Normative internationale si nationale in domeniul mediului - TERENURI SI SOLURI CONTAMINATE

Terenuri si soluri contaminate (legislatia americana)

Noul Regim al Terenurilor Contaminate" este inclus in partea a II a A a sectiunii 57 a Actului de Protectie a Mediului din 1990 (Environmental Protection Act), parte care a fost introdusa in Parlamentul American in 1994. Acest regim stabileste definitia terenului contaminat si procedura de asigurare a remedierii dupa identificarea terenului.

Regimul terenurilor contaminate poate fi schematizat astfel:

autoritatile locale vor determina inspectarea ariilor de care sunt raspunzatoare pentru a identifica terenurile contaminate;

autoritatile locale apartinand Agentiei de Protectie a Mediului (EPA) vor stabili care sunt persoanele responsabile cu remedierea terenurilor;

aceleasi autoritati responsabile cu calitatea mediului vor decide tipul de remediere necesar si se vor asigura ca respectiva remediere se desfasoara fie prin intelegere cu persoanele responsabile, fie, in anumite circumstante, vor prelua ei insisi respectiva lucrare;

toate actiunile si demersurile acestor autoritati vor fi inregistrate intr-un registru public;

inregistrarea terenurilor contaminate se bazeaza pe evaluarea riscului; din acest punct de vedere, terenurile contaminate sunt acele terenuri care provoaca orice fel de neplacere sau creeaza posibilitatea clara de a provoca neplaceri sau polueaza apele;

nota de plata a remedierilor va respecta principiul "cel care polueaza plateste"; in prima instanta plateste cel care polueaza, dar daca nu se identifica faptasul, responsabilitatea se transfera proprietarului terenului.

Reglementarile terenurilor contaminate includ:

descrierea terenului care va fi desemnat ca un "loc special"; odata astfel definit, el intra sub jurisdictia Agentiei de Protectia Mediului, nemai tinand de autoritatile locale; locul/amplasamentul este controlat de agentie in cadrul "controlului integrat al poluarii";

materialul cu descrierea va fi inclus in notitele de remediere care li se cer autoritatilor in anumite circumstante;

notarea in registrul public a respectivelor terenuri care pot constitui obiectul unor actiuni de vanzare-cumparare;

posibilitatile de apel impotriva remedierii, costurile lor nederivand din reglementari;

aranjamentele pentru persoanele care necesita compensare din partea persoanelor responsabile cu poluarea; compensarile vor acoperi in primul rand deprecierea terenurilor, pierderile si distrugerile, pierderile economice; acestea pot mari suma destinata remedierilor, dar reprezinta o cota parte mult redusa.

Directiile legal statutate acopera cinci aspecte distincte ale regimului:

• definitia terenurilor contaminate;
• identificarea lor;
• remedierea lor;
• stabilirea costurilor de remediere;
• recuperarea costurilor de remediere.

Acest nou regim al terenurilor contaminate a suportat modificari intrand in vigoare in aprilie 2001, dupa ce a fost returnat de mai multe ori. La ora actuala s-a ajuns la cel mai bun compromis care poate fi realizat cu un bun management.

Pentru intelegerea reglementarilor si a procedurilor care trebuie adoptate, este util a se considera sectiunea 143, care introduce obiectivele registrelor terenurilor contaminate, bazate pe analizarea activitatilor deja cunoscute pentru potentialul lor de a polua. Ca rezultat, lista activitatilor relevante s-a redus la 10-15% din lista originala si s-a concentrat pe cele mai poluatoare procese. In final, respectiva lista a fost refuzata, specificandu-se existenta multor altor activitati cu potential de poluare, care trebuie incluse pe lista. Acesti potentiali poluatori au fost stabiliti prin evaluarea riscului fiecarei activitati industriale.

