prin insotirea cu acompaniamentul pianistic realizat, in exclusivitate, din acorduri in triolete la mana dreapta. Ascunsa in interiorul armoniilor, se intrezareste dublarea melodiei vocale in ritm ternar, imprimata de partitura pianistica a mainii drepte. Discursul melodic al basului (pianului) capata, din cand in cand, identitatea unei contra-teme, parasindu-si, pe alocuri, rolul de insotitor vocal la un interval de decima, linia lui expunandu-si scurtele momente de muzica proprie:

Antonin Dvořák (1841 - 1904) a dat cantecului o importanta deosebita de-a lungul intregii activitati componistice desfasurata din 1865 pana in 1901. Intr-o Boemie, dominata de Viena, Dvořák nu a ezitat sa afirme un nou stil componistic, de esenta nationala, creand aproape 130 de cantece. Toate lucrarile sale, chiar de la prima aparitie, au fost editate bilingv, avand in primul rand varianta limbii materne, ceha. Abordand genul miniaturii vocal-instrumentale, Dvořák se adreseaza cu predilectie poetilor conationali: Gustav Pflegel-Moravský, Vaclav Hanka, Eliska Krasnohorska, Vitezslav Hálek s.a.

Desi cantecele lui Dvořák nu ating profunzimea lied-urilor, melodiilor sau romantelor marilor maestri ai genului, ele constituie o parte importanta a creatiei sale de stil propriu, refuzand sa primeasca influenta miniaturii vocal-instrumentale romantice germane. Cantecele lui Dvořák sunt impregnate de gratia naiva a creatiei folclorice, de forma simpla, mai mult sau mai putin strofica a cantecului popular, la care se adauga sensibilitatea si rafinamentul stilului componistic original. Exigenta l-a determinat pe Dvořák sa revoce uneori editarea unor cantece, pentru a le relua dupa anumite perioade de timp si a le perfectiona, a le reorganiza. Asa s-a intamplat cu ciclul Cyprise (Chiparosii), compus pe versurile a 18 poeme ale poetului Gustav Pflegel-Moravský. O prima revizuire a sase cantece din Cyprise (1, 5, 11, 13, 9 si 18) au alcatuit ciclul Sest Pisnĕ na slova Gustava Pflegra-Moravského. Cantecele si-au pastrat simplitatea acompaniamentului traditional initial, armoniile calde, lipsite de surprize, cu o melodicitatea vocala tulburata doar din cand in cand de mici interventii pianistice. Uneori compozitorul a modificat echilibrul metric al cantecului in scopul unei accentuari dramatizate. Este cazul lucrarii cu fostul numar 11, Na horach ticho (Este liniste in munti), care in prima faza a fost compus in masura binara, iar in urma reluarii de catre compozitor, ritmul a devenit ternar. In alte cantece, unele linii melodice vocale au fost modificate in detalii de catre compozitor, fiindu-le astfel dezvaluita si mai mult frumusetea. Alte opt cantece din ciclul Cyprise au devenit ciclul Pisné milostné (Cantece de dragoste).Versurile poetei Eliska Krásnohorská i-au inspirat lui Antonin Dvořák cele Patru cantece (Čtyri Pisné), compuse intr-un stil vag popular, iar cele Sase cantece compuse dupa manuscrisul de la Králové Dvůr (Sest pisni z Královédvorského rukopisu, op. 17), pe versurile poetului Vaclav Hanka, sunt strabatute de prospetimea si gratia naiva a vechiului folclor ceh.

Inspirat, asemenea lui Smetana, de poetul Vitezslav Hálek, Antonin Dvořák a compus, la randul sau, un ciclu purtand titlul Vecerni Pisné (Cantece de seara), ce cuprinde douasprezece cantece. Subliniind pregnanta filonului folcloric care strabate creatia miniaturii vocal-instrumentale a lui Antonin Dvořák, nu se pot trece sub tacere Cantecele populare Morave (Moravské Dvojzpĕvy). Aceste numeroase duo-uri pentru voci cu acompaniament de pian au fost publicate, grupate in cateva culegeri.

De remarcat este faptul ca Dvořák s-a aplecat si asupra creatiei populare a altor nationalitati, unele asimilate in teritoriul patriei sale. Astfel, se pot cita ciclurile Tři Novořecké Básne, op. 50 (Trei poeme grecesti moderne), dar mai ales Čtyri Pisnéna slova srbské lidove poesie, op. 6 (Patru cantece compuse pe poeme populare sarbe) si Cigánské Melodie, op. 55 (Cantece tiganesti), pe versurile poetului Adolf Heyduk.

Cele Sapte cantece tiganesti ale lui Antonin Dvořák nu canta viata boema, libera a acestei nationalitati asimilate, ci sensibilitatea culturii plurimilenare a acestui popor, pe nedrept marginalizat.

Cantecul Má piseň zas mi láskou zni (As fi vrut sa cant dragostea) prezinta un model de asimilare a cantului gitan cu intonatiile caracteristice populare cehe:

"As fi vrut sa cant dragostea, cand doarme natura.

Sub cerul instelat, padurea atipeste, iar campiile dorm.

Sub soapta minunata a ramurilor, eu voi trimite catre colinele natale,

Refrenul unei minunate melodii".

