Ecologia industriala si importanta sa in asigurarea

Ecologia industriala si importanta sa in asigurarea

dezvoltarii durabile

Ecologia industriala considera activitatea industriala ca fiind inglobata in ecosisteme locale si in biosfera. Pornind de la definitia ecologiei (Studiul interactiunilor dintre organisme si intre acestea si mediul in care se dezvolta), ecologia industriala se poate defini ca fiind studiul multidisciplinar al sistemelor economice si industriale si interactiunile acestora cu mediul natural sau economic.

Domeniile care contribuie la dezvoltarea ecologiei industriale sunt : ingineria (in special fluxuri de materiale si energie, noi materiale si tehnologii), biologia, fizica, chimia, stiintele sociale si economice, studii juridice, studii de strategie, antropologie, etc.

Desi ecologia industriala se afla in stadiul de consolidare si ascensiune, ofera suportul stiintific necesar pentru intelegerea si imbunatatirea practicillor curente ale activitatii umane, fiind uneori numita stiinta dezvoltarii durabile.

Este important sa precizam relatia ecologiei industriale cu managementul integrat al mediului si, respectiv, cu dezvoltarea durabila.

Ecologia industriala este un domeniu obiectiv de studiu care se bazeaza pe discipline stiintifice si ingineresti, si nu este o forma de strategie sau planificare industriala. Integrarea sistemelor industriale in mediu se poate realiza la diferite nivele :

-"micro" - unitate industriala sau organizatie;

-"meso" - corporatii sau grupuri de activitati care opereaza ca sistem pentru diferite scopuri;

-"macro" - regiune, natiune, biosfera.

Ecologia industriala ofera un vast cadru organizatoric pentru sistemele de management integrat si pentru programele de prevenire si reducere a poluarii.

Unul dintre principiile de baza ale ecosistemelor este acela ca acestea nu genreaza poluare, iar « ecosistemele industriale » trebuie sa atinga si ele acelasi obiectiv, adica :

Utilizarea judicioasa a materiei prime si a energiei ;

Maximizarea recircularii in cadrul unitatilor industriale si a reutilizarii in afara lor: utilizarea materialelor reciclate si a deseurilor de fabricatie, a energiei secundare (abur, apa calda), a apelor uzate pentru alte procese industriale ;

Minimizarea poluantilor pe fiecare etapa de fabricatie ;

Ecologii industriali sunt preocupati de evolutia sistemelor industriale pentru a indeplini obiectivele de protectie a mediului si pentru a realiza premisele dezvoltarii durabile. Cateva dintre problemele abordate de ecologia industriala sunt :

Modalitatea actuala de functionare a sistemelor industriale, care sunt optiunile de schimbare ale productiei in functie de cerere (consum). De exemplu, producerea pesticidelor biodegradabile, a vopselelor pe baza de apa, a mobilierului ecologic.

Cum pot afecta noile tehnologii sau strategii de dezvoltare functionarea acestor sisteme si impactul lor asupra dezvoltarii economice sau asupra protectiei mediului ;

Care sunt cele mai bune practici industriale privind productia sau proiectarea produsului pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului ;

Care este impactul materiilor prime, materialelor, tipurilor de energie utilizata asupra sistemelor naturale si, respectiv, asupra sanatatii oamenilor si care sunt datele necesare ce pot permite unitatilor industriale sau guvernelor (autoritatilor) sa inlocuiasca « materialele problema ».

Cum pot fi afectate sistemele de productie de catre schimbarile tehnologice, economice, informationlae, organizatorice si legislative atunci cand se urmaresc atat progresul economic cat si protectia mediului.

Considerand abordarea integrata a componenetei de mediu in sistemele de productie, Academia Nationala de Inginerie a SUA a dezvoltat conceptul de « Industrial Green Game » (Jocul productiei industriale verzi) care vizeaza integrarea mediului ca un element strategic in proiectarea si managementul unitatilor economice. Aceasta abordare presupune ca proiectarea, productia si sfera serviciilor sunt realizate avand la baza evaluarea ciclului de viata al produselor si serviciilor, inclusiv pentru etapele de recirculare/reutilizare.

