Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » medicina
EDUCATIA, PRIMUL PAS SPRE SANATATE

EDUCATIA, PRIMUL PAS SPRE SANATATE



EDUCATIA, PRIMUL PAS SPRE SANATATE

Abundenta terapiilor alopate sau alternative destinate sa vindece starile patologice la nivel fizic sau psihic este deja atat de mare, incat putini se mai gandesc la necesitatea unor strategii preventive care ar trebui implementate EDUCATIONAL: intr-o lume atenta sa evite cauzele bolilor de tot felul, cine ar mai putea dezvolta o industrie de bunuri de consum sofisticate, pe cat de prospera, pe atat de nociva si, desigur, cine ar mai putea trai din vanzarea de servicii medicale?

Puzderia de conferinte, concursuri sau intalniri cu scop promotional incurajeaza permanent efortul laboratoarelor din intreaga lume de “falsificare a fiintei umane”, cum il caracteriza Constantin Noica in cartea sa “Sase maladii ale spiritului contemporan”. Rareori se organizeaza, insa, conferinte pentru identificarea popularizarea si eradicarea cauzelor unor stari maladive cu manifestari psihice si fizice din ce in ce mai neobisnuite. In timp ce pe scenele lumii stiintifice urca spre a fi premiati producatori de materiale SINTETICE pentru vestimentatie… “ecologica”, copiii primesc in pungi lucioase de chipsuri, ciocolata sau pufuleti colorati tatuaje si jucarioare hidoase, cu care-si bulverseaza mintea ziua si somnul noaptea. In timp ce pe alte scene urca producatorii noilor detergenti “ecologici”, copiii preiau din neobosita publicitate la acestea modelul baietelului “spalat”, care-si expune arogant…cornitele date cu gel in fata adultilor muti de admiratie. In timp ce in constructii se introduc tot mai multe materiale modern prelucrate chimic, cei ce au case din materiale naturale sunt tentati sa investeasca munca si bani ca sa le inlocuiasca cu noile inventii chimice la moda, chinuindu-si sanatatea cu grija investitiilor pentru o noua ambianta mai eleganta, poate, dar, cu siguranta, mai nesanatoasa. Cine sa mai aiba timp pentru o analiza pertinenta a riscurilor acestor “cuceriri” la moda asupra sanatatii noastre si chiar asupra vietii celorlalte specii?



O indelungata experienta in domeniile educatiei si psihoterapiei ne-au adus la concluzia ca preocuparea noastra pentru o lume mai sanatoasa trebuie sa includa un interes crescut pentru preventia in masa. Altfel, specialistii in terapii alopate sau alternative si, deopotriva, industriile farmaceutice vor prospera pe seama unei populatii incapabile sa-si mentina starea de sanatate psihica sau fizica fara ajutorul unor “carje” medicamentoase sau terapeutice permanentizate. Dar la un moment dat ei insisi vor fi contaminati de nefericirea, bolile si neputintele unei populatii tot mai agitate,mai nemultumite, mai agresive si, deci, mai bolnave, incapabile sa identifice cauzele acestei stari in propriile erori de gandire, atitudine si comportament, tocmai pentru ca aceste erori au fost PROGRAMATE EDUCATIONAL.

Ca atare, oamenii vor da in continuare vina pentru propriile dezechilibre pe “ceilalti”, pe stat, pe clima, pe insecte, pasari, animale, pe mostenirea genetica, pe destin, pe familie, etc… Rareori vor constientiza cauza in sinele orgolios, format la scoala autosuficientei patologice si idolatriei de milenii in fata a ceea ce inseamna moda, tehnologie, stiinta, si, desigur, competitie. De altfel suntem atat de tributari ideii de competitie incat, de indata ce deschidem ochii pe aceasta planeta, visam sa devenim cei mai buni, cei mai bogati, cei mai tari, cei mai frumosi, etc. Daca nu reusim sa urcam pe podium la toate capitolele existentiale, ne imbolnavim adesea fara leac, tarand in iadul trairilor noastre familia, prietenii, colegii si, desigur, descendentii condamnati sa preia stafeta si sa intre in locul nostru in cursa contra cronometru pentru “podiumul” ratat de noi.

Astazi nu mai este vorba de sensibilitatea la “boala” a unuia sau altuia dintre noi; cu totii suntem predispusi la imbolnavire de indata ce descindem in „pampersii” cauciucati si ni se inchide gura cu guma de mestecat a tetinei, iar mainile ne sunt ocupate cu jucarii pe cat de stralucitoare, pe atat de amenintatoare pentru viitorul nostru: papusi, masini, pistoale, carti prin care misuna personajele groazei menite sa ne invete FRICA, etc. Toate acestea constituie prima tentativa de falsificare a “cartii noastre de identitate naturala” cu care descindem in Lume. Urmeaza, in ordine, laptele praf, drogurile medicale, vaccinurile, cosmeticalele “micii copilarii” moderne – precum oja, parfumul, rujul, vopseaua de par – si…” cornitele” mesterite parinteste cu gel, numai bune de impuns adultii ingenunchiati in preajma adorabilului lor posesor.

