COMPONENTA UNEI STATII DE EPURARE

COMPONENTA UNEI STATII DE EPURARE

Desi difera prin dimensiuni si tehnologii folosite, cea mai mare parte a statiilor de epurare a apelor uzate orasenesti au o schema constructiva apropiata. Exista si unele realizate pe verticala, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontala. Ocupa relativ mult teren, dar o parte din instalatii se pot realiza in subteran, cu spatii verzi deasupra.

Distingem, in componenta unei statii de epurare, urmatoarele trepte:

- o treapta primara, mecanica;

-o treapta secundara, biologica;

-o treapta tertiara - biologica, mecanica sau chimica - la unele statii (deocamdata nu la toate)

Treapta primara consta din mai multe elemente succesive:

·  Gratarele retin corpurile plutitoare si suspensiile grosiere (bucati de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regula sunt gratare succesive cu spatii tot mai dese intre lamele. Curatarea materiilor retinute se face mecanic. Ele se gestioneaza ca si gunoiul menajer, luand drumul rampei de gunoi sau incineratorului.

· Sitele au rol identic gratarelor, dar au ochiuri dese, retinand solide cu diametru mai mic.

· Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigura depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului si pietrisului fin si altor particule ce au trecut de site dar care nu se mentin in ape linistite mai mult de cateva minute. Nisipul depus se colecteaza mecanic de pe fundul bazinelor si se gestioneaza ca deseu impreuna cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece contine multe impuritati organice.

· Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare si asigura stationarea apei timp mai indelungat, astfel ca se depun si suspensiile fine. Se pot adauga in ape si diverse substante chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun si filtre. Spumele si alte substante flotante adunate la suprafata (grasimi, substante petroliere etc.) se retin si inlatura ('despumare') iar namolul depus pe fund se colecteaza si inlatura din bazin (de exemplu cu lame racloare sustinute de pod rulant) si se trimite la metantancuri.

Treapta secundara consta si ea din mai multe elemente:

· Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecata cu 'namol activ' ce contine microorganisme ce descompun aerob substantele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

· Decantoarele secundare sunt bazine in care se sedimenteaza materialele de suspensie formate in urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest namol este trimis la metantancuri iar gazele (ce contin mult metan) se folosesc ca si combustibil de exemplu la centrala termica.

Treapta tertiara nu exista la toate statiile de epurare. Ea are de regula rolul de a inlatura compusi in exces (de exemplu nutrienti- azot si fosfor) si a asigura dezinfectia apelor (de exemplu prin clorinare). Aceasta treapta poate fi biologica, mecanica sau chimica sau combinata, utilizand tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbtia pe carbune activat, precipitarea chimica etc. Eliminarea azotului in exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului in azotit si apoi azotat) urmata de denitrificare, ce transforma azotatul in azot ce se degaja in atmosfera. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologica, sau chimica.

In urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie sa aiba o calitate acceptabila, care sa corespunda standardelor pentru ape uzate epurate. Daca emisarul nu poate asigura dilutie puternica, apele epurate trebuie sa fie foarte curate. Ideal e sa aiba o calitate care sa le faca sa nu mai merite sa fie numite 'ape uzate' dar in practica rar intalnim asa o situatie fericita. Pe de o parte tehnologiile de epurare se imbunatatesc, dar pe de alta parte ajung in apele fecaloid-menajere tot mai multe substante care nu ar trebui sa fie si pe care statiile de epurare nu le pot inlatura din ape.

In final apa epurata este restituita in emisar - de regula acelasi rau de unde se preleveaza apa bruta in amonte de oras. Ea contine evident inca urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului sa fie mare pentru a asigura dilutie adecvata.

Alte solutii propun utilizarea pentru irigatii a apelor uzate dupa tratamentul secundar, deoarece au un continut ridicat de nutrienti. Acest procedeu e aplicabil daca acele ape nu contin substante toxice specifice peste limitele admise si produsele agricole rezultate nu se consuma direct. In acest caz nu mai este necesara treapta a III-a si nu se mai introduc ape in emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodata cu adevarat de calitate apropiata celor naturale nepoluate antropic). Se experimenteaza si utilizarea apelor uzate ca sursa de apa potabila, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Namolul din decantoarele primare si secundare este introdus in turnuri de fermentatie, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigura temperatura relativ ridicata, constanta, si conditii anaerobe, in care bacteriile fermenteaza namolul si descompun substantele organice pana la substante anorganice, rezultand un namol bogat in nutrienti si gaze care, continand mult metan, se utilizeaza ca si combustibil.

Dezinfectarea apei

Dezinfectarea apei este o operatie necesara pentru distrugerea substantelor, microbilor si bacteriilor patogene.

Dezinfectarea bacteriologica .Dezinfecatrea apelor uzate se produce partial chiar in instalatiile de epurare. Astfel, in filtre biologice si bazine cu namol activ se realizeaza o reducere a bacteriilor cu 90-95% . Aceasta reducere a bacteriilor este insa deseori insuficienta, lucrari de specialitate dovedind ca bacteriile patogene actioneaza chiar atunci cand au fost reduse in proportie de 99%.

Dezinfectarea se poate obtine prin metode diferite ; mai obijnuita este metoda de dezinfecare cu solutie de clor gazos in apa sau la instalatii mai mici (sub circa 100 m³/ zi) cu solutie de clorura de var . Se poate folosi dezinfectarea cu ultraviolete .