« Jocul productie industriale verzi » presupune :

Considerarea productiei si a consumului impreuna datorita corelatiei existente, a internationalizarii acestor componente ale dezvoltarii economice, a dezvoltarii transporturilor si comunicatiilor ;

Regulile « jocului verde » admit faptul ca intregul sistem de productie si consum determina calitatea mediului. Aceste reguli sunt definite de un set de norme in continua schimbare care trebuie, insa, sa raspunda la urmatoarele cerinte de baza :

o       Sa fie receptive la problemele ridicate de comunitate (publicul larg) ;

o       Sa ofere permanent informatii si cunostinte privind impactul sistemelor industriale asupra mediului, cauzele sale si solutiile potentiale ;

o       Sa ofere flexibilitate pentru a se putea utiliza avantajele furnizate de noile tehnologii, materiale, schimbari economice sau informationale.

Contextul in care se aplica « jocul verde » este dinamic si foarte complex datorita tehnologiilor aflate intr-o continua dezvoltare si a societatii aflate in continua miscare, dar si datorita costurilor de mediu care nu sunt intotdeauna reflectate direct in evaluarea produselor sau a serviciilor.

Este dificil sa cuantificam taxa sau amenda care trebuie aplicata pentru a se ajunge la un nivel « ideal » de poluare daca nu se cunosc cu exactitate si costurile care sunt datorate poluarii pe termen scurt sau lung.

Includerea costurilor pentru protectia mediului si a sanatatii oamenilor in costul produselor n-ar trebui sa ridice neaparat valoarea acestora. Ridicarea costului produselor se datoreaza de fapt lipsei masurilor de protectie a mediului, adica de modificari tehnologice si legislative privind prevenirea si reducerea poluarii.

Studiu de caz : Parcul eco-industrial Kalundborg, Danemarca

Complexul industrial Kalundborg poate fi un exemplu de aplicare a principiilor ecologiei industriale. Aici relatiile simbiotice dintre unitatile industriale participante sunt concretizate prin schimburi de materiale si energie, acestea din urma fiind considerate 'deseu' de catre unitatea producatoare. Se realizeaza astfel un « ecosistem industrial » cunoscut si sub denumirea de « simbioza industriala ». Elementele acestui ecosistem industrial sunt :

Novo Nordisk-o companie producatoare de produse farmaceutice si biotehnologie care preia aburul uzat de la centrala termica ;

Asnaes-o centrala termica pe carbune care furnizeaza abur pentru rafinarie si compania de produse farmaceutice si caldura pentru diferiti consumatori urbani. Gazele rezultate de la centrala termica au continut mare de sulf si particule solide. Dar acestea sunt tratate si sunt folosite pentru producerea gipsului ;

Statoil-o rafinarie care furnizeaza centralei termice necesarul de gaz si apa de racire ;

Gyproc-o fabrica de materiale de constructii care beneficiaza de « deseurile » produse in rafinarie si centrala termica.

In afara acestor 4 factori principali, in ecosistemul industrial Kalundborg mai participa si alti consumatori ai « produselor secundare » sau ai « deseurilor » generate de acestea, respectiv : sere, unitati agricole, ferme piscicole, locuinte.

Fluxurile de materiale si energie care sunt implicate in aceasta simbioza sunt schematizate in continuare.

Astfel de abordari integrative ale sistemelor industriale sunt frecvent intalnite si in Anglia, Austria, Norvegia SUA, aceste initiative fiind incurajate de catre guvernele tarilor respective.

Politici si strategii de mediu

Politicile sunt descrise ca fiind « declaratii de intentie » promovate cu ocazia alegerilor locale sau generale. Dar intentiile nu se transforma intotdeauna in actiuni si rezultate. Ceea ce trebuie sa ne preocupe din punct de vedere al politicilor sunt directia si rezultatele.

Strategiile sunt mijloace folosite pentru a indeplini scopurile si a implementa politicile. Strategiile cuprind alternative pentru a face posibila implementarea programelor si a politicilor. Strategiile iau in considerare si folosirea unor modalitati neguvernamentale, a sectorului privat si a organizatiilor non-profit ale comunitatii.