Doar peste cativa ani, micul “superboy” va uimi atata lume cu ispravile, mofturile si „bolile” lui - printre simptomele carora putem numara lenea, aroganta, violenta, nelinistea, insomnia, obraznicia, etc. - incat portile psihiatriei infantile i se vor deschide larg atunci cand adultii se vor satura sa-i mai caute in cornitele devenite deja prea suparatoare. Numai ca psihiatria nu are in realitate medicamente pentru astfel de „boli” educationale si atunci unii psihiatri rezolva incurcatura imprumutandu-le numele unor „boli” cronice care astfel au devenit o moda a zilelor noastre: auzim tot mai des de psihoza infantila, de autism, de epilepsie sau de sindromul copilului hiperactiv cu deficit de atentie. Sa analizam putin noile extensii ale acestor temute (si extrem de rare altadata!) afectiuni psihiatrice cu evolutie cronica:

- „epilepsia” copilului care „face o criza” in mijlocul magazinul de jucarii, tavalindu-se printre rafturi pentru o jucarie cu reclama bogata si pret astronomic, cum a fost educat intr-o familie capabila sa fuga chiar si la miezul noptii dupa coca-cola, guma de mestecat sau ciocolata pentru copil;

- „autismul” copilului pe care, din comoditate, sau din lipsa de timp, parintii l-au uitat in primii ani, decisivi pentru socializarea lui in coltul cu papusi luxoase, dar lipsite de harul vorbirii, ori in fata calculatorului sau a televizorului;

- „hiperkinezia” si „deficitul de atentie” al copilului crescut de parinti supraprotectori sau, dimpotriva fara iubire, copil care n-a invatat niciodata respectul pentru vreo regula a bunului simt, dar care a invatat ca poate capta atentia adultilor doar atunci cand plange, tipa, se tavaleste, sau devasteaza tot ce intalneste in cale. Este o alta fata a „isteriei” copilului care plange sau tipa zi si noapte, ori se preface ca lesina dupa regula observata de Freud: aceea ca copiii pot descoperi repede in plansul, suferinta, chiar boala autoindusa singura modalitate de a-si atrage atentia unor parinti prea ocupati pentru mica lor creatura, sau care cred ca este de ajuns sa-i ofere, in locul prezentei si iubirii lor, in locul comunicarii directe, dulciuri, haine sau jucarii de firma;

- „delincventa juvenila” a copilului ,, inconjurat de jucarii hidoase, caruia parintii se amuza sa-i modeleze cornite diabolice pe cap, sa vorbeasca admirativ despre „micul terorist” care devasteaza totul in jur, speriind lumea cu un pistol de jucarie din ce in ce mai sofisticat, asa, ca in filmele de groaza pe care le urmareste fara restrictii pe micul ecran. Cum sa te mai miri ca, intr-un orasel oarecare, astazi poti intalni grupuri de copii de clasa intaia care sunt incantati SA-SI PROVOACE PRIN CONTROLUL RESPIRATIEI STOP CARDIAC SAU FAC CONCURS DE TRECUT IN VITEZA STRADA PRIN FATA MASINILOR AI CAROR SOFERI FRANEAZA EXASPERATI, NU INTOTDEAUNA LA TIMP!? Cum sa te mai miri de apucaturile criminale de pistolari ale micilor nemultumiti de o scoala tocmai buna de pus la naftalina, ocupata sa glorifice pe toate caile maretia cuceririlor umane, in vreme ca copiii incarcerati educational isi cauta satisfactie in bataile de pe coridoarele reci, batai soldate adesea cu victime mutilate fizic sau psihic, pe viata: copiii cu traumatisme cerebrale, fracturi, traume si leziuni oculare sau auriculare, fetitele in crestere desfigurate psihic de spaima ca iar vor fi inghesuite prin colturi de baieteii dornici sa le pipaie, ciomagelile sangeroase dintre vestitele bande purtand cu mandrie numele scolilor al caror produs ultra-evoluat sunt si care lasa adesea pe campul din afara oraselor copii si adolescenti traumatizati psihofizic pe viata, nu mai sunt nicidecum cazuri izolate. - „perversiunile sexuale” practicate foarte adesea in grup de copii, nu odata dirijati de reviste sau casete „porno”, in timp ce parintii neglijenti sau dascalii isi beau linistiti cafeaua, cufundati in munca lor sau in discutiile nesfarsite asupra proiectelor pentru viitorul maret al copiilor. Adesea, devierile sexuale ale copiilor vin din prostul obicei al multor familii de a-si imbraca, trata si educa baieteii ca pe fetite si fetitele ca pe baietei, sau din experienta timpurie a copiilor violati chiar in propria familie de parinti, frati, prieteni ai acestora si chiar de… bunici a caror aura de seriozitate bareaza orice banuiala. Cine crede ca acestea sunt cazuri izolate, ce nu merita discutie se inseala: analiza cauzelor prostitutiei, homosexualitatii impotentei si chiar a unor tulburari psihice, cum ar fi depresia infantila trebuie sa inceapa de aici.