Obiectivele principale ale noilor reglementari includ un sistem imbunatatit de identificare si remediere a terenurilor cu accent pe incurajarea remedierii voluntare si regenerarea terenurilor pana la readucerea lor in circuitul utilizarilor. Responsabilitatea urmaririi aplicarii si respectarii reglementarilor revine atat autoritatilor locale cat si Agentiei de Protectie a Mediului care isi retine dreptul de control direct asupra acelor "locuri/site-uri speciale". Acestea includ si facilitati nucleare, amplasamente ale Ministerului Apararii, amplasamente industriale ale unor procese petroliere sau locuri de depozitare si manipulare a explozivilor.

Exista o insumare a actelor valabile administrate de EPA in ceea ce priveste terenurile contaminate. Acestea sunt:

Actul de Management a Terenurilor Contaminate, din 1997;

Actul de Incredere Acordata Mediului, din 1998;

Actul Produselor Chimice Periculoase pentru Mediu, din 1985;

Actul Consiliului de Protectie Nationala a Mediului, din 1995;

Actul de Protectie a Stratului de Ozon, din 1989;

Actul Pesticidelor, din 1995;

Actul de Protectie si Administrare a Mediului, din 1991;

Actul de Protectie a Operatiunilor Mediului, din 1997;

Actul de Control al Radiatiei, din 1990;

Actul de Transport pe Sosele si Cai Ferate a Bunurilor Periculoase, din 1997;

Actul de Constructie a Cladirilor Nesanatoase, din 1990;

Actul de Evitare a Deseurilor si Recuperare a Resurselor, din 2001;

Actul de Administrare si Management a Deseurilor, din 1995.

Unul din actele normative de baza este Actul de Management a Terenurilor Contaminate, din 1997. Acest act confera Agentiei de Protectie a Mediului responsabilitatea managementului terenurilor contaminate care cauzeaza un risc de sanatate umana sau de mediu conform unor criterii bine stabilite.

Actul ii confera Agentiei de Protectie a Mediului, urmatoarele atributii:

declararea unui amplasament, (loc/site) ca suspect de a fi contaminat, necesitand investigatii;

declararea unui amplasament contaminat si impunerea remedierii;

alegerea metodei de remediere adecvata;

acceptarea voluntariatului atat in investigarea cat si in remedierea unui amplasament contaminat;

urmarirea permanenta a tuturor reglementarilor si a aplicarii deciziilor luate.

Exista o ierarhie pe care EPA o respecta in atribuirea responsabilitatilor: primul responsabil este poluatorul, urmat de proprietar si de proprietarul national. EPA denumeste si o autoritate publica pentru a investiga sau remedia terenul contaminat. Cei nominalizati pentru investigare sau remediere au drept de apel impotriva deciziilor luate si pot recupera costurile de la poluatori in anumite circumtante bine definite. Actul permite Agentiei sa acrediteze persoane ca auditori de mediu, care sa indice posibilele viitoare utilizari ale terenurilor dupa remediere. In acelasi timp, EPA trebuie sa-si inregistreze toate terenurile pe care le-a reglementat, care se regasesc la consiliile locale.

Consiliul National de Protectie a Mediului a elaborat o schema de linii directoare in procesul general de evaluare a contaminarii terenurilor:

linii directoare privind nivelurile investigate ale solului si apelor subterane;

linii directoare asupra colectarii datelor, reteaua de probare;

liniile directoare privind laboratoarele de analiza a probelor de sol potential contaminat;

liniile directoare privind metodologia de evaluare a riscului de sanatate;

liniile directoare privind metodologia de evaluare a riscului ecologic;

liniile directoare privind evaluarea pe baza riscului presupus, a contaminarii apelor subterane;

liniile directoare privind nivelurile de investigatie maxime admise de poluare bazate pe sanatatea populatiei;

liniile directoare asupra scenariilor expunerii si a locurilor de expunere;

liniile directoare asupra consultarii comunitatii si a comunicarii riscului evaluat;

liniile directoare asupra protectiei sanatatii si a mediului in timpul evaluarii contaminarii diverselor amplasamente;

liniile directoare privind nivelele de competenta ale auditorilor de mediu si a profesionistilor cu care se asociaza ei.

