Monitoringul mediului. Necesitati, obiective, structura.

Prin termenul de "monitorizare a mediului" se defineste "supravegherea, prognozarea, avertizarea si interventia in vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu in scopul cunoasterii starii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse urmate de masuri care se impun".

Notiunea comprehensiva de monitoring al mediului trebuie inteleasa si ca forma de supraveghere in timp a starii de calitate a factorilor de mediu si al gradului de poluare a mediului datorita unor activitati antropice sau a unor activitati naturale.

Monitorizarea poluantilor prezenti in mediu este o componenta necesara a unui sistem de management al mediului in scopul obtinerii de informatii demne de incredere care sa confirme calitatea factorilor de mediu.

Astfel de informatii ofera baza pentru luarea deciziilor si dezvoltarea strategiilor privind managementul mediului.

Existenta unui sistem de monitoring al mediului rezulta din urmatoarele necesitati:

necesitatea cunoasterii evolutiei calitatii factorilor de mediu in scopul stabilirii si impunerii masurilor de protectie, conservare, retehnologizare si verificare a eficientei masurilor luate.

necesitatea gruparii, selectarii si ordonarii informatiilor si a corelarii acestora cu informatii de alta natura.

necesitatea obtinerii de informatii comparabile cu informatiile la scara regionala sau globala pentru utilizarea lor in cadrul unor programe proprii sau in cadrul unor programe internationale (climatul mondial, stratul de ozon, etc.).

necesitatea cunoasterii si evaluarii rapide a situatiei in cazuri de accidente sau incidente antropice.

necesitatea dezvoltarii bazei de cunostinte pentru stabilirea unor actiuni de protectie a mediului si de reconstructie ecologica.

Monitoringul mediului corespunde unei cerinte obiective de obtinere a

unei imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului la un moment dat si al

tendintei de evolutie a calitatii mediului.

Caracterizarea circulatiei, acumularii si transformarii poluantilor cat si a efectului acestei tranzitari asupra mediului biotic si abiotic constituie unul din obiectivele majore ale managementului mediului. Obtinerea datelor/informatiilor legate de aceste probleme se realizeaza prin sistemele de monitoring a calitatii mediului/factorilor de mediu.

Principalele obiective ale monitoringului calitatii mediului:

1. Identificarea surselor de poluare ca parte a sistemului de management al calitatii factorilor de mediu.
2. Supravegherea evacuarii poluantilor in diverse medii (aer, apa, sol).
3. Evaluarea expunerii si a riscului pentru populatie si ecosisteme.
4. Informarea publicului.
5. Stabilirea unei baze stiintifice care sa stea la baza elaborarii strategiilor de protectie a mediului.
6. Evaluarea tendintelor pe termen lung ca parte a sistemelor de management al mediului.

Structura monitoringului mediului:

Monitoringul mediului sau sistemul de monitorizare a calitatii mediului/factorilor de mediu este organizat pe diverse nivele constand in principal din:

1. Un sistem de obtinere de date privind starea de calitate a factorilor de mediu (colectare de probe, efectuare de masuratori, etc.).
2. Un sistem de analiza a probelor (in laboratoare specializate).
3. Un sistem de stocare si prelucrare a datelor de analiza; crearea unei baze de date privind calitatea factorilor de mediu.
4. Un sistem de evaluare a datelor prelucrate si in concordanta cu prevederile legale din domeniu, un sistem de elaborare de decizii, programe si strategii pe termen scurt, mediu si lung.

In general sistemele de monitoring al mediului reprezinta sisteme integrate constituite din retele de monitorizare pe diverse domenii de mediu respectiv subsisteme de monitoring a diversilor factori de mediu.

La nivel local pot exista sisteme ale diversilor factori de mediu iar la nivel regional si global exista sisteme interconectate cum este sistemul de nivel mondial numit GEMS (Global Environmental Monitoring System).