- obezitatea, tulburarile digestive, metabolice, sanguine sau endocrine ale unor copii malnutriti pentru ca familiile fie au saracit, fie au rate la case mai mari decat pot sa construiasca, locuiasca si intretina, la masini mai luxoase decat le-ar fi necesar, sau isi cheltuiesc banii pe haine, amante, ori perversiuni de tot felul; sau ale unor copii terorizati de violenta verbala si fizica a unor „profesori” pe care politia si inspectoratele scolare par sa-i protejeze cu buna stiinta atata timp cat ignora semnalele venite de la parinti si din campul evenimentelor.

- psihoze, depresii, atacuri de panica ale unor copii afectati de grave carente afective, indeosebi de sentimentul de semiabandon si de instrainare generat de parintii migrati la munca in strainatate si ramasi adesea acolo cu anii, ori definitiv, in timp ce copiii lor, uitati acasa, tanjesc nu dupa obiecte luxoase sau bani, ci dupa zambetul, mangaierea sau protectia parinteasca; sau ale unor copii carora scoala le-a exersat cu perseverenta „conduita de esec”, nedandu-le nici cea mai mica sansa de a-si crea MINIMUL DE SENTIMENT AL SUCCESULUI necesar pentru a reusi ceva in viata.



Cine crede ca tratamentul acestor grave comportamente deviate educational se afla in tranchilizantele, neurolepticele sau chiar terapii complementare menite sa-l faca pe micul incomod si refractar mai putin zgomotos si mai putin agresiv se inseala. Si totusi, parintii cauta tot mai des prin cabinetele de psihiatrie rezolvarea problemelor create copiilor lor prin educatie. Ei au insa noroc daca ies de pe portile temutului spital de psihiatrie cu vreun ceai sau vreun somnifer si nu cu convingerea ca au in crestere un „epileptic”, un „autist”, un „hiperactiv” sau un bolnav psihic ce trebuie indopat ani de zile cu neuroleptice pe cat de scumpe pe atat de capabile sa-l transforme pe micul „deviat” intr-un dependent de medicamente si de familie si implicit intr-un ratat social.

Am asistat cu vreo doi ani in urma intr-un vestit spital de psihiatrie la o scena care atunci m-a uluit, dar pe care apoi am inteles-o perfect. Doamna profesor doctor in psihiatrie, pe care o cunosteam din studentie, cand imi asistase lucrarea de licenta si pe care, aflandu-ma in trecere prin oras, doream sa o salut, a iesit la un moment dat din cabinet si a spus ferm puzderiei de pacienti care umpleau sala pana la refuz: „Plecati! Acum! Sa nu va mai vad aici!” Nici nu ma observase! S-a refugiat inapoi in cabinet cu o furie care nu-i era caracteristica. Atunci cand sala s-a eliberat cu chiu, cu vai de potentialii pacienti, am intrat timid in cabinet si am aflat cu surprindere un lucru ingrozitor: cabinetele de psihiatrie infantila sunt asaltate pur si simplu de parintii si chiar invatatorii deranjati de comportamentul copiilor lor. „Apoi, daca nu li se pune copiilor sanatosi dar gresit educati un diagnostic si nu se intorc acasa cu o plasa de medicamente pe post de garant al linistii lor, multi parinti reclama incompetenta medicului vizitat” Iata inca o capcana in care sunt prinsi deopotriva medicul silit in acest mod sa inventeze adesea un diagnostic numai pentru a da satisfactie parintelui ca, la o adica, exista o solutie de-a gata pentru problema lor si copilul care, daca n-a fost bolnav pana atunci decat de…„proasta educatie”, acum risca realmente sa se imbolnaveasca psihic de la efectele adverse ale medicamentelor, medicamente de care poate deveni apoi dependent pe viata: o situatie la fel de dramatica precum este cea a copiilor internati intr-o scoala ajutatoare nu din cauza deficitului lor mintal ci din cauza lipsurilor materiale cu care se confrunta familia: ce mai conteaza pentru ea stigmatizarea pe viata a copilului declarat cu acte in regula „debil mintal”?