Pentru evaluarea contaminarii unui teren, se iau in considerare continuturile sedimentelor aluviale si lacustre si ale solului, care se raporteaza liniilor directoare si standardelor, ca limite admisibile. Exista mai multe tipuri de standarde, dar cele unanim acceptate se bazeaza pe testari ecotoxice sau pe o analiza de risc privind sanatatea publica. In acelasi timp, se iau in considerare si posibilele utilizari ale terenului (industriale, agricole, rezidentiale).

Exista foarte multe continuturi si foarte multe criterii, printre componentii cei mai importanti fiind As, Cr, Cu, benzen, etilbenzen, toluen, cianuri, plumb, Ta, Va, Zn, Hg, Ni, Se, S. Acesti poluanti pot fi grupati in poluanti organici si poluanti anorganici.

SOLURI/TERENURI CONTAMINATE (LEGISLATIA EUROPEANA)

Legislatia europeana, alaturi de legislatia britanica, porneste de la o premisa total diferita de cea americana si anume necesitatea remedierii terenurilor contaminate in acord cu utilizarile planificate. La cealalta extrema, legislatia americana si legislatia olandeza au adoptat stilul de abordare a multifunctionalitatii terenurilor sau imbunatatirea lor pana la obtinerea unui standard potrivit oricarei utilizari.

In Marea Britanie (si Europa) si Olanda exista doua seturi principale de linii directoare aflate in mod curent in uz.

1. ICRCL/59/83 (Comitetul Interdepartamental privind Redezvoltarea Terenurilor Contaminate), care se bazeaza pe remedierea terenurilor pana la  utilizarea planificata. (Marea Britanie si Europa)

2. Lista Olandeza (initial cunoscuta ca "ABC"), care se bazeaza pe multifunctionalitatea terenurilor si alegerea functionalitatii optime. (Olanda)

1. ICRCL 59/83 stabileste valorile limita ale contaminantilor grupati dupa cum urmeaza:

A: contaminanti care creeaza un hazard de sanatate;

B: contaminanti fitotoxici, care in mod normal nu creeaza un hazard de sanatate;

C: contaminanti organici si anorganici

Tabelul stabileste valorile limita sau pragurile in unitati mg/Kg sol uscat, aerat si care sunt utilizarile planificate.

Din grupul A fac parte: As, Cd, Cr, Pb, Hg, Se.

Din grupul B fac parte: B, Cu, Ni, Zn.

Grupul C contine hidrocarburi poliaromatice, fenoli, cianuri libere, cianuri complexe, tiocianati, sulfati, sulf si aciditatea.

2. "Noua lista olandeza" ("New Dutch List"), asemanatoare si legislatiei canadiene, cuprinde standardele acceptate la nivel international ca fiind cele mai potrivite. Ea include o suita de contaminanti ca si concentratii in sol (masurate in mg/kg sol uscat) si in apa subterana (masurate in µg/l). Sunt prezente cate doua praguri de concentratii (concentratii optime) si praguri peste care contaminantii devin nocivi. Aceste valori ies in evidenta dupa lungi discutii si se refera la o clasa generala de sol cu 10% materie organica si 25% fractie fina ("argila"). Normele comporta doua niveluri de concentratie a poluantilor: nivelul A - concentratii normale, acceptabile si nivelul C - concentratii deasupra carora sunt necesare masuri de interventie curativa (concentatii maxime admisibile). Intre nivelurile A si C de concentratii stabilite de ultimele norme olandeze se afla o zona de incertitudine, unde se recomanda executarea unor investigatii suplimentare.

Contaminantii sunt grupati in:

metale;

cianuri;

compusi aromatici;

hidrocarburi aromatice policiclice (PAH);

hidrocarburi clorurate;

pesticide;

diversi contaminanti.