O serie de probleme ecologice prezinta importanta internationala fie prin natura lor, fie prin modul de rezolvare. Multitudinea de conventii, acorduri internationale pe diferite probleme ilustreaza interesul crescut pentru protectia mediului inconjurator, desi sunt inca probleme internationale nerezolvate (poluarea apelor, a aerului). In aceste conditii politicile si strategiile de mediu capata o importanta sporita si se incearca elaborarea cat mai armonioasa la nivel regional si in functie de interesele comunitatilor locale.

In functie de componenta politica de care apartin, instrumentele politicilor de mediu pot fi clasificate, dupa cum urmeaza :

Politica reglementarilor globale-se refera la ansamblul agentilor economici (de stat si private) si la toate categoriile de cetateni. Ca instrumente pot fi citate :

o       Legi cadru, generale ale mediului si componentelor sale ;

o       Standarde, norme, limite in domeniul mediului ;

o       Studii de impact asupra mediului, bilanturi de mediu, etc.

Politica reglementarilor specifice-se refera la :

o       Responsabilitatea riscului asupra mediului ;

o       Dreptul de informare corecta si in timp real ;

Politica prin convingere-este categoria cea mai eficienta si este preferabil sa aiba ponderea cea mai mare. Instrumentele ei specifice sunt :

o       Promovarea tehnologiilor ecologice si a cercetarii in domeniul mediului ;

o       Utilizarea mecanismelor de piata ;

o       Promovarea constientizarii si a educatiei pentru un mediu sanatos de viata ;

Politica transferului de informatie-utilizeaza instrumente de comunicare sociala precum :

o       Mass-media si relatii cu publicul ;

o       Educatie scolara si permanenta ;

o       Sisteme de informatie accesibile publicului ;

Politica de stimulare financiara si economica-cuprinde elemente menite sa incurajeze investitiile in domeniul mediului precum :

o       Scutiri de impozite pentru investitii si activitati de protectia mediului ;

o       Subsidii si impozite ;

o       Taxe si penalitati pentru poluarea mediului.

Aceste instrumente actioneaza separat si in combinatie, efectul lor fiind diferit asupra diferitelor segmente ale societatii.

In functie de principiile pe baza carora actioneaza, instrumentele politicilor de mediu pot fi grupate in doua categorii:

-instrumente administrative (numite si instrumente directe), care sunt definite si functioneaza exclusiv pe baze legislative

-instrumente economice pentru protectia mediului (numite si instrumente indirecte)

Natura directa a instrumentelor administrative se manifesta prin aceea ca ele modifica nu numai contextul in care se deruleaza procesul decizional ci si decizia in sine. Organizatiile a caror activitate cade sub incidenta masurilor directe pentru protectia mediului pana la urma sunt obligate sa se conformeze, indiferent de ratiuni conjuncturale, particulare, sau de alta natura care dau o alta solutie pe moment.

Instrumentele directe pentru protectia mediului reprezinta un ansamblu de masuri institutionale cu impact direct asupra activitatii manageriale din domeniile tehnico - productiv si social - economic, avand drept scop incadrarea organizatiilor in restrictiile ecologice.

Aria de impunere a instrumentelor directe este delimitata prin «legi cadru« si prin «legi specifice«- pe factori de mediu : aer, apa, sol. Prin aceste legi se instituie mijloacele permisive si mijloacele imperative de conservare a capacitatii de suport a mediului - acesta fiind un obiectiv in politica si strategia de mediu.

Mijloacele permisive - definesc, respectand legislatia in domeniu, conditiile de realizare si/sau exploatare a obiectivelor de investitii, conditii stabilite printr-un proces de negociere intre titularul de investitie si structurile locale sau/si nationale cu atributii exprese in aplicarea politicii de mediu. In Romania, astfel de mijloace permisive se refera la acordul de mediu si autorizatia de mediu.

Mijloacele imperative - dimpotriva, nu fac obiectul unei negocieri, fiind rezultatul evaluarii si prognozarii a o serie de factori intre care :

-capacitatea de autoepurare si nivelul de degradare a sistemelor naturale ;

-performanta sistemului tehnico-productiv si social-economic ;

-posibilitatile de asigurare a resurselor materiale si umane necesare impunerii politicii imperative.