Uf, si ce fericiti mai eram cand copiii nostri, cu care fugim astazi disperati catre spitalelor de psihiatrie, inca nu implinisera doi ani, iar noi ne amuzam ca ni se urca in cap, ca ne trag palme, ca ne pun dulceata in pantofi si, desigur, ca intorc toata casa pe dos in fata musafirilor. Sau dimpotriva, cand puii nostri superdotati nu se miscau din fata televizorului sau internetului cu orele, dandu-ne pace cu intrebarile lor sacaitoare! Acum, cand ei au crescut deopotriva in inaltime si in arta de a ne uimi cu faptele lor asortate la cornitele date cu gel, devenim drastici, neinduratori sau disperati ca avem copii pentru care spitalele si fabricile de medicamente si chiar centrele de reeducare vor lucra din greu. Sunt aceiasi copii altadata neinteresati de muntele de jucarii din camera lor (pe care am cheltuit o avere!), dar capabili sa ne determine printr-un circ public sa le cumparam jucaria scumpa din vitrina, cu care nu se jucau apoi mai mult de o ora. Sunt aceiasi copii a caror ingamfare si al caror limbaj obscen sau agresiv ne umplea altadata de admiratie: eram chiar bucurosi ca de o mare realizare de fiecare palma primita sau de fiecare fir de par smuls din barba ori din capul bunicilor! Cum s-or fi transformat peste noapte copilasii acestia amuzanti, mereu pusi pe sotii (pe cat de ingenioase pe atat de distructive!) in adolescentii capriciosi, lenesi, nemultumiti, lacomi, duri, razbunatori, interesati doar de propria lor placere, neiertatori cu noi cand nu ne mai ajung banii pentru nesfarsitele lor capricii, aroganti si obraznici, de care se leapada nu doar scoala (putin constienta de propriile ei contributii), ci si familia rusinata?

Ce usor am uitat ca delincventii, sadicii, drogatii, perversii, chiulangii, depresivii, ratatii scolilor de astazi erau candva jucariile noastre preferate, trofeele de care eram cu atat mai mandri cu cat erau mai agresive, „starurile” noastre carora le statea atat de bine cu pistolul de jucarie in mana, sau cu gelul de par, oja si rujul in posetuta la varsta de trei ani, indiferent de sex, atat acasa cat si la gradinita sau la scoala. S-a gandit cineva ca viitorul comportamental al copilului este scris chiar in primii trei ani si ca responsabilizarea timpurie este mai utila decat pedeapsa ulterioara? Pentru ca, pana la urma, indiferent ca este vorba de notele mici, de un diagnostic psihiatric insotit de un tratament medicamentos pe viata, sau de caderea copilului in dizgratie sociala si condamnarea lui juridica, vorbim tot de o pedeapsa crunta a ceea ce altadata am tolerat si am stimulat noi, adultii, …

Ce educatie derutanta! Pentru aceste greseli greu de reparat scoala da vehement vina pe familie. Dar cine educa familia de astazi care traieste intr-o lume trepidanta, plina de pretentii, derutata moral de conflictul intre obiectele si „la moda” si preceptele etice, intr-o lume in care instinctul parental nu mai este de ajuns? Si apoi, cate greseli educationale adesea si mai grave adauga insasi scoala „elevata” care se plange obsesiv de familie? Autosuficienta ei, rigiditatea alternand cu libertinismul, ignorarea personalitatii individuale a copilului si indiferenta in fata problematicii individuale a acestuia, barfa si dispretul la adresa familiei care l-a crescut (adesea depasita de cerinte, de viteza cu care se perinda toate schimbarile prin viata ei si chiar de achizitiile educationale ale copilului crescut in cresa si in gradinita cu orar prelungit), ambitiile profesorale, faptul ca majoritatea elevilor fac figuratie la orele de scoala - adesea plictisitor de savante si lipsite de aplicabilitate practica, - orarul epuizant si manualele deprimant de inadecvate mai ales de cand au devenit afaceri „alternative”, garbovirea si desensibilizarea treptata a copiilor siliti sa invete matematica si-n orele de educatie fizica, muzica, desen religie sau dirigentie (ore vitale pentru sanatatea si umanizarea lor), cornul si laptele, chipsurile, produsele fast-food responsabile de tulburarile digestive si obezitatea multor copii cu intoleranta la aceste produse, discotecile si interneturile intunecate ca niste guri ale mortii care-i absorb cu nesat pe firavii copii plictisiti in clase sau in apartamentele lipsite de vreo perspectiva practica, actionala, drogurile, tigarile si alcoolul vandute la poarta sau chiar in incinta scolii, bandele de elevi mai mari ocupate cu „protectia” contra cost a celor mici, bataile interscolare intre asemenea bande si violurile in grup tolerate de scoala si politia care, culmea cel mai adesea obliga victimele sa-si retraga plangerile pentru a nu sifona imaginea unor copii de bani gata care-si permit sa impuna in scolile subventionate de proprii parinti propria ordine , lipsa de interes pentru disciplina scolara atat de precara sau pentru respectul pe care il merita personalitatea unica a fiecarui copil, fara exceptie…Iata doar cateva din cumplitele cauze ale lumii bolnave care infesteaza copilul cu germenii noilor boli grave ale umanitatii.

Totusi, in timp ce doi se cearta, al treilea castiga. Astfel, efectele nocive ale tehnologei in expansiune au reusit multa vreme sa treaca neobservate si necondamnate ca surse ale bolilor umane. Abia recent, dupa socul produs de declaratia celor 500 de oameni de stiinta intruniti in februarie 2007 la Paris, care au declarat ca tehnologia umana este vinovata de incalzirea globala, toate posturile de televiziune anuntau ca lista bolilor cronice si epidemice ale omenirii s-a imbogatit in numai cativa ani cu cel putin patruzeci de noi specii. Cauze? O statistica prezentata de curand de profesor dr. Stefan Tiron, reprezentant al 0MS, enumera printre acestea:

- intoxicatiile cu metale grele prezente in apa si aerul poluat industrial, prin asfaltarea strazilor sau prin noxele emise de autovehicule, ori de centralele de apartament etc., dar si in produsele cosmetice (creme, vopsele de par, geluri fixative, parfumuri, oje, paste de dinti, etc.);

- utilizarea gresita sau excesul de antibiotice, neuroleptic, somnifere, analgezice, etc.