Sistemul de asigurare a calitatii si controlul calitatii

(Quality assurance and quality control, QA/QC)

Sistemul de asigurare/garantare a calitatii si controlul calitatii este o componenta de baza a oricarui sistem de monitoring al calitatii mediului. Acesta presupune dezvoltarea unui sistem de operatiuni care are scopul sa asigure indeplinirea standardelor de calitate stabilite prin masuratori cu un grad de incredere dat. Trebuie sa existe increderea ca masuratorile efectuate reflecta situatia existenta respectiv datele sa prezinte cel mai inalt grad de precizie.

Modul in care sunt prelevate si analizate probele este la fel de important ca si rezultatele determinarilor in sine.

In vederea asigurarii/garantarii calitatii se elaboreaza programe ce includ definirea obiectivelor monitorizarii, a procedurilor de control a calitatii precum si evaluarea acesteia. Conform unui studiu al Bancii Mondiale obiectivele de calitate in cadrul sistemului QA/QC sunt:

acuratetea

precizia

reprezentativitatea

comparabilitatea

Asigurarea calitatii datelor include proiectarea unei retele, selectarea locurilor de colectare, selectarea aparaturii precum si proiectarea sistemului de colectare a probelor.

In general in cadrul sistemului QA/QC se acorda o importanta mult prea mare asigurarii calitatii datelor de laborator (analize de laborator) desi acestea sunt adesea mai usor de controlat si monitorizat. Asigurarea calitatii sistemului la nivelul retelei de probare este uneori chiar mai importanta. Greseli si/sau probleme la startul lantului de masuratori nu pot fi usor corectate ulterior.

De mare importanta in asigurarea calitatii este operatia de selectare si validare a datelor obtinute. In orice program de masurare sau probare, defectiuni ale echipamentului de masurare, erori umane sau alte distorsionari pot conduce la obtinerea de date false. Acestea trebuie identificate si indepartate sau inlocuite inaintea generarii unui set de date final sau inaintea utilizarii acestui set.

In cazul special al poluarii industriale controlul calitatii se refera la elaborarea unor proceduri standard de functionare si intretinere a instalatiilor de calibrare a echipamentelor , de redactare a graficelor de vizitare a instalatiilor posibil poluante, de pastrare a inregistrarilor masuratorilor efectuate precum si a unor protocoale pentru inspectarea, revizuirea, validarea si utilizarea datelor.

Programele de garantare a calitatii datelor trebuie periodic revazute si actualizate in acord cu evolutia in timp a programului de monitoring din punctul de vedere a obiectivelor, a legislatiei si a resurselor financiare.

Cadrul legislativ si institutional al monitorizarii calitatii mediului in Romania

Cadrul legislativ

Cadrul legislativ al monitorizarii calitatii mediului in Romania il constituie totalitatea actelor normative elaborate in domeniul legislatiei protectiei mediului incepand cu legea protectiei mediului 137/1995 cu completarile si modificarile ulterioare.

Armonizarea legislatiei romane cu acquis-ul comunitar de mediu a condus la elaborarea unor acte normative specifice diverselor subsisteme de monitorizare corespunzand diversilor factori de mediu. Acestea sunt reprezentate prin legi, ordonante de urgenta, hotarari de guvern, ordine ale ministrului de resort, normative, standarde si stasuri.

In ultimii ani pe langa actele normative respective au fost elaborate o serie de strategii si programe la nivel national care includ masuri privind controlul poluarii mediului in acord cu legislatia armonizata. Acestea sunt in acord si cu cerintele impuse de negocierile privind aderarea Romaniei la UE si cuprinse in capitolul 22 Mediu.

In baza Planului National pentru adoptarea acquis-ului comunitar de mediu a fost elaborat Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului (PNAPM) care se actualizeaza in permanenta.