Mijloacele imperative sunt reprezentate de :

normele sau standardele de mediu - prin care se exercita controlul direct- asupra performantei ecologice a diverselor activitati si, indirect- pe baza corelatiei dintre normele si standardele de mediu si calitatea factorilor de mediu. In acest context «performanta ecologica« are un continut limitat si se refera numai la capacitatea unei organizatii sau alteia de a se incadra in normele sau standardele stabilite.

Din punct de vedere al directiilor de orientare a prioritatilor programului politicilor de mediu, planul strategic de actiune pe termen lung are in vedere criteriile pentru includerea in lista sectoarelor pentru care se impune standardizarea internationala urmatoarele aspecte :

sanatatea si securitatea cetatenilor ;

protectia mediului inconjurator si lupta impotriva poluarii ;

folosirea rationala a energiilor si materiilor prime ;

cazurile in care absenta standardelor armonizate creaza sau risca sa creeze obstacole tehnice in comertul international.

Din punct de vedere al protectiei resurselor naturale si conservarea biodiversitatii, planul strategic pe termen lung cuprinde:

• protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, a apelor de suprafata si subterane, avand ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale a acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale;
• protectia atmosferei urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor meteriale (efectul de sera, distrugerea stratului de ozon, schimbari climatice majore bruste, etc.);
• protectia solului si a ecosistemelor terestre este definita prin masurile de gospodarire a solului si subsolului, prin conservarea, organizarea si amenajarea teritoriului, prin legile de protectie a mediului. Includem aici combaterea eroziunii solului, refacerea cadrului natural in zonele in care ecosistemele terestre au fost afectate de activitati cu impact negativ asupra mediului, elaborarea permanenta de reglementari privind sistemele din agricultura, tehnologiile de cultura ale plantelor si cresterea animalelor, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul in conformitate cu standardele de calitate a solului.
• regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii cuprinde conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii precum si al structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, mentinerea si dezvoltarea retelei internationale de arii protejate si monumente ale naturii conform incadrarii lor pe categorii prevazute in legislatie.
• protectia asezarilor umane este corelata cu procesul de dezvoltare social-economica, a planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului, pe baza principiilor ecologice pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. Se are in vedere :
• imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intertinerea izvoarelor si a luncilor de ape din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe ale acestora ;
• infrumusetarea peisajului si mentinerea curateniei stradale, respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii ;
• adaptarea elementelor arhitecturale adecvate ;
• optimizarea densitatii de locuire concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a aranjamentelor peisajistice cu functie ecologica, estetica si recreativa ;
• initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a spatiilor si grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale ;
• intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora cu spatii verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi.

Obiectivele prioritare ale planului strategic pe termen lung, conform reglementarilor Legii Protectiei mediului, sunt sarcini ale autoritatilor Administratiei publice centrale si locale. Acestea au obligatia de a asigura in structura lor organizatorica compartimente cu atributii in protectia mediului prevazute cu personal de specialitate si au obligatia de a dezvolta cu sprijinul autoritatii centrale (MAPM) programe de restructurare, in acord cu strategia nationala pentru protectia mediului si politicile de mediu. De asemenea au obligatia de a asista agentii economici in implementarea programelor pentru conformare pentru protectia mediului.

Protejarea eficienta a mediului inconjurator se intemeiaza pe dispozitii legale, explicite. Strategia de protectie a mediului inconjurator exclude, in baza legii, orice actiune care nu se conformeaza interesului public, ingaduind insa oricarei firme sau societati comerciale libertatea de decizie cu privire la modul de obtinere a rezultatelor estimate.

STANDARDELE SERIA ISO 14 000

Seria de standarde ISO 14000 privind managementul mediului reprezinta raspunsul de dezvoltare a standardelor privind managementul mediului si a instrumentelor suport de evaluare a organizatiilor, produselor si proceselor.

Principiile care au stat la baza dezvoltarii standardelor din aceasta serie sunt :

Realizarea consensului cu toate partile interesate pe baza de voluntariat. Standardele din seria ISO 14000 sunt standarde voluntare, stabilite prin consens la nivel international si care pot fi adoptate ca standarde nationale.

Standardele din seria iSO 14000 nu interfera cu legislatia nationala de mediu. In acest sens, au fost excluse din obiectivele activitatii subcomitetelor ISO/TC 207 urmatoarele aspecte:

a.       stabilirea valorilor limita admisibile pentru poluanti si efluenti ;

b.      stabilirea performantelor de mediu ;

c.       standardizarea produselor ;

d.      metode de control a poluantilor ;

Respectand aceste principii de baza, se observa ca stabilirea valorilor maxime admisibile ale poluantilor la emisie si imisie, precum si nivelul performantelor de mediu raman prerogativele autoritatilor nationale in domeniu.

Seria de standarde ISO 14000 ofera elementele si instrumentele manageriale pentru a controla aspectele de mediu, pentru a imbunatati performantele de mediu ale organizatiei si pentru a atinge obiectivele economice si de mediu stabilite.

In Romania, prin Institutul Roman de Standardizare (IRS), incepand cu anul 1994, s-a constituit un Comitet Tehnic care a preluat initiativa de adoptare si in tara noastra a grupului de standarde din domeniul mediului, sub denumirea de SR EN ISO 14000.

Pe plan mondial, ultimele rapoarte statistice arata ca sunt peste 74 000 de companii certificate ISO 14000. Liderul mondial in domeniu este Japonia, cu cca. 17000 de companii, urmata indeaproape de Marea Britanie, China, Spania, Germania, Italia, USA, Suedia, Franta, Coreea, Brazilia, Canada, etc.

Structura standardelor din seria ISO 14000 se prezinta astfel :

Sisteme de management de mediu

ISO 14001 - Specificatii si ghid de utilizare ;

ISO 14004 - Ghid general privind principiile, sistemele si tehnicile de aplicare ;

Audit de mediu si investigatii de mediu asociate

ISO 19011 - Ghid pentru auditul sistemelor de calitate si management de mediu ;

ISO 14015 - Evaluarea de mediu a amplasamentelor ;

Eco-marcarea

ISO 14020 - Etichete si declaratii de mediu-principii generale ;

ISO 14021 - Marcari si declaratii de mediu-Declaratii de mediu pe propria raspundere (Eco -marcarea de tip II) ;

ISO 14024 - Eco -marcarea de tip I ;

ISO 14025 - Eco-marcarea de tip III

Evaluarea performantei de mediu

ISO 14031 - Ghid ;

ISO/TR 14032 - Exemple de evaluare a performantelor de mediu ;

Evaluarea ciclului de viata

ISO 14040 - Principii si practici generale ;

ISO 14041 - Definitia obiectivului si a domeniului analizei ;

ISO 14042 - Evaluarea impactului ciclului de viata ;

ISO 14043 - Interpretarea ciclului de viata ;

ISO/DIS 14044 - Cerinte si Ghid ;

ISO/TR 14047 - Exemple care ilustreaza aplicarea ISO 14042;

ISO/TS 14048 - Formatul datelor de documentare a analizei ciclului de viata ;

ISO/TR 14049 - Exemple care ilustreaza aplicarea ISO 14041

Termeni si definitii

ISO 14050 - Management de mediu-Vocabular ;

Aspecte de mediu in standardele de produs

ISO - Ghid 64- Ghid pentru introducerea aspectelor de mediu in standardele de produs ;

Alte standarde in seria ISO 14000

ISO 14061 - Informatii pentru a sprijini organizatiile forestiere in implementarea unui SMM conform standardelor ISO ;

ISO/TR 14062 - Ghid pentru integrarea aspectelor de mediu in proiectarea si dezvoltarea produselor ;

ISO 14063 - Comunicarea de mediu-Ghid si exemple ;

ISO 14064, 1,2,3,4- Emisii de gaze ce produc incalzirea globala

ISO/IEC Ghid 66 - Cerinte generale pentru organismele care evalueaza si certifica sistemele de management de mediu

In Romania, sunt inregistrate peste 100 de firme care au certificate in conformitate cu ISO 14001. ex. S.C. Oltchim S.A., S.C. Rompetrol Rafinare S.A., S.C. Danubiana S.A., S.C. Sivania S.A.-Zalau, JTI (Japanese Tobacco International) Bucuresti, etc.