- utilizarea excesiva a unor paste de dinti si a unor detergenti nocivi; absenta igienei ca si excesul de bai zilnice capabile sa reduca imunitatea epidermica;


- mutatiile genetice ale unor tulpini de virusi sau microbi care s-au imunizat astfel la medicatia alopata utilizata pana acum impotriva lor.

- hibridarea plantelor intre ele sau – mai grav - cu gene animale, (ca in cazul de notorietate al rosiilor hibridate cu o gena de peste arctic, pentru a rezista in lungile calatorii catre pietele de desfacere);

- vestitele E-uri, colorantii, aromatizantii, afanatorii, indulcitorii de ale caror virtuti aservite placerilor noastre gustative se pare ca este greu sa mai scapam fara o campanie asidua de avertizare asupra pericolelor pe care le prezinta;

- substantele toxice prezente in textura materialelor sintetice moderne din care sunt confectionate: casele, obiectele, imbracamintea si lenjeria tot mai putin naturala (chiar daca adesea poarta eticheta „ecologic”); jucariile copiilor, etc.

- radiatiile nocive pe care le emana intreaga tehnologie electronica utilizata astazi, de la telefonul mobil la computerele si televizoarele color si jucariile electronice care impanzesc apartamentele noastre, etc.

- stresul civilizatiei tehnologice care accelereaza patologic ritmul cotidian al vietii noastre, desprinzand-o din parametrii ei naturali si transferand-o in planul nebulos al artificialului irespirabil, etc.

Cum s-a ajuns aici? Din pacate, identificarea vinovatilor ascunsi care ne ruineaza sanatatea si deci bunastarea trupeasca si sufleteasca nu este usor de realizat, deci de constientizat: „vinovatii fara vina” stau cu picioarele bine infipte intr-o CULTURA DE MILENII care promoveaza mandria, orgoliul, snobismul; competitia ca fundament al existentei sociale si realizarii umane; agresivitatea ca pe un apanaj al…inteligentei avantate in competitia cu ceilalti si cu lumea; sexualitatea transformata din atribut destinat procrearii in sursa a placerii cotidiene, in joaca preferata a vedetelor sociale si politice cu viata celorlalti; interesul pentru bani, vestimentatie si infatisare sexi ca pentru cele mai importante cai de afirmare sociala; dispretul pentru autogospodarire, pentru munca fizica, pentru buna-cuviinta, pentru bun-simt, pentru emotii umane si sensibilitate la problemele celorlalti considerate ca dovezi de slabiciune, capabile sa-l scoata pe tanar din topul preferintelor unor grupuri elevate; ideea de „ALES”: (oamenii ca alesi ai lui Dumnezeu; bogatii ca alesi si binefacatori universali gata sa-l cumpere si pe Dumnezeu; superdotatii si inteligentii ca etaloane pentru orice fiinta umana inregimentata educational; vedetele, starurile, liderii economici si politici ca „alesi” ce trebuie sa constituie modele sociale demne de urmat, etc.;

INDUSTRIA SI TEHNOLOGIA ca aplicatii ale cercetarii stiintifice de tip comercial, a carei orientare ascunsa sub masca satisfacerii „cererii publice” este aceea de a produce un numar cat mai mare de obiecte-surpriza, de obiecte care sa taie respiratia prin „ceva nou”, ceva care sa ne dea iluzia de putere, de unicat, de confort, pentru a ne determina sa ne spetim muncind pentru ele si a le introduce rapid in viata noastra, in ciuda pericolelor reale la care ne expun. In general, masele de consumatori SUNT TOTAL STRAINE de planurile celor ce inventeaza potopul de obiecte care ne invadeaza viata fara drept de apel, deci in realitate nu se poate vorbi de o cercetare justificata de cerere si necesitate decat pentru foarte putine obiecte. Daca analizam mai atent, vom descoperi ca majoritatea obiectelor pe care le utilizam astazi ne-au impovarat viata, nu ne-am usurat-o; mai mult, chiar, ne-au pus-o in pericole de neimaginat altadata, cum sunt cele prezentate de masinile de orice fel. Cum se face atunci ca le achizitionam si muncim cu inversunare, uneori pentru ele de indata ce ni se expun?