In anul 2000 a fost elaborata Strategia Protectiei Mediului in Romania pe termen scurt si mediu (2000-2004) in prezent aceasta fiind actualizata si completata. In iunie 2001 a fost elaborat Programul National de Aderare la UE referitor la protectia mediului. Acesta include si reglementari privitoare la monitorizarea calitatii factorilor de mediu.

Cadrul institutional

Prin reglementari legale atributii in controlul si monitorizarea calitatii mediului au:

A.    Institutiile

1.) Institutii publice cu atributii in domeniul protectiei mediului.

a. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului (Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile).

b. Autoritati regionale si locale pentru protectia mediului:

Agentiile regionale pentru protectia mediului (ARPM). Sunt 8 agentii in tara.

Agentiile locale sau judetene (APM)

c. Inspectoratul central de mediu.

d. Garda de mediu.

2.) Alte autoritati publice centrale din domeniile:

Interne si Administratie

Sanatate

Transport

Industrie

Agricultura si dezvoltare rurala

3.) Consiliile judetene

4.) Primariile si consiliile locale

B. Titularii de activitati

Au obligatia legala de a monitoriza nivelul emisiilor de poluanti.

C. Organizatii nonguvernamentale (ONG-uri)

Au fost create si structuri organizationale nonguvernamentale specifice de

control al calitatii mediului, cum ar fi: garda ecologica.

Sistemul de monitoring integrat al mediului in Romania

Notiuni generale

La nivel international monitorizarea calitatii factorilor de mediu se realizeaza atat la nivel global prin institutii specializate ale ONU cat si la nivel regional (nivelul UE).

La nivel national monitorizarea calitatii mediului se realizeaza in mod relativ diferit de la tara la tara in functie de o serie intreaga de factori plecand de la existenta potentialelor surse de poluare, dotarea tehnologica, resursele financiare alocate si nu in ultimul rand reglementarile legislative in domeniul mediului.

In Romania monitorizarea calitatii factorilor de mediu se realizeaza pe doua directii distincte:

Monitoringul integrat al factorilor de mediu in sistem centralizat prin intermediul institutiilor abilitate prin lege.

Automonitoringul (self monitoring) efectuat de operatori/agenti economici cu activitate potential poluatoare.

Monitoringul integrat in sistem centralizat se realizeaza pentru diversi factori de mediu (apa, aer, sol, etc. ) in mod individual si pentru transformari ale factorilor de mediu ("cross media").

Ex.: monitorizarea SO₂  in monitoringul aerului, dar si in monitorizarea ploilor acide.

SO₂ ploi acide

(aer)

sol +subsol ape suprafata + ape subterane

Monitoringul integrat al mediului in Romania se realizeaza de catre autoritatile competente de mediu respectiv: ministerul de resort MMDD + autoritati competente teritoriale (agentiile regionale si teritoriale de protectie a mediului).

Ministerul Sanatatii are competente in monitorizarea din punct de vedere a starii de sanatate a populatiei ca influente a unor factori de mediu.

Monitoringul factorilor de mediu se realizeaza la/pentru emisii si imisii in timp ce automonitoringul se realizeaza la/pentru emisii.

Derularea monitorizarii factorilor de mediu se realizeaza in Romania in conformitate cu prevederile legale din domeniul protectiei mediului inconjurator. In prezent exista o serie intreaga de acte normative ce reglementeaza tehnicile de monitorizare pentru cei mai importanti factori de mediu. Pentru fiecare dintre acestea sunt specificate inclusiv modul de prelevare a probelor, de analizare, de evaluare si de raportare.

La nivel national activitatea de monitoring a calitatii factorilor de mediu se desfasoara in cadrul sistemului de monitoring integrat al mediului (SMIM). Acesta include retele de supraveghere a calitatii factorilor de mediu care in prezent sunt in permanenta transformare si imbunatatire din punct de vedere al dotarii tehnologice (echipamente de masurare si analiza moderne si performante).

