Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Suprafata mare, de peste 100 m², a alveolelor pulmonare, precum si vascularizatia lor foarte bogata, se preteaza la absorbtia substantelor medicamentoase .

Prin mucoasa respiratorie se administreaza :

gaze sau substante gazeificate

lichide sub forma de vapori sau fin pulverizate intr-un mediu gazos

prafuri nedizolvabile .

Scopul :

dezinfectia , decongestionarea mucoasei cailor respiratorii

imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei

fluidificarea sputei, expectoratia .

Inhalatia reprezinta introducerea unor substante medicamentoase (esente aromatice, antiseptice, saruri etc.) in caile respiratorii, antrenate de vapori de apa.

Indicatii:

rinite

rinofaringite

bronsite

astm bronsic .

Materiale necesare efectuarii inhalatiei :

inhalator

prosop

vaselina

cort sau pelerina de cauciuc

prosop

substanta medicamentoasa prescrisa .

Pregatirea pacientului :

pacientul este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor

i se explica modul in care va respira : inspiratie pe gura, expiratie pe nas

se aseaza pacientul in pozitie sezand

se invata sa-si sufle nasul

i se aseaza un prosop in jurul gatului

se ung buzele si tegumentele periorale cu vaselina .

Executarea inhalatiei :

asistenta isi spala mainile cu apa curenta si sapun

inchide ferestrele camerei

introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotinda o lingurinta inhalant la 1-2 l de apa

aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului, il acopera cu cortul sau pelerina

pacientul mentine distanta de 30-80cm fata de palnie

asistenta invata pacientul sa inspire pe gura si sa expire pe nas

se supravegheaza pacientul

inhalatia dureaza intre 5-20 min.

se sterge fata pacientului cu un prosop curat, moale

pacientul este ferit de curentii de aer

ramane in incapere 15-30 min.

se strang materialele, se spala

inhalatorul se dezinfecteaza.

Oxigenoterapia.

Scop:

terapeutic -> imbogatirea aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite, pe cale inhalatorie, pentru combaterea starii de hipoxie, in scopul ameliorarii concentratiei de oxigen din sange.

Trecerea oxigenului de la nivelul pulmonar , in sange este conditionata de unii factori a caror alterare determina unele tipuri, de hipoxie :

- anemica - datorita lipsei de hemoglobina ;

- hipoxica - datorita insuficientei ventilatorii;

- histotoxica - datorita blocarii fermentilor respiratori la nivelul celulelor;

- circulatorie - datorita tulburarilor de circulatie.

La nivelul tesuturilor, oxigenul este utilizat sub forma dizolvata in plasma, in cantitate de 0,3 ml oxigen; la 100 ml sange. Oxigenoterapia creste aceasta cantitate dizolvata pana la 1,8-2,2ml oxigen la 100 ml sange, prin administrarea oxigenului la presiunea de o atmosfera.

Indicatiile oxigenoterapiei

in hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar acut, infarct miocardic);

in hipoxii respiratorii de diverse cauze si grade;

stari de soc;

bolnavilor anesteziati cu anestezie generala, pana la revenirea starii de constienta ;

bolnavilor cu complicatii postoperatorii (hemoragie, tulburari circulatorii, respiratorii);

lauze si nou-nascuti cu suferinte in oxigenare

Surse de oxigen : statie centrala de oxigen; microstatie; bomba de oxigen de 300-10 000 l oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Pentru a se putea administra , presiunea se regleaza cu reductorul de presiune debitmetrul (care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se umidifica cu ajutorul barbotorului .

Precautii in utilizarea surselor de oxigen

deorece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata

pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau a unei flacari in preajma sursei de oxigen

se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective

se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice) si a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen

transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului

buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba

cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora .

Administrarea oxigenului se face cu :

sonda sau cateter nazal

ochelari de oxigen

masca fara reinhalarea gazului expirat

cort de oxigen.

Sonda nazala se introduce in nara pana la faringe.

Utilizarea sondei nazale ,permite evitarea reinhalarii aerului expirat, dar o parte din oxigen se pierde prin expiratia pe gura. Deoarece expiratia, dureaza dublu cat inspiratia, oxigenul trebuie administrat intr-un debit triplu fata de cel dorit a fi inspirat.

Efectuarea oxigenoterapiei cu sonda nazala

dezobstruarea cailor aeriene si asigurarea unei ventilatii eficiente

se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina pana la lobul urechii

se introduce cateterul in nazofaringe cu miscari blande, paralele cu palatul osos si perpendicular pe buza superioara

oxigenul se umidifica inainte de a ajunge la pacient in barbotoare speciale; neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie

se fixeaza sonda cu leucoplast

se fixeaza debitul de 4-6 l/min

se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

se va administra gazul cu intermitenta si se va supraveghea debitul.

Accidente

a)   sonda iese in afara deoarece nu a fost introdusa corect -> se repeta cu atentie manevra de introducere sin e asiguram ca s-a atins profunzimea necesara.

b)     pacientul se baloneaza -> sonda a fost introdusa prea profound si oxigenul ajunge in stomac; se retrage sonda pana aproape de valul palatin.

c)     mucoasele pacientului sunt uscate, iritate -> se reduce presiunea oxigenului daca se observa deprimarea functiei respiratorii si se anunta medicul

-> se verifica functionarea umidificatorului

-> se schimba narina la introducerea sondei

-> se mobilizeaza din cand in cand sonda.

Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixeaza dupa urechi si au doua sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si la bolnavii agitati.

Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul pacientului. Masca permite reinhalarea gazului expirat, pentru facilitarea eliminarii C0₂ se foloseste un balon .

Masca pentru oxigenoterapie (fara reinhalarea gazului expirat) prezinta un sistem de valve care dirijeaza fluxul de gaze; este greu suportata de bolnavi datorita hamului de etanseitate .

Efectuarea oxigenoterapiei prin masca

se verifica scurgerea oxigenului din sursa

se pune masca in mana bolnavului, pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana

debitul oxigenului va fi de 10-12 l/minut

se asaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura

cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se asaza cureaua de fixare in jurul capului

rezervorul se strange la inspiratie si se umple in expiratie.

Incidente:

patrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominala;

- infiltrarea gazului la baza gatului produce emfizemul subcutanat, datorita fisurarii mucoasei.

Cortul de oxigen nu poate depasi o concentrate a oxigenului peste 50%, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului (se impune racirea cu gheata sau folosirea corturilor cu refrigerator).

Inhalarea de aerosoli.

Prin aerosoli se intelege un amestec de gaz cu un medicament dispersat sferice de ordinal micronilor.

Prin aerosoli se pot introduce in organism, prin depunerea lor pe suprafata cailor respiratorii, antibiotice, substante anesteziante, antialergice, bronhodilatatoare, hemostatice locale, fluidificante, expectorante, etc., cu scopul de a actiona local, sau dupa resorbtia lor, general.