In primul rand am putea acuza tendinta noastra de A IMITA pe ceilalti, (pe care se bazeaza mult publicitatea: daca vrei sa fii …in randul lumii (adica cel putin acceptat social) iti vei schimba rapid intregul stil de viata, vestimentatia, obiectele de uz personal, casnic, profesional corespunzator nu propriilor necesitati ci necesitatilor impuse educational prin mass-media sau pe strada. Apoi, - CONCURENTA care, contrar opiniei inoculate cultural-educational, este unul din principalii dusmani ai umanitatii, alaturi de ORGOLIU, cu care se ingemaneaza si se sustine. Nu in ultimul rand, putem incrimina IMPUNEREA EDUCATIONALA prin cerinte sociale, scolare sau profesionale (anumite tipuri de locuinte, vestimentatie, comportamente, carti, rechizite, alimente, masini, autovehicule, obiecte, etc.).

Asadar, prin modele comportamentale si obiectuale impuse cu ajutorul scolii, politicilor administrativ-economice, mass-mediei, etc. inlocuim un mod de viata natural, sanatos cu unul tot mai uniform artificializat in numele igienei, protectiei de celelalte fiinte (care astfel ni se par tot mai respingatoare, mai agresive si mai justificat exploatate, schingiuite ori exterminate in masa!) in numele confortului, elegantei, placerilor estetice sau fizice, in numele a ceea ce se cuvine fiintei superioare care este OMUL (scris tot mai adesea cu majuscule. Mania imitatiei si boala competitiei ne alimenteaza dorinta a fi „in randul lumii” „la inaltime, „la moda”, „la varf” „in voga”, „pe felie”, „pe val” etc. Aceasta obsesie este generatoare de: complexe de inferioritate, ambitie, suferinta, dezamagire, extenuare prin munca exagerata si prost platita, disperare inabusita prin tigari, alcool, droguri, tentative de suicid, sex practicat haotic si patologic, viclenie, necinste, tradare, violenta fizica si psihica, delincventa, mahnire transformata in boli fizice, imposibilitatea convietuirii conjugale, colegiale, a iertarii, a intrajutorarii, a muncii in echipa, ceea ce favorizeaza nenumaratele boli generate de frica de ceilalti, neincredere, neiertare si intoleranta, de tradare si instrainare umana. Goana, evadarea in lume cu speranta inavutirii si innobilarii, dar cu toate consecintele care decurg din neglijarea familiei este si ea producatoare de nenumarate devieri la capitolul sanatate, comportament, omenie, bun simt, intelepciune cu privire la esenta si frumusetea vietii.

Lista poate continua astfel cu tot ceea ce decurge din propria dumneavoastra experienta si cunoastere. Orice medicament alopat sau alternativ vom inventa, el va ramane inutil pe termen lung in absenta unei campanii bine coordonate de constientizare a faptului ca OMENIREA IN ANSAMBLUL EI SE INDREAPTA INTR-O DIRECTIE GRESITA: cea a bolii si implicit a mortii sale timpurii in pofida campaniilor sale acerbe de exterminare a celorlalte specii „periculoase pentru sanatatea umana” si a autoglorificarii obsesive ca specie aleasa de Dumnezeu! Drama omenirii vine tocmai din efectul „bumerang” al tuturor eforturilor sale de autoglorificare si deci de desprindere, de izolare in lantul ecologic, de situare in afara existentei pamantesti „trecatoare”. Chiar daca acest lucru s-ar putea realiza fizic prin computerizare, efectul va fi tot de sinucidere atata timp cat fiinta computerizata in madularele careia cipurile clipesc ca stelele pe cer va mai avea in comun cu omul natural cel mult forma „perfecta” cu care se mandreste astazi.

Identificarea cauzelor educationale ascunse ale bolilor umane ne obliga deci sa incepem de urgenta o munca de constientizare sustinuta a lor pentru masele largi. Chiar daca acest demers este mult intarziat si are dusmani acerbi in producatorii teoriilor, bunurilor si serviciilor care au infestat omenirea cu virusii mortali ai vietii artificializate, izolate de astazi, el merita tot efortul in situatia in care altminteri, cu toate terapiile noastre ultramoderne si costisitoare, de la cele alopate la cele alternative, de la bioenergie la psihoterapie, spiritoterapie sau diete de orice fel, s-a dovedit ca n-am progresat prea mult in ameliorarea calitatii noastre umane. Nu este de mirare, de vreme ce in studiouri, in laboratoare si pe micile ecrane continua acel demers FALSIFICATOR DE FIINTA de care vorbea Noica, si pe care l-au prevazut cu mii de ani in urma inteleptii, asa cum o dovedeste istorioara citata de W.Heisenberg si preluata de M. McLuhan in cartea sa de referinta, „Galaxia Gutenberg”:

In timp ce Tsi-Gung calatorea prin tarile din nordul fluviului Han, el a vazut un batran care lucra in gradina lui de zarzavat. Facuse un sant de irigare. Cobora el insusi in fantana, umplea o galeata cu apa pe care o ducea in brate si o turna in sant. Desi se ostenea foarte tare avea foarte putin spor. Tsi-Gung ii zise: „Exista un procedeu care ti-ar permite sa umpli intr-o zi o suta de santuri fara sa te obosesti. Vrei sa-l inveti?” Gradinarul, care statea aplecat, se ridica, il privi in fata si il intreba: „Cum vine asta?” Tsi–Gung spuse: „Iei o bara de lemn ingreunata la un capat si usoara la celalalt. In felul acesta poti scoate apa din put cu foarte mare spor. Asta se numeste o fantana cu cumpana.” Fata batranului se rosi de suparare si spuse:



L-am auzit pe invatatorul meu spunand: cand un om foloseste o masina AJUNGE SA-SI FACA TOATE TREBURILE CA O MASINA; cel ce-si face treburile ca o masina AJUNGE SA AIBA O INIMA CA O MASINA, iar cel care are o inima ca o masina in piept ISI PIERDE SIMPLICITATEA. Acela care si-a pierdut simplicitatea DEVINE NESIGUR IN MISCARILE SUFLETULUI SAU. Nesiguranta in miscarile sufletului este ceva care NU SE IMPACA CU CINSTEA. Nu ca n-as cunoaste lucrurile de care imi vorbesti, DAR MI-AR FI RUSINE SA LE FOLOSESC” [McLuhan, 1975: 65].

Intr-adevar, previziunile batranului gradinar formulate acum doua mii cinci sute de ani s-au implinit: suicidul atacurile de panica, depresiile, esecurile sentimentale atat de frecvente vorbesc cu prisosinta despre nesiguranta sufletului generatiilor de astazi. In acelasi timp, paradoxal, viata ultratehnologizata si idolatria pentru cuvantul scris ne-au convertit la o educatie care stimuleaza tot mai mult dezechilibrele de toate felurile: lenea fizica, orgoliul, necinstea, constrangerile si abuzul celor „mari” asupra celor „mici”, idolatria pentru masinile care ne subjuga viata, asa cum remarca, de pilda, B. Commoner in cartea sa „Cercul care se inchide”: Dupa Hiroshima a devenit limpede ca stiinta nu este loiala umanitatii, ci propriului ei adevar si ca legile stiintei nu sunt legile binelui – a ceea ce omenirea considera bine, adica moral, decent, omenos – ci legi ale posibilului. (…) Sentimentul de frustrareun sentiment real si injositor – in care ne-am impotmolit astazi nu ne va parasi atata timp cat nu vom crede iarasi in noi si nu vom redeveni stapani pe viata noastra si pe mijloacele (naturale, n.n.) de care dispunem” [cf. Commoner,1980: 178].

Terapeutul trebuie, asadar, sa inceapa demersul sau printr-un efort de REEDUCARE a pacientilor care sunt victime ale educatiei scolare si socio-culturale. Ca atare, el trebuie sa aiba o buna formare psihologica, obligatorie pentru a intelege cu usurinta in care segment al educatiei pacientului s-a produs bresa patologica si ce demersuri educationale sunt necesare pentru ca remediul administrat fizic indiferent sub ce forma sa aiba un efect vindecator definitiv.

Mesajul pe care doresc sa-l transmit tuturor colegilor terapeuti este acela ca nu ne putem considera satisfacuti de succesul eforturilor noastre de vindecare daca acestea se bazeaza pe competitie cu alti terapeuti, pe dorinta noastra de a imita o practica la moda sau pe convingerea ca suntem niste…alesi ai lui Dumnezeu, cum se mai intampla. Daca persoana tratata nu este „vindecata” in primul rand de dependenta sa de modelul sociocultural care i s-a impus educational, daca gandirea sa ramane angrenata in cercul vicios al conceptiilor gresite despre existenta, rezultatele noastre nu vor insemna mai mult decat o picatura de apa in desert. Odata ce-si vor relua obiceiurile de viata, afectiunile pacientilor nostri vor recidiva si stim acum de ce. Noi putem trai bine din a relua ca si alopatii scrierea retetelor, bailor, masajelor, ceaiurilor; dar este oare moral? In realitate, si-au atins telul doar aceia care au declansat procesul AUTOVINDECARII persoanelor tratate, deschizandu-le ochii asupra marilor lor erori atitudinale. Domnul Iisus Hristos a propovaduit ca sanatatea este o problema de atitudine, ca CREDINTA vindeca pentru ca muta punctul de sprijin al vietii noastre de pe imitarea erorilor, aspiratiilor, fricilor si orgoliilor celorlalti pe rememorarea FORTEI DIVINE CREATOARE, care a proiectat in fiecare fiinta ( nu doar in oameni!) perfectiunea, deci sanatatea. ”CREDINTA TA TE-A VINDECAT”, spunea fiecarui vindecat Mantuitorul”; dar mantuirea reala de patimile tuturor bolilor era conditionata de implinirea indemnului: ”DU-TE SI NU MAI PACATUI”.