Noile valori ale liniilor directoare privind contaminarea solului au fost stabilite pornind de la riscurile potentiale produse sanatatii umane prin expunerea la sol contaminat. Ele reprezinta niste valori de interventie care indica limite peste care riscul devine inacceptabil pentru sanatate si impune investigatii si o remediere ulterioara. Practic, aceste standarde combina abordarea stiintifica cu judecatile politice. Stabilirea valorilor se bazeaza pe un model de evaluare a expunerii la terenuri contaminate, "CLEA", prin care se stabilesc 2 tipuri de terenuri:

rezidentiale, cu sau fara culturi de legume;

terenuri cultivate;

terenuri comerciale, respectiv industriale.

In tarile membre UE au aparut deja legi si reglementari privind regimul terenurilor contaminate, toate in conformitate cu Cartea Alba adoptata in anul 2000. Principiile pe care se bazeaza respectivele reglementari sunt:

poluatorul plateste;

gradul de periculozitate a substantelor si neplacerile provocate (atat contaminarea propriu-zisa a terenurilor cat si a biodiversitatii si a resurselor naturale);

statele membre sunt autorizate sa actioneze in terenurile contaminate si in ceea ce priveste biodiversitatea.;

sunt autorizate grupuri publice interesate sa actioneze acolo unde statul a dat gres sau a actionat impropriu; se poate chiar actiona legal impotriva poluatorilor si pot fi obligati sa remedieze;

standardele de curatare a solurilor la locurile contaminate vor fi adaptate utilizarii actuale si viitoare, cu valori calitative si numerice pentru soluri si apa;

legislatia se adreseaza atat companiilor cat si indivizilor care exercita control asupra unei activitati potentiale de a provoca poluare;

in lipsa sistemelor de asigurari in caz de contaminare, se cauta sa se puna la punct instrumentele financiare pentru garantare.

Aceasta Carte Alba care domina legislatia Comunitatii europene este gasita neadecvata si criticata de multe tari printre care si Marea Britanie.

Un alt aspect important este legat de utilizarea rationala a terenurilor in arii urbane pentru a pune bazele unei dezvoltari durabile in UE. Pentru aceasta s-a constituit Grupul de lucru pentru utilizarea durabila a terenurilor, care a creat: "Dezvoltarea durabila urbana in UE: un cadru pentru actiune COM (98) 605". Ea insumeaza provocarile-cheie legate de utilizarea terenurilor in arii urbane. In esenta ea contine mai multe obiective:

promovarea acelor trasaturi care sa reduca utilizarea terenurilor urbane;

protejarea si imbunatatirea mediului de constructie si a zestrei culturale;

promovarea biodiversitatii si a spatiilor verzi in zonele urbane.

LEGISLATIA CANADIANA

Normele aplicate in Québec au fost oficializate in anul 1998 si comporta trei niveluri valorice de concentratie a poluatilor in sol si in apa subterana:

Nivelul A-valoarea de baza, inseamna ca solul sau apa subterana sunt nepoluate;

Plaja A-B inseamna ca solul sau apa subterana sunt poluate, dar nu se impune o depoluare a acestora, indiferent de modul de utilizare a terenului aferent;

Nivelul B-reprezinta valoarea de alerta;

Plaja B-C impune depoluarea, daca terenul aferent este de tip agricol sau rezidential;

Nivelul C-valoarea de interventie, stabileste pragul concentratiilor deasupra caruia se impune depoluarea, indiferent de modul de utilizare a terenului aferent.

Poluanti pentru sol si apa subterana sunt grupati in opt categorii si anume:

metale;

poluanti minerali;

compusi aromatici monociclici volatili;

compusi fenolici;

hidrocarburi aromatice policiclice;

alte hidrocarburi clorate;

pesticide;

alti poluanti. Atat normele aplicate in Canada cat si cele aplicate in Olanda sunt norme de referinta pe plan international.