In baza experientei din cadrul sistemelor de monitoring existente respectiv subsisteme corespunzand fiecarui factor de mediu are loc in aceasta perioada interconectarea acestor sisteme in cadrul unui singur sistem integrat la nivel national.

Sunt doua tipuri principale de activitati ce se deruleaza in cadrul sistemului de monitoring integrat al mediului in Romania:

activitatea operativa de culegere a datelor, de prelucrare si stocare a acestora concomitent cu avertizarea in cazul unor poluari accidentale si luarea unor masuri de protectie (in special in cazul folosintelor de apa).

activitatea de caracterizare a calitatii factorilor de mediu cu evaluarea tendintelor de evolutie si luarea masurilor de protectie adecvate.

Structura sistemului de monitoring al mediului in Romania este data in fig. 1 (Rojanschi et al, 2002).

Datele referitoare la calitatea factorilor de mediu parcurgand traiectul structurii sistemului de monitoring din figura 1. devin informatii asupra calitatii factorilor de mediu utilizate in domeniile: public, administrativ, politic si tehnic. Rojanschi si colaboratorii (2002) considera ca datele asupra calitatii factorilor de mediu parcurg un ciclu cu mai multe nivele pe verticala. Acesta include activitatile si operatiunile ce se deruleaza de la nivelul retelelor/statiilor de masurare/prelevare probe si pana la nivelul utilizatorilor de informatii asupra calitatii factorilor de mediu (figura 2). 

In cadrul sistemului integrat de monitoring ciclul acesta reprezinta ciruitul in plan vertical al datelor de la punctele de supraveghere la centrul de prelucrare si interpretare a lor. Exista si un circuit in plan orizontal al datelor intre diversele componente principale ale unui sistem de monitoring sau intre subsistemele de monitoring: aer, apa, sol, etc.

Tinand cont de natura si tipul parametrilor ce trebuie urmariti prin sistemul de monitoring al mediului in Romania (SMIM) in cadrul acestuia se disting 2 tipuri de activitati distincte ce se constituie in cadrul organizatoric al sistemului:

Activitatea de supraveghere a imisiilor prin retelele de supraveghere. Retelele destinate supravegherii imisiilor au o structura-mixta de organizare functie de mediile de investigatie si de parametrii urmariti. Pot fi retele la nivel local si judetean, retele la nivel zonal sau zone de supraveghere a impactului transfrontalier.

Controlul poluarii la emisie. Retelele de emisie se refera la evacuari de poluanti in atmosfera sau ape uzate in receptori. Controlul poluarii la emisie este definit si ca activitate de automonitoring (urmarirea la emisie a cantitatilor de poluanti, prelucrarea si transmiterea acestor date de catre agentii economici ce poseda instalatiile industriale respective). In prezent se realizeaza partial nedispunandu-se de echipamentele si aparatura necesara in toate cazurile.

Bibliografie

• Godeanu, S. (1997) - Elemente de monitoring ecologic integrat.

Ed. Bucura Mond., Bucuresti.

• Rojanschi, V., Bran F. (2002) - Politici si strategii de mediu.

Editura Economica, Bucuresti.

• Draghici, C., Perniu, D. (2002) - Poluarea si monitorizarea mediului.

Ed. Univ. Transilvania, Brasov.

• Environmental Monitoring and Assessement Program (EMAP). Research Strategy (1997) - US Environmental Protection Agency.
• Ambient air quality monitoring and assessement - Guidelines for Air Quality, (2000) WHO, Geneva.
• Acte normative - legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta, ordine ale ministrului publicate in Monitorul Oficial al Romaniei.
• Publicatii ale Oficiului de Informare si Documentare pentru mediu (Infoterra - https://www.romnet.ro/infoterra).
• Publicatii si materiale de pe site-ul Ministerului Mediului (www.MAPPM.ro).
• Materiale de pe site-ul Agentiei Europene de Mediu (www.eionet.ue).

Responsabil disciplina

Conf. Dr. Marinel Kovacs