Ca sa nu mai pacatuiesti, insa, este nevoie de intelegerea greselilor. Daca te-ai imbolnavit de prea multa munca, trebuie sa iti dai seama ca fericirea ta nu depinde de inaltimea vilei, de numarul de camere sau de marca masinii pentru care te-ai spetit muncind, ci de bucuria de a fi sanatos, linistit, impacat cu tine si cu cei din familie. Daca te-ai imbolnavit din dragoste, este nevoie sa intelegi ca nu trebuie sa faci din iubire o funie cu care sa legi si chiar sa-ti sugrumi iubitul, ci un cantec minunat pe care cel iubit o sa-l asculte fermecat atata timp cat nu-l vei fi otravit de sunetele dure ale pretentiilor tale. Daca te-ai imbolnavit ca n-ai reusit sa urci pe podiumul cu premii al vietii sau nu dormi din cauza invidiei pe care o simti fata de ceilalti „concurenti”mai „norocosi, aminteste-ti si intelege de ce spunea Domnul Iisus: „Fericiti cei saraci cu duhul”; sau „Fericiti cei blanzi”: poate astfel vei constientiza ca puterile si maririle sunt trecatoare si n-au adus vreodata cuiva blandete, pace sufleteasca sau fericire reala.

Bolile noastre nu se vor vindeca pana ce nu vom avea timp sa privim rasaritul de soare; sa zambim copiilor, florilor, fluturilor, pasarilor si sotiilor; sa renuntam la sutele de cai putere pentru a parcurge lumea cu pasul senin al artistului Brancusi sau al inteleptilor; sa ignoram deopotriva maririle si caderile noastre profesionale cu convingerea ca fiecare avem in traista cele „cinci paini” si cei „cinci pesti” cu care Domnul Iisus Hristos a saturat poporul, deci nu vom muri niciodata de foame. Cu multi ani in urma am poposit intr-un sat ca reporter si am cerut o lamurire oarecare unei femei iesite la poarta. Ea mi-a vazut, probabil, picioarele obosite si fruntea asudata si chiar daca nu stia cine sunt, m-a chemat in casa, mi-a adus paharul de apa cerut si, pe langa el, o farfurie cu ardei umpluti si o bucata de paine de casa, pe care le-am mancat cu recunostinta sub privegherea Maicii Domnului si a Domnului Iisus Hristos care-mi zambeau linistitor din icoana. Cati dintre noi mai astazi curajul sa primeasca un strain in casa si sa-l omeneasca? Femeia avea fata rumenita la soare, ochii veseli - care cantau in floarea varstei acelasi cantec de iubire al tineretii - si trupul sanatos al celor ce trudesc din zori, dar nu uita somnul linistit de dupa amiaza. Credeti ca-i lipsea vreo gradatie, sau vreun titlu, ca tanjea dupa vreo decoratie sau dupa vreun jeep elegant? Sigur, nu. Aceasta viata linistita, binevoitoare, milostiva, impacata, scaldata in aerul curat si-n ciripitul pasarilor care-ti amintesc de bucuria de a trai in libertate, ACEASTA VIATA PURA SI SIMPLA INSEAMNA SANATATE. Cand avem de oblojit ranile civilizatiei, progresului tehnic, infatuarii noastre urbane, trebuie sa incepem, asadar, prin a pleda pentru intoarcerea la aceasta simplitate, chiar daca avem constiinta ca inotam impotriva curentului. Cu cat vom reaminti mai multor semeni ca acolo este cetatea cea bogata in care Tatal isi asteapta fiii risipitori, cu atat vom fi mai aproape de reala si definitiva vindecare a pacientilor nostri, care vor regasi drumul linistii interioare pentru a-l impartasi cu familia si prietenii. Lucrul imbucurator este ca sunt tot mai multi cei ce urmeaza un asemenea sfat, acceptand o schimbare radicala in viata lor.

Sa incepem, deci, truda noastra nu doar cu tratamentele fizice sau psihice, nu doar cu meditatiile pentru elevare spirituala, ci in primul rand cu preocuparea de a determina SCHIMBAREA ATITUDINII fata de lume si viata. Adesea chiar terapeutul este cel ce refuza aceasta schimbare. Chiar el este bolnavul a carui vindecare intarzie pentru ca el ignora greselile proprii. Cum ii va putea schimba in bine pe ceilalti cel ce n-a reusit sa-si aseze si ordoneze propria viata? Toate cartile citite, toate cursurile absolvite, toate intalnirile cu somitatile vremii in domeniu nu vor egala beneficiile linistirii si impacarii nu doar cu ceilalti oameni ci cu universul viu in ansamblu. Aceasta impacare este singura capabila sa inlature angoasa. Odata inlaturata frica de ceilalti, boala ce rost mai are? Ramane doar SANATATEA, sau bucuria, sau iubirea, sau frumusetea, sau intelepciunea, sau cum vreti sa-i mai spuneti Vietii celei adevarate la care ne cheama Natura.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Introducere in reflexologie
Neuropatiile optice atrofice
Pneumoconiozele mixte
Abordul laparoscopic in colecistita acuta
TILETIOTOXICOZA
Tinea pedis (epidermofitia picioarelor)
PREPARATE INJECTABILE- F.R.X
Cardiopatia ischemica (insuficienta coronariana) - tratament sanatos


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu