Epurarea avansata (tertiara) a apelor uzate

Epurarea avansata (tertiara) a apelor uzate

In scopul asigurarii unei protectii mai avansate apelor de suprafata, precum si a celor subterane se impune in etapa actuala cresterea eficientei proceselor de epurare a apelor uzate prin introducerea inca a unei trepte de epurare numita treapta tertiara, cunoscuta si sub denumirea de epurarea avansata.

Acest lucru va devenii obligatori si in Romania dupa aderarea la Comunitatea Europeana, cand se impun prin normative valori limita foarte mici la concentratiile de substante din apele epurare pentru a proteja apele de suprafata.

De fapt normele IPPC (Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii) obliga ca toate localitatile cu o populatie de peste 20.000 de locuitori sa dispuna de statii de epurare care sa detina si treapta tertiara de epurare. Din cauza sumelor extrem de mari care sunt necesare pentru realizarea acestor cerinte, Comunitatea Europeana a esalonat aceasta actiune pana in anul 2016.

Obligativitatea introducerii treptei de epurarea avansata se refera atat la ape uzate urbane cat si la apele uzate industriale. In figura 3.82. este prezentata schematic fluxul de epurarea a apei uzate cu faza de epurarea avansata.

Fig.3.82. Schema generala de epurare completa a apelor uzate

Din multitudinea de procedee de epurare tertiara trebuie aleasa metoda care corespunde in cea mai marea masura scopului, respectiv retinea unei sau a mai multor substante poluante din apele uzate. Astfel prin anumite metode se pot retine substantele organice, prin alte metode metalele grele, prin alte metode ceanurile, prin alte metode oxizii etc. Important de retinut ca trebuie sa alegem cea mai performanta metoda. Nu sunt putine cazurile cand substantele retinute se pot valorifica si astfel se reduc costurile procesului de epurare.

Pentru fiecare proces de epurare sau operatie distincta este important de retinut faptul ca in vederea proiectarii optime a procesului de tratare a apelor uzate trebuie sa se urmareasca urmatoarele aspecte:

Cunoasterea principiilor stiintifice de baza a proceselor;

Experimentarea la scara de laborator sau statie pilot a fiecarei operatii tehnologice, urmata de prelucrarea datelor experimentale;

Analiza procesului ca un tot unitar si alegerea variantei optime de proiectare;

Alegerea pe criterii de pret si calitate a celor mai bune instalatii si utilaje, dar tinand seama si de costurile de exploatare si intretinere.

Scopurile principale ale existentei unei statii de epurare, fie ca este pentru apele uzate urbane, fie ca este pentru ape uzate industriale, sunt acelea de a procesa apa uzata in asa mod incat aceasta sa poata fi reutilizata in procesele de fabricatie si astfel sa se reduca consumul de apa proaspata, sa permita eliminarea apei epurate intr-un emisar fara ai modifica acestuia nivelul calitativ si domeniile posibile de utilizare in aval, precum si de a retine din apele uzate substante utile ce pot constitui materii prime pentru procesele de fabricatie ale firmei.

Cele mai multe procese de tratare a apelor uzate aduc schimbari majore in concentratia acestora, fie ca sunt extrase substantele chimice fie ca sunt introduse alte substante chimice care reactioneaza cu cele din apa facandu-le mai putin toxice sau asigurand conditiile pentru a fi separate mai usor. De regula se actioneaza asupra celor trei faze existente in apele uzate: faza lichida ce este predominanta, precum si fazele solide si gazoase.

Functie de natura poluantilor, starea lor de agregare, dimensiunea particulelor, se pot face referiri asupra celor mai adecvate metode de extragere a acestora din apele uzate.

Daca apele uzate contin mai multe categorii de substante poluante care se pot indeparta doar prin mai multe procese, este necesara alegerea ordinii de amplasarea a acestor instalatii functie de specificul substantelor, astfel incat sa se asigure cele mai mici cheltuieli de investitii si de exploatare.