Standaredele internationale de mediu din seria ISO 14000 au in comun anumite principii cu standardele internationale ale calitatii din seria ISO 9000 si ISO 18000. Organizatiile pot alege utilizarea unui sistem de management existent ca baza a sistemului de management al mediului. Daca aceasta baza este din seria ISO 9000, este important de retinut ca sistemele de management de mediu raspund necesitatilor unui mare numar de parti interesate si solicitarilor crescute ale societatii in domeniul protectiei mediului, in timp ce sistemele de management al calitatii abordeaza necesitatile clientilor.

In seria ISO14000, standardul ISO 14001 (Sisteme de management de mediu-Specificatii si ghid de utilizare) pezinta o importanta deosebita deoarece se refera strict la Sistemul de Management de Mediu (SMM), avand ca scop general decalarat sustinerea protectiei mediului si prevenirea poluarii, in achilibru cu necesitatile socio-economice.

Scopul specific al acestui standard este acela de a oferi organizatiilor care doresc certificarea, toate elementele necesare construirii unui sistem de management de mediu care sa poata fi integrat in managementul global al organizatiei si care sa permita atingerea obiectivelor referitoare la mediu si a celor economice stabilite.

Textul Stadardului International ISO 14001 :1996 a fost aprobat de catre CEN (Comite Europeen de Normalisation) ca standard european fara nici o modificare. Redam in continuare, in scop didactic, fragmente din textul acestui standard.

STANDARDUL ISO 14001

-Sisteme de management de mediu-Specificatii si ghid de utilizare-

INTRODUCERE

Prezentul standard a fost elaborat pentru a putea fi aplicat tuturor organizatiilor, de orice tip si marime, si de a fi adaptat diverselor conditii geografice, culturale si sociale. Succesul in aplicare depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile si functiile organizatiei, in special, la nivelul cel mai ridicat al conducerii organizatiei.

Un sistem de acest tip permite unei organizatii sa stabileasca si sa evalueze eficienta procedurilor pentru elaborarea politicii de mediu si a obiectivelor sale de mediu, sa obtina conformitatea cu acestea si sa demonstreze aceasta conformitate si altora.

Prezentul Standared International contine acele cerinte care pot fi audiate in mod obiectiv in scopul certificarii/inregistrarii si/sau autodeclararii. Pentru organizatiile care au nevoie de mai multe indrumari privind problematica de mediu, se recomanda utilizarea si a altor standarde de mediu.

Adoptarea prezentului standared nu va garanta ea singura rezultate de mediu optime. Pentru realizarea obiectivelor de mediu se recomanda ca sistemul de management de mediu sa incurajeze organizatiile sa aplice cea mai buna tehnologie disponibila (BAT), daca aceasta este adecvata si viabila din punct de vedere economic. In plus, se recomanda sa se tina seama de totalitatea costurilor pentru eficienta unei asemenea tehnologii.

DOMENIU DE APLICARE

Acest standard de mediu se aplica acelor aspecte de mediu pe care organizatia le poate controla si asupra carora se presupune ca are o influenta. Includem aici:

Implementarea, mentinerea si imbunatatirea unui SMM ;

Conformitatea cu politica de mediu declarata ;

Demosntarea acestei conformitati altora ;

Certificarea/inregistrarea SMM da catre un organism exterior ;

Autoevaluarea si autodeclararea conformitatii cu prezentul Standard International

DEFINITII

Politica de mediu = declararea de catre o organizatie a intentiilor si principiilor sale referitoare la performanta globala de mediu, care furnizeaza cadrul de actiune si de stabilire a obiectivelor generale si a obiectivelor specifice de mediu ale acesteia.

Sistem de management de mediu (SMM) = componenta a sistemului de management general care include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea si mentinerea politicii de mediu .

Auditul sistemului de management de mediu = proces de verificare sistematica si documentata, ce permite obtinerea si evaluarea dovezilor obiective pentru a determina daca sistemul de management de mediu al unei organizatii este in conformitate cu criteriile de audit al sistemului de management de mediu stabilite de aceasta si pentru comunicarea rezultatelor acestui proces conducerii organizatiei.