PROTECTIA JURIDICA A ATMOSFEREI - INTRODUCERE

Gravele si multiplele probleme ale poluarii mediului - a factorilor sai naturali sau a celor creati prin activitati umane - reclama adoptare urgenta a unor masuri complexe: socio - economice, tehnologice, cultural - stiintifice, legislative etc. menite sa contribuie la incetarea activitatilor poluante, diminuarea si inlaturarea efectelor lor negative si prevenirea aparitiei altora noi. Este evident ca atingerea unui asemenea obiectiv cum ar fi cel al protectiei si conservarii patrimoniului natural al tarii nu poate avea loc decat prin elaborarea si implementarea unei politici ecologice adecvate, care sa promoveze un nou tip de dezvoltare ( acela de eco - dezvoltare ) centrala pe dimensionarea cresterii economice in raport direct cu cerintele ocrotirii naturii.

Preocuparile vizand pastrarea unui mediu sanatos si prosper privesc in ultima instanta conservarea si ameliorarea conditiilor de viata ale omului, mentinerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din care fiinta umana face parte integranta.

Valoarea suprema ocrotita pe caeasta cale o constituie omul inteles ca ecosistem complex in stransa interactiune cu natura inconjuratoare. Din acest punct de vedere, protectia mediului este echivalenta cu ocrotirea conditiilor de viata ale omului, de existenta