In cadrul procedeului de epurare avansata a apelor uzate in functie de natura compusilor poluanti se folosesc mai multe metode de tratarea, dupa cum urmeaza:

Metode biologice de epurare avansata, sunt:

membrane biologice;

campuri irigare;

iazuri de stabilizare;

bazine de denitrificare;

filtrarea biologica.

Metodele fizice de epurare avansata sunt:

microfiltrarea ;

filtrarea prin mase granulare.

Metode fizico-chimice, de epurare avansata, dintre cele mai importante sunt:

coagularea chimica;

adsortia;

neutralizarea;

schimbul de ioni;

reducerea;

oxidarea.

Metode speciale de epurare avansata

electroliza;

dializa;

osmoza inversa.

1. Metode biologice de epurare tertiara (avansata)

Epurarea biologica a apelor uzate se impune atunci cand prin procedeele clasice nu pot fi separate acele substante si elemente chimice care prin continutul lor pot produce poluarea emisarilor, facandu-i improprii pentru alimentarile cu apa, pentru cresterea pestilor sau pentru zonele de agrement .

Substantele poluante care se pot elimina prin metode biologice de epurare avansata sunt: combinatii ale fosforului si cele ale azotului, combinatiile amoniacului, suspensiile fine de natura organica, etc.

Descompunerea materiilor organice

Descompunerea materiilor organice se realizeaza printr-o oxidare biologica cu ajutorul microorganismelor care se dezvolta in bazinele de aerare sau in biofiltre.

Biomasa care se obtine este dependenta de densitatea si viteza de dezvoltare a microorganismelor. Namolul ce contine biomasa se indeparteaza cu ajutorul decantoarelor secundar.

Nitrificarea si denitrificarea

Nitrificarea este procesul de oxidare a amoniacului (NH₄⁺ -N) in nitrit apoi in nitrat cu ajutorul a doua grupe de bacterii, asa numite nitrifiante:

bacteriile consumatoare de dioxid de carbon (CO₂), se numesc autotrofe,

bacteriile consumatoare de carbon organic se numesc heterotrofe.

Ambele tipuri de bacterii se dezvolta in namolul activ.

Reactiile chimice care au loc in cadrul proceselor de nitrificare sunt sub forma:

2 NH₄⁺ +3O₂ = 2 NO2⁺ + 2 H₂O + 4H⁺

2 NO₂⁺ + O₂ = 2 NO₃^- 

NH₄⁺ + 2O₂ = NO₂ ⁺

Atat bacteriile heterotrofe cat si cele autotrofe convietuiesc in namolul activ si fiind consumatoare de oxigen au nevoie de un mediu aerob.

In cazul in care se cere nitrificare avansata cu scopul reducerii concentratiei de amoniu si de azot se impune descompunerea si a nitratilor rezultati in urma proceselor clasice de epurare.

La descompunerea nitratilor se face uz de proprietatea bacteriilor heterotrofe din namolul activ de a consuma oxigenul din nitrati in conditii anaerobe.

Denitrificarea

In cadrul proceselor de denitrificare, substantele anorganice, combinatiile oxidante ale azotului, nitriti (NO₂^-), si nitratii (NO₃^-), sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe in azot gazos liber.

Fig. 3.83. Schema fluxului tehnologic de epurare biologica cu denitrificare ( NA - namol activ)

In procesul de denitrificare, nitratul existent in apa este descompus pe cale biologica, in azot liber, bioxid de carbon, apa, concomitent cu un consum de carbon.

Reactiile care au loc sunt de forma:

C_org + 5O₂ = 5CO₂

5C_org + 4H⁺ + 4NO₂ = 5O₂ + 2N₂ + H₂O

In aceste bazine are loc o agitare a amestecului pentru a permite mentinerea substantelor solide in suspensie, dar suficient de lenta pentru a preveni contactul cu oxigenul atmosferic.