(traducere proprie a versurilor din varianta in limba rusa)

Cantecul, original, distins si nobil este compus intr-o forma simpla, strofica. Preludiul pianistic se constituie intr-o muzica ce leaga strofele intre ele, foarte putin variate din punct de vedere muzical, de asemeni, intr-un postludiu al lucrarii. Acest moment instrumental in tonalitatea sol minor, este o muzica de pura inspiratie tiganeasca plina de tragism si nostalgie, intr-o scriitura descendenta in duble terte, fragmentata prin pauze de saisprezecimi si optimi:

Partitura vocala expune, pe un desen melodic simplu, sonoritati ale muzicii cehe, pigmentate din loc in loc de intonatii melodice gitane (in sol minor, atras mereu spre si bemol major, strofa a doua dezvoltandu-se in sol major) ca semn al asimilarii culturale. Audiate alternativ, melodia vocala a cantecului si tema muzicala a poemului simfonic Vltava a lui Bedrich Smetana, apare evident filonul popular reflectat invers - in oglinda. Intr-un tempo vesel, Allegro, in cel de-al doilea cantec Ah!Kterak troihranec můj (Clopotelul meu in trei muchii) melodia vocala imita sunetul clopotelului printr-o melodie cu o intervalica in salturi: terta, cvinta. Reluarea ei este imbogatita jucaus prin completarea intervalului de terta cu valori de saisprezecimi:

Partitura pianistica, deosebit de vioaie in mersul rapid al saisprezecimilor mainii drepte, este punctata alternativ (mana stanga - mana dreapta) prin suprapunere de optimi in staccato. Strofele cantecului sunt legate de un superb si gingas dans saltaret, expus in partitura pianistica:

Veselia muzicii adanceste amaraciunea exprimata prin textul:

"Clopotelul vesel cantecu-si revarsa,

Trist, tiganu-si canta/ Cantecul de viata".

Al treilea cantec al ciclului A les je tichý (Padurea fermecata) expune, pe un acompaniament pianistic arpegiat, descendent (alternativ la mana dreapta - mana stanga), in si bemol major, o melodie vocala senina, dar trista pe versurile: "Vrajita, padurea tace, inima plange speriata." Melodia vocala, cu inflexiuni de stare minora, incearca sa se lumineze prin doua cadentari spre major:

Concluzia pianistica exprima o sfasietoare durere accentuata de seninatatea secventelor modulate spre cadenta finala in sol minor, dar si de ultimile doua note din bas (septima - fa si terta si, cu octava inferioara), care confera un sentiment de incertitudine :

Melodia celui de al patrulea cantec Zdyz mne stará matka.(Imi amintesc cand traia mama) pe versurile:

"Cand traia mama, imi amintesc cantecul pe care mi-l canta, iar lacrimile

ii siroiau pe obraji. / Acum, eu cant acest cantec copiilor si simt cum

mi se umezesc ochi".a devenit celebra pentru frumusetea sa. Transcrisa pentru un instrument cu coarde, vioara sau violoncel, a fost interpretata deseori pe marile scene ale lumii de virtuozi ca Menuhin, Casals, Piatigorsky. Melodia din care se revarsa un sentiment nesfarsit de dor, este construita pe un ritm larg sincopat al acompaniamentului pianistic. Aceste sincope isi pierd aproape total sensul ritmic datorita sunetelor grave ale pianului, lasand vocii libertatea de desfasurare larga:

Urmatoarele cantece ale ciclului: Struna naladĕna (Cantati viori) si Volný cigan (Tiganul liber) sunt compuse pe un ritm vesel, dansant de 2/ 4. In timp ce vocea expune textul pe muzica jucausa, acompaniamentul desfasoara o pianistica transparenta in contratimp sau cu un ritm sincopat si momente de mare agilitate in partitura pianistica a mainii drepte.

Ultimul cantec, cel de-al saptelea, Dejte klec jestřabu.. (Pe cerul luminos zboara un soim..), pe versurile:

"Pe cerul luminos zboara un soim,/ In robia coliviei el ar tanji /

Calul salbatic, liber zburda mandru pe campie/ Daca nu ar fi libertate, nu ar fi nici fericire." este compus in forma strofica. Preludiul pianistic se constituie intr-o tatonare tonala major - minora a ritornelei care limiteaza si leaga, totodata, cupletele:

Identice din punct de vedere al partiturii vocale, cupletele se bucura, insa, de un acompaniament pianistic extrem de ingenios elaborat. Primul cuplet are un acompaniament pianistic acordic. In cupletul al doilea acompaniamentul acordic este inlocuit de un tremolo masurat, in miscare descendenta, la mana dreapta. Sprijinul acestui "murmur" muzical il constituie mersul treptat al optimilor mainii stangi. Al treilea cuplet, ultimul, este insotit de jocul ingenios al mainii drepte pe octave alternate, in timp ce mana stanga desfasoara un cvasi-dublaj armonic al vocii.

Din punct de vedere formal, cantecul are urmatoarea schema:

Preludiu pianistic - Ritornela

Cuplet vocal A (acompaniament pianistic acordic)

Ritornela

Cuplet vocal A (acompaniament pianistic variat 1)

Ritornela

Cuplet vocal A (acompaniament pianistic variat 2)

Ritornela cu rol de Coda cadentata in major (re major)

In final trebuie remarcat faptul ca, in aceste cantece, Dvořák s-a adresat unei voci lirice, cu un ambitus firesc. Singurele culori mai neobisnuite sunt datorate pronuntiei in limba ceha, o limba slava mult mai deschisa, decat limba rusa, bunaoara, astfel incat, vocea capata mai multa luminozitate.