Reguli generale de prescriere a antibioticelor ; asocierea antibioticelor

Reguli generale de prescriere a antibioticelor ; asocierea antibioticelor

Reguli de baza in terapia cu antibiotice :

Este necesar diagnosticul corect al prezentei unei infectii in organism: aceasta implica diagnostic clinic si de laborator.

Nu orice stare febrila = boala infectioasa. Alte afectiuni insotite de febra  sunt: colagenozele, reumatismul acut, hemopatiile maligne, febra medicamentoasa.

2. Stabilirea necesitatii tratamentului cu antibiotice:

Exista boli infectioase care nu necesita tratament antibiotic (de ex. virozele necomplicate prin suprainfectii).

Se va mai tine cont de faptul ca nici un antibiotic nu este inofensiv, fiecare prezentand riscul unor efecte adverse:

- reactii anafilactice: peniciline, cefalosporine;

- nefrotoxicitate: aminoglicozide, Meticilina;

- hepatotoxicitate: Tetraciclina, Eritromicina;

- neurotoxicitate: aminoglicozide, Cloramfenicol;

- tulburari gastro-intestinale: Ampicilina, Amoxicilina, Cloramfenicol, Tetraciclina, Eritromicina;

- afectarea hematopoezei: Cloramfenicol, Meticilina;

- ototoxicitate: aminoglicozide.

3. Alegerea antibioticului se face in functie de cunoasterea sensibilitatii germenilor la antibiotice si a spectrului de actiune al antibioticelor. In mod concret ne bazam pe rezultatele antibiogramei.

Exista insa boli infectioase al caror tratament cu antibiotice se instituie in urma examenului clinic si de laborator, fara a fi necesara antibiograma:

4. Se prefera monoterapia cu antibiotice, utilizand un antibiotic cu spectru cat mai ingust (tintit), pentru a impiedica aparitia de tulpini rezistente.

5. Asocierea antibioticelor: are urmatoarele indicatii:

-tratamentul de urgenta al unor boli infectioase grave, cu etiologie inca neprecizata: septicemie, meningita;

-boli infectioase cu etiologie plurimicrobiana;

-pentru cresterea actiunii antimicrobiene (efect sinergic sau aditiv);

-in tratamentul tuberculozei.

Reguli de asociere a antibioticelor, tinand cont de clasificarea lor in:

-bactericide degenerative (peniciline, cefalosporine, aminoglicozide)

-bactericide absolute (polimixine)

-bacteriostatice (tetracicline, cloramfenicol, macrolide, lincomicina, clindamicina, sulfamide, trimetoprim)

Sunt posibile asocieri intre cele 3 clase si in cadrul lor, cu urmatoarele 2 exceptii:

Asocieri posibile:

de ex. peniciline + aminoglicozide

cefalosporine + aminoglicozide

6.Stabilirea schemei de tratament cu antibiotice va preciza:

- doza optima, in functie de:

-greutatea corporala, mai ales in pediatrie;

-gravitatea infectiei si sediul focarului patogen;

-pragul toxic al fiecarui antibiotic;

-se evita subdozarile care predispun la recidive sau la aparitia rezistentei microbiene.

- calea de administrare:

Antibioticele se administreaza parenteral in urmatoarele situatii:

- infectii grave, urgente;

- la pacienti cu complianta scazuta la tratamentul oral cu antibiotice;

- antibiotice care au forme farmaceutice doar de uz parenteral.

ritmul de administrare: variaza de la un antibiotic la altul si chiar la acelasi antibiotic, in functie de gravitatea infectiei.

De ex.:

Penicilina G, V se administreaza la 4, 6 sau 8 ore

Ampicilina, Amoxicilina, - la 6 sau 8 ore

Efitard, unele cefalosporine - la 12 sau 24 ore

Moldamin - la 7 - 14 zile

durata terapiei: variaza dupa gravitatea infectiei:

-obisnuit 7-10 zile

-in infectii bacteriene severe inca 7-10 zile de afebrilitate.

7. Administrarea profilactica a antibioticelor se face doar in unele situatii:

- Profilaxia reumatismului articular acut (RAA) -Moldamin (1 flac/ luna, 5 ani la cei sub 25 ani, 2 ani la cei peste 25 ani)

- Profilaxia endocarditei infectioase - exista mai multe scheme de profilaxie, la pacientii cu afectarea valvelor cardiace

- Profilaxia meningitei -meningococice -cu Haemophilus influenzae

- Profilaxia tuberculozei la subiectii expusi (contacti apropiati)  cu Izoniazida

-Profilaxia infectiilor recurente ale tractului urinar - Biseptol.