Procesele de nitrificare - denitrificare se pot desfasura in treapta unica (bazine comune) sau in trepte separate (bazine separate) cu conditia de a asigura mediul corespunzator dezvoltarii microorganismelor specifice.

In figura 3.84 este prezentata schema unei instalatii de nitrificare si postdenitrificare cu sursa externa de carbon organic.

Fig.3.84. Schema tehnologica de nitrificare si postdenitrificare

1-agitatoare; 2- sursa externa de carbon organic; 3-namol recirculat

Procedeul de nitrificare - denitrificare in treapta unica cu namol activ elimina necesitate a sursei de carbon externe prezentand urmatoarele avantaje:

reduce necesarul de oxigen pentru indepartarea materiei organice si realizarea nitrificarii;

elimina necesarul de carbon organic suplimentar impus de procedeul de denitrificare;

elimina decantoarele intermediare pentru recircularea namolului.

Un astfel de sistem conduce la o eficienta de indepartare a azotului total de (60-80)% dar se poate ajunge pana la (85-95)%.

Procedeul de denitrificare in treapta separata este procedeul in care denitrificarea se adauga unui sistem biologic la care namolul generat este indepartat in fiecare etapa - oxidare carbon organic, nitrificare si respectiv denitrificare.

Pentru denitrificare se pot folosi bazinele cu namol activ, echipate cu agitatoare imense, cu scopul de a se asigura o agitare continua pentru a mentine in stare de suspensie flocoanele de namol activate.

Denitrificarea consuma jumatate din ionii de (H⁺), produsi la nitrificare, preintampinandu-se astfel scaderea pH-ului.

La tehnologia pentru eliminarea substantelor organice pe baza de carbon si a azotului pentru operatia de nitrificare, se impune prezenta oxigenului liber (conditii aerobe), iar pentru denitrificare conditii de mediu anoxice (anaerobe).

Procedeul de nitrificare cu predenitrificare intr-o singura treapta, fig.3.85 are loc intr-un bazin cu doua compartimente. Apa uzata intra in bazinul anaerob (DN) unde incepe procesul de denitrificare prin utilizarea carbonului organic existent in apa uzata.

Din cel de-al doilea bazin de nitrificare (N) se recircula apa (RI), incarcata cu nitrati din zona aeroba in cea anoxica unde acestia vin in contact cu substratul organic din apa uzata.

Apa epurata (E) dupa decantorul secundar (DS) este evacuate intr-un emisar natural.

Schema este eficienta pentru eliminarea azotului si prezinta avantajul de a folosi rational sursele de carbon interne existente si astfel se reduc costurile de investitie prin eliminarea unui decantor secundar.

Fig. 3.85 Schema de principiu al procesului de nitrificare - denitrificare

De la instalatiile simple s-a trecut la instalatii mai performante care realizeaza o indepartare si mai marea a compusilor azotului. In figura 3.86. este prezentata o instalatie mai complex numita "BIO - DENITRO".

Fig.3.86. Schema de functionarea a unei instalatii de denitrificare

Tip " BIO- DENITRO"

2.Defosforizarea

Eliminarea fosforului ca procedeu de epurare avansata se poate realiza atat pe cale fizico-chimica, cat si pe cale biologica.

Pe cale chimica eliminarea fosforului din apele uzate, incarcate in special cu dejectii, se realizeaza avand la baza procese de precipitare si adsorbtie sub efectul coagulantilor, care il leaga sub forma de saruri greu solubile de fier, aluminiu sau cadmiu care apoi se decanteaza.

Cu alte cuvinte, transformarea compusilor fosforului cu ajutorul acestor reactivi de precipitare in conditiile realizarii unui pH adecvat, duce la formarea de fosfati (PO₄ ^-) greu solubili si floculanti usor sedimentabili.

Mai mult acesti compusi au si o buna capacitate de adsorbtie a fosfatilor organici si a polifosfatilor.

Pentru a asigura formarea flocoanelor se recomanda ca reactivii introdusi in bazin sa fie permanent in miscare. Aceasta agitare a baii se poate realiza prin aerare sau prin agitare mecanica, dupa care se lasa un timp corespunzator pentru declansarea reactiilor, precum si pentru decantare.

O astfel de instalatie de defosforizare este prezentata in figura 3.87.

3.87. Scheme tehnologice de defosforizare a apelor uzate

Reactivul de precipitare (RP) conform schemei din figura 3.87. se poate introduce in influentul decantorului primar (DP), cazul precipitarii preliminare - (a), in influentul bazinului de aerare (BA), sau al decantorului secundar (DS), in cazul precipitarii simultane - (b) sau dupa treapta biologica (DS) in cazul precipitarii secundare - (c), schema tehnologica in acest ultimul caz cuprinde toate compartimentele necesare (preparare, amestec, reactie) si un decantor pentru sedimentarea flocoanelor (BP).

Fiecare din aceste scheme prezinta avantaje cat si o serie de dezavantaje de ordin tehnic si economic.

In ceea ce priveste metoda biologica de defosforizare a apelor uzate, aceasta tehnologie se bazeaza pe principiul expunerii microorganismelor la conditii alternative aerobe si anaerobe.

Prin aceasta metoda bacteriile sunt obligate sa consuma o cantitate mai mare de fosfor.

Pe cale biologica, eliminarea fosforului se realizeaza in doua trepte, prin efectul bacteriilor aerobe si anaerobe.

Pentru eliminarea fosforului pe cale biologica, trebuie ca in apa uzata supusa procesului de epurare in treapta biologica sa existe o cantitate satisfacatoare de substante de natura organica usor degradabila pentru a se putea forma acizi organici si pentru imbogatirea mediului cu substante de rezerva pentru bacterii.

In figura 3.88 se prezinta o schema de defosforizare biochimica caracterizata prin aceea ca bazinul de activare este construit din trei compartimente: anaerob (AN), anoxic (NY) si aerob (A).

Prin circuitul intern (RI) namolul activ din compartimentul de aerare este introdus in compartimentul anoxic, iar prin circuitul exterior pentru recircularea namolulu, din decantorul secundar (DS) namolul este introdus in compartimentul anaerob (AN).

Fig.3.88. Schema de principiu al defosforizarii biochimice

Alaturi de aceste procedee avansate de epurare biologica a apelor uzate existe si alte procedee mai mult sau mai putin utilizate si in consecinta vom prezenta doar acelea care au o mai larga raspandire.

3. Striparea cu aer

Striparea cu aer presupune introducerea de bule de aer fine in apa uzata, in care poluantii volatili trec din faza apoasa lichida in faza apoasa gazoasa, fiind transportati astfel in atmosfera o data cu ridicarea bulelor la suprafata apei. Procesul se aplica pentru eliminarea sulfurilor, a compusilor organici nepolari cu greutate moleculara mica si a azotului amoniacal.

4.Campuri de irigarea cu ape uzate

Irigarea cu ape uzate a terenurilor agricole poate conduce la indepartarea substantelor poluante continute in apele uzate.

In timpul stationarii in camp si a trecerii apelor uzate prin sol au loc procese de mineralizare a substantelor organice evidentiate prin reducerea CBO₅ cu pana la 90%, a CCO cu (60-80)%, azot organic cu (60-65)%, datorita procesului de denitrificare naturala. Practic avem o epurarea biologica avansata naturala

Irigarea pasunilor sau a fanetelor cu apele uzate rezultate dupa epurarea mecano - biologica se practica cu succes in Anglia, in cazul localitatilor mici, deci pentru debite mici si doar pentru ape menajere. Procedeul nu este recomandata culturilor a caror produse se consuma nefierte.

5. Iazuri de stabilizare

Iazurile de stabilizare sunt constructii realizate intr-un mediu natural si sunt utilizate cu bune rezultate pentru epurarea tertiara, folosindu-se de algelor care asimileaza substantele nutritive, azotul si fosforul special, din apele uzate urbane.