Problema solurilor contaminate in legislatia romaneasca

Problematica poluarii solurilor in legislatia romaneasca este abordata pornind de la normele stabilite deja in unele state europene si exprima tendinta de adaptare la legislatia europeana. Standardele legislatiei olandeze sunt standardele de referinta pentru solurile contaminate din Romania, alaturi de standardele canadiene. Sunt astfel prevazute cele doua niveluri de concentratie a poluantilor: pragul de alerta si pragul de interventie curativa.

Ordinul Ministerului Sanatatii 98/94 a aprobat Normele de igiena privind mediul de viata al populatiei, care includ si o serie de reglementari referitoare la prevenirea poluarii solurilor si a apelor subterane. La acestea se adauga Normele tehnice de protectie a solului din 1977. Prin toate reglementarile se cauta:

prevenirea poluarii casnice;

prevenirea poluarii industriale;

prevenirea poluarii agricole;

prevenirea poluarii generate de transport;

prevenirea poluarii captarilor de apa subterana.

Ordinul 756/1997 al Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului privind Evaluarea poluarii mediului stabileste procedurile si normele tehnice privind identificarea prejudiciilor aduse mediului, in scopul determinarii responsabilitatilor pentru remedierea acestora. Ordinul face prezentarea reglementarilor privind:

evaluarea poluarii solului

evaluarea poluarii aerului;

evaluarea poluarii apelor de suprafata si subterane.

Prevederile acestei reglementari nu se refera la contaminarile cu microorganisme si/sau substante radioactive. In primul capitol sunt definite mai multe notiuni dintre care si folosinta sensibila si mai putin sensibila a terenurilor, obiective de remediere, poluare potential semnificativa si poluare semnificativa, prag de alerta si prag de interventie etc..

Folosinta sensibila si mai putin sensibila - se refera la tipuri de folosinte ale terenurilor, care implica o anumita calitate a solurilor, caracterizata printr-un nivel maxim acceptat al poluantilor.

Prag de alerta - concentratii de poluanti in aer, apa, sol sau in emisii/evacuari, care au rolul de a avertiza autoritatile competente asupra unui impact potential asupra mediului si care determina declansarea unei monitorizari suplimentare si/sau reducerea concentratiilor de poluanti din emisii/evacuari.

Prag de interventie - concentratii de poluanti in aer, apa, sol sau in emisii/evacuari, la care autoritatile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului si reducerea concentratiilor de poluanti din emisii/evacuari.

Obiective de remediere - concentratii de poluanti, stabilite de autoritatea competenta, privind reducerea poluarii solului si care vor reprezenta concentratiile maxime ale poluantilor din sol dupa operatiunile de depoluare. Aceste valori se vor situa sub nivelurile de alerta sau interventie ale agentilor contaminanti, in functie de rezultatele si recomandarile studiului de evaluare a riscului.

In capitolul 3 al acestui ordin sunt mentionate reglementarile privind poluarea solurilor, capitolul fiind structurat pe sase articole (art.6-art.12). Pragurile de alerta si pragurile de interventie (ambele praguri au valori pentru soluri de folosinta sensibila si pentru soluri mai putin sensibile) ale concentratiilor agentilor poluanti in soluri sunt cuprinse in anexa ordonantei; alaturi de aceste praguri sunt prezentate si valorile normale pentru fiecare element sau substanta. Aceste valori de referinta fac referire la patru tipuri mari de substante:

compusi anorganici (metale, alte elemente);

hidrocarburi aromatice si poliaromatice, hidrocarburi din petrol (hidrocarburi aromatice mononucleare, hidroxilbenzeni, hidrocarburi aromatice polinucleare, hidrocarburi din petrol);

compusi organici organoclorurati (clorbenzeni si clorfenoli, bifenili policlorurati policlordibenzdione si policlorddibenzfurani);

pesticide organoclorurate si triazinice

Aceste valori inlocuiesc toate celelalte norme utilizate anterior in Romania (ex. Normele tehnice de protectie a solului instituite in 1997, care se limitau la prezentarea concentratiilor maxim admisibile doar pentru unele saruri usor solubile si pentru unii ioni cu potential ridicat de mineralizare), privitoare la calitatea solurilor. Importanta poluarii solului cu substante chimice si alti agenti poluanti care nu sunt inclusi in anexa reglementarii va fi apreciata de catre autoritatile competente pe baza unor studii efectuate de unitati specializate.

Reglementarile ordonantei se refera atat la folosinta sensibila cat si la cea mai putin sensibila a terenurilor, identificate dupa cum urmeaza:

a)            folosinta sensibila a terenurilor este reprezentata de utilizarea acestora pentru zone rezidentiale si de agrement, in scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restrictii, precum si suprafetele de terenuri prevazute pentru astfel de utilizari in viitor;

b)          folosinta mai putin sensibila a terenurilor include toate utilizarile industriale si comerciale existente, precum si suprafetele de terenuri prevazute pentru astfel de utilizari in viitor;

c)          in cazul in care exista incertitudini asupra incadrarii unei folosinte de teren, se vor considera concentratiile pragurilor de alerta si de interventie pentru folosintele sensibile ale terenurilor.

Relevanta pragurilor de alerta si de interventie va determina urmatoarele masuri:

a)          situatiile in care concentratiile de poluanti in sol se situeaza sub valorile de alerta pentru folosinta sensibila a terenurilor- autoritatile competente (autoritatea de mediu) nu vor stabili masuri speciale;

b)          cand concentratiile unuia sau mai multor poluanti din soluri depasesc pragurile de alerta, dar se situeaza sub pragurile de interventie pentru folosinta corespunzatoare a terenului, se considera ca exista impact potential asupra solului; in aceste situatii, autoritatile competente vor dispune de prevenirea poluarii in continuare a solului si de monitorizare suplimentara a surselor potentiale de poluare;

c)          cand concentratiile unuia sau mai multor poluanti din soluri depasesc pragurile de interventie pentru folosinta existenta a terenului, se considera ca exista impact asupra solului. In aceste situatii, utilizarea zonei afectate pentru folosinte sensibile nu este permisa si vor fi realizate prevederile art.10 (Ordinul nr.756/1997), respectiv stabilirea obiectivelor de remediere. Dezvoltarea acestor zone pentru folosinte mai putin sensibile ale terenurilor poate fi permisa, daca concentratiile acestor poluanti nu depasesc valorile de interventie ale folosintei mai putin sensibile a terenurilor. Daca sunt depasite valorile de interventie pentru categoria de folosinta mai putin sensibila a terenurilor, nu se va permite nici o folosinta a terenurilor si vor fi aplicate prevederile art.10 si, dupa caz, ale art.11;

d)         pentru situatia in care este necesar pentru o anumita utilizare ca un teren de folosinta mai putin sensibila sa treaca in categoria de folosinta sensibila, trebuie satisfacute cerinte speciale. In astfel de situatii, utilizarea terenurilor pentru folosinte sensibile este posibila numai daca concentratiile de poluanti din sol se incadreaza sub nivelul de alerta al folosintei sensibile a terenurilor si daca sunt satisfacute prevederile art.10 si dupa caz, ale art.11;

e)          cand pragurile de interventie sunt depasite la unul sau mai multi poluanti din sol pentru terenuri cu folosinta sensibila sau mai putin sensibila, autoritatile competente vor dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului. Obligatia executarii studiului de evaluare a riscului va fi a titularilor de activitati desfasurate pe zona de teren afectata, cu exceptia cazurilor in care s-au identificat alti responsabili pentru poluarea inregistrata;

f)           atunci cand sunt implicati mai multi titulari de activitati desfasurate pe un teren afectat de poluare, autoritatile competente vor solicita un singur studiu de evaluare a riscului pentru zona in cauza, iar costul acestuia va fi impartit intre titulari, corespunzator ariei geografice detinute in zona afectata. In anumite situatii, cand autoritatile competente pot identifica un titular considerat ca posibil raspunzator de poluare, acestuia i se poate solicita sa suporte costul total al studiului de evaluare a riscului.

Pentru stabilirea obiectivelor de remediere pe baza interpretarii studiilor de evaluare a riscului (ordinul 184/1997-anexa 4), autoritatile competente trebuie sa decida daca:

a)          pot fi dezvoltate in viitor obiective care implica utilizarea terenurilor pentru folosinta sensibila sau mai putin sensibila a terenurilor;

b)          terenul poate ramane in continuare in folosinta curenta, dar folosinta mai poate fi extinsa;

c)          trebuie luate masuri de remediere.

In situatiile cand sunt necesare lucrari de remediere, autoritatile competente vor stabili obiectivele de remediere luand in considerare urmatoarele:

a)          aceste obiective de remediere, reprezentand concentratiile finale de poluanti din soluri dupa realizarea lucrarilor de depoluare, se vor situa fie sub pragurile de alerta, fie sub pragurile de interventie. Autoritatile competente vor stabili pentru fiecare caz in parte, daca obiectivele de remediere vor fi valorile de alerta sau valorile de interventie, pe baza rezultatelor studiului de evaluare a riscului si a estimarii costurilor si beneficiilor remedierii;

b)          cand se executa activitati de remediere, titularul va raspunde de lucrarile implicate si va prezenta autoritatilor competente dovada ca prin lucrarile de remediere s-au atins concentratiile de poluanti stabilite ca obiective de remediere de catre autoritatea competenta.

Prelevarea si analizarea probelor de sol se va face in conformitate cu urmatoarele prevederi:

a)          prelevarea de probe de soluri in scopul estimarii nivelului de poluare se va face in conformitate cu prevederile Ordinului 184/1997 privind Procedura de realizare a bilanturilor de mediu;

b)          laboratoarele care executa analize de poluanti din soluri vor utiliza probe de referinta pentru a confirma acuratetea si precizia tehnicilor analitice folosite. Aceste probe de referinta trebuie analizate impreuna cu probe prelevate din fiecare zona a terenului si toate probele vor fi analizate cu metodologia adecvata, conform standardelor in vigoare;

c)          in situatiile in care pentru anumiti poluanti nu exista metode standard de analiza, se vor folosi metodele analitice agreate la nivel international, care vor fi difuzate autoritatilor competente de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului;

d)         raspunderea pentru acuratetea si precizia rezultatelor analizelor privind concentratiile agentilor poluanti in soluri va reveni partii care executa prelevarea probelor si laboratoarelor care executa analizele.

Seminar 4

Soluri/terenuri contaminate

Se vor studia cele doua seturi de standarde din legislatia europeana si standardele legislatiei canadiene care stau la baza legislatiei romanesti privind solurile/terenurile contaminate:

1. ICRCL/59/83 (Comitetul Interdepartamental privind Redezvoltarea Terenurilor Contaminate), care se bazeaza pe remedierea terenurilor pana la cea mai potrivita utilizare. (Marea Britanie si Europa);

2. Lista Olandeza ("New Dutch List", initial cunoscuta ca "ABC"), care se bazeaza pe multifunctionalitatea terenurilor si alegerea functionalitatii optime. (Olanda);

3. Normele aplicate in Québec, oficializate in anul 1998.

Legislatia romaneasca privind solurile contaminate este reprezentata de:

Ordinul 184/1997 al MAPPM privind Procedura de realizare a bilanturilor de mediu;

Ordinul 756/1997 al MAPPM privind Evaluarea poluarii mediului stabileste procedurile si normele tehnice privind identificarea prejudiciilor aduse mediului.

Se vor studia cele doua ordine din legislatia romaneasca si se vor face comparatii intre standardele romanesti si cele straine.