Una din deficientele acestui procedeu este dezvoltarea intensa a algelor, in anumite perioade, ceea ce conduce la marirea cantitatii de materii in suspensie si uneori chiar o crestere a CBO- ului datorita algelor care mor.

Inconvenientul procedeului este acela ca algele daca ajung o data cu apa epurata in emisar, produc dezoxigenarea apei in anumite perioade ale anului, provocand astfel distrugerea algelor cu clorofila care oxigeneaza apa si astfel modifica mediul biotic din apa prin scaderea concentratiei de oxigen fapt ce duce la distrugerea faunei de nevertebrate si reduce varietatea pestilor.

Iazurile ca si campurile de irigare sunt conditionate de clima si de existenta unor suprafetelor corespunzatoare ce pot fi utilizate pentru construirea acestor instalatii .

6. Bazine cu namol activ si filtre biologice

Aceste instalatii sunt utilizate in special pentru indepartarea din apele uzate a fosforului. Cresterea numarului de microorganisme din namolul activ, are la baza fosforul ca fiind substanta nutritiva esentiala.

Procentul fosforului incorporate in namol activ de catre bacterii si alge este functie de incarcarea in substante organice a apei uzate din bazin, de cantitatea de aer furnizat si de concentratia oxigenului dizolvat din bazin.

In acest proces cea mai mare parte din fosfor este indepartat prin actiunea microorganismelor, iar o mica parte este eliminata prin procesul de precipitare cationica.

Procesul de eliminare a fosforului din bazinele cu namol activ poate fi imbunatatit prin adaugarea de anumite substante chimice, coagulanti obtinandu-se in final o indepartare a fosforului de pana la 95%.

Filtre biologice

Filtrele biologice sunt rezultatul combinarii epurarii biologice cu al filtrarii clasice. Practic filtrul este constituit din materiale granulare, diatomita macinata, marmora macinata etc., asezata in straturi cu granulatii diferite. Pe la partea superioara apa uzata este dispersata sub forma de picaturi, iar pe la partea inferioara este colectata.

Dispersia in aer a apei sub forma de picaturi asigura o buna oxigenare a apei uzate, oxigen necesar procesului de epurare biologica.

Practic acest filtru este o suprafata extrem de mare pe care se pot fixa bacteriile si algele care se hranesc cu substantele organice din apa. Apa parcurgand lent un traseu printre elementele granulare ale filtrului spala granulele pe care s-au fixat algele si bacteriile, care pot asimila substantele din apele uzate. In figura 3.89. este prezentat un astfel de filtru biologic.

Fig. 3.89. Constructia unui filtru biologic

Procedeu de epurare biologica avansata a apei uzate in bio-pelicula.

In afara procedeului de epurare biologica cu namol activ, exista tehnologii de epurare biologica in care un film biologic fixat pe un suport solid realizeaza operatia de epurare. Acest film biologic, care contine biomasa, este pus in contact cu aerul atmosferic si cu apa uzata supusa procesului de epurare.

Daca ar fi sa facem o comparatie intre procedeul cu namol activ si cel in pelicula, vom constata deosebiri structurale fundamentale si anume:

in procesul de epurare cu namol activ, floconul este unitatea structurala de baza care contine toate speciile lantului trofic necesare mineralizarii substantelor organice, flocoanele de namol activ continand aceeasi comunitate biologica.

in procesele cu film biologic, speciile comunitatii sunt organizate in lungul tehnologiei de epurare, in sensul reactiilor succesive de degradare a materiei, organice, astfel ca apa uzata pe masura descompunerii substantelor organice, in fiecare etapa a desfasurarii fenomenului intalneste bacteriile urmatoare din lant

In figura 3.90. este prezenta schema de principiu al unui film biologic si a activitatii lui.

Fig.3.90. Prezentarea schematica a epurarii cu bio-pelicula

In esenta principiul procedeului de epurare biologica cu film se caracterizeaza printr-o suprafata solida fixa pe care se formeaza in timp o pelicula biologica aderenta peste care se scurge un film de lichid, iar la exteriorul acestuia se formeaza un curent de gaz, in echi sau contracurent, ce permite reimprospatarea oxigenului din apa uzata pe care l-au consumat bacteriile.

In conditii favorabile de temperatura si cu o cantitate suficienta de oxigen dizolvat in apa, pelicula absoarbe materia organica si prin reactii biochimice si o descompune.

Cand organismele din filmul biologic mor pelicula se fragmenteaza, se desprinde de pe suportul solid si este antrenata de curentul de lichid. Materialul celular distrus este retinut in decantorul secundar sub forma de namol, asadar in schema hidraulica a acestui procedeu trebuie prevazut un decantor de separare a namolului de apa epurata.

Pentru realizarea optima a procedeului de epurare biologica cu film se impune necesitatea respectarii urmatoarelor cerinte de baza:

crearea unei suprafete mari a materialului solid pe care sa se fixeze pelicula biologica,

aprovizionarea cu oxigen trebuie sa se faca cu un debit corespunzator asigurarii conditiilor aerobe necesare procesului biochimic,

calitatea procesului de epurare biologica a apei uzate depinde de populatia microbiana.

7. Epurarea chimica avansata

Se bazeaza pe actiunea substantelor chimice asupra materialelor solide in suspensie separabile prin decantare si anume:

a). coagularea materiilor solide in suspensie

b). clorinarea apelor uzate

Materiile coloidale si in suspensie foarte fine pot fi indepartate usor din apa uzata numai daca sunt sedimentabile. Acest lucru se poate realiza prin adaugare de coagulanti. Acestia sunt substante chimice care se disperseaza in apa sub forma de particule fine incarcate cu sarcina electrica pozitiva neutralizand campul electric al particulelor solide aflate in suspensie coloidala.

Ca efecte ale acestui fenomen particulele fine se aglomereaza sub forma unor flocoane din ce in ce mai mari, care sub actiunea gravitatiei se depun la baza bazinului antrenand si particulele neaglomerate. Combinatia procesului de floculare cu sedimentarea se numeste precipitare chimica.

Pentru apele uzate, utilizarea acestor floculanti, se recomanda cand acestea au variatii mari de debite si concentratii sau cand se cere un grad mare de epurare.

Precipitarea chimica se foloseste cu bune rezultate si pentru tratarea apelor industriale, ape care contin substante toxice sau alte substante provenite din procesele industriale pun in pericol buna functionare a treptei de epurare biologica.

Clorinarea apelor uzate este un procedeul cel mai eficace si mai ieftin pentru dezinfectia apelor uzate inainte de a fi evacuate in emisari.

Intr-o statie de epurare, clorul este insa folosit si in alte numeroase scopuri, cum ar fi , indepartarea mirosului, reducerea COB, etc.

8. Metode fizice de epurare avansata

Dintre metodele clasice fizice folosite pentru epurarea avansata mentionam: microfiltrarea si filtrarea cu mase granulare (nisip, antracit).

Microfiltrarea (micrositarea)

Microfiltrarea presupune, trecerea apelor uzate epurate prin procedee macano-biologice printr-o sita deasa, alcatuita dintr-o sita de otel inoxidabil sau din masa plastica cu ochiuri extrem de fine, cu interspatii microscopice. In timpul procesului de filtrare sunt retinute de regula pe site particulele ramase in apa epurata dupa decantarea secundara si al caror dimensiune sunt mai mari decat cele ale ochiurilor sitei, dar se pot retine si particule mai mici decat marimea ochiului sitei

Aceasta retinere suplimentara se datoreaza atat proliferarii pe sita a unor microorganisme, cat si fixarii pe aceasta a unor particule fine ,constituindu-se in acest fel o retea de filtrare foarte densa. S-a constatat ca pentru obtinerea unei ape de calitate cat mai buna este necesar ca pierderea de sarcina prin microsita sa ramana constanta, cu scopul de a preveni trecerea particulelor fine retinute. Ochiurile micrositelor au diferite marimi, functie de tipul de suspensii dorite a fi retinute. Ele se curata cu hipoclorit de sodiu la intervale de circa opt saptamani.

Filtrarea prin mase granulare

Filtrarea prin nisip sau prin nisip si antracit a fost folosita cu bune rezultate pentru epurarea tertiara a apelor uzate.

Prin aceste instalatii si in special prin filtrele rapide de nisip s-a asigurat reducerea materiilor solide in stare de suspensie si a CBO₅, in paralel cu eliminarea fosforului si a azotului.

Filtrarea in general si filtrarea rapida in special s-a utilizat fie ca treapta tertiara de epurare, dupa epurarea primara si secundara, fie direct ca treapta avansata, fara o prealabila epurare macano - biologica .

9. Metode fizico-chimice de epurare avansata

Metodele fizico chimice utilizate in epurarea avansata a apelor uzate sunt: coagularea chimica, adsorbtia, spumarea, schimbul ionic, oxidarea chimica si electrochimica.

Coagularea chimica

Materiile coloidale in suspensie, dar foarte fine , pot fi indepartate din apa uzata numai daca sunt facute sedimentabile, prin adaugarea de coagulanti. Coagulantii sunt substante chimice care se disperseaza in apa sub forma de particule fine incarcate cu sarcina electrica pozitiva neutralizand campul electric al particulelor solide naturale aflate in suspensie coloidala.

In ultimul timp se foloseste din ce in ce mai mult acest procedeu de coagulare chimica la epurarea apelor uzate orasenesti si mai ales tratarea apelor industriale.

Cele mai economice substante folosite sunt sarurile de fier si cele de amoniu.

Substantele folosite in scopul coagularii sunt clorura ferica, sulfatul feros, sulfatul de aluminiu si varul sub forma de oxid sau hidroxid de calciu pentru corectarea pH-ului apei uzate.

Coagularea chimica se mai foloseste si la indepartarea fosforului si azotului. Fosforul provine din dejectiile animaliere, din detergenti, din ingrasaminte chimice, etc. Fosforul este unul din elementele importante care conduce la eutrofizarea lacurilor si a raurilor.

Pentru indepartarea fosforului din apa uzata prin coagulare se foloseste in principal, clorura ferica, clorura de aluminiu, var, etc. Atat clorura ferica cat si sulfatul de aluminiu sunt indicate pentru indepartarea fosfatilor cu conditia ca apele sa fie agitate in mod corespunzator (prin aerare sau agitare), pentru a se asigura formarea flocoanelor si un timp corespunzator pentru reactie si decantare .

Adsorbtia

Adsorbtia este fenomenul de fixare si de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid (adsorbat) pe suprafata unui corp solid (adsorbant). Substantele retinute de adsorbant pot fi puse in libertate de prin incalzire sau prin extractie, adsorbantul recapatandu-si aproape integral proprietatile initiale putand fi folosit din nou pentru adsorbtie.

In practica se folosesc drept materiale adsorbante, numai cele care au o suprafata suficient de mare pentru a asigura o capacitate de adsorbtie buna.

Pentru epurarea apelor uzate se folosesc drept adsorbanti, carbunele activ, cocsul, zgurile de la cocsificare, zgurile metalurgice, rumegusul de lemn, etc.

In cazul folosirii filtrelor de carbune activ este necesara limpezirea in prealabil a apei inainte de limpezirea avansata prin adsorbtie, deoarece in prezenta suspensiilor fine poate avea loc imbacsirea filtrului sau cresterea pierderilor de sarcina.

Se recomanda ca apa uzata dupa epurarea mecano-biologica sa fie tratata chimic, si limpezita cu ajutorul decantoarelor sau filtrelor de nisip inainte de a fi introdusa in filtrul cu pat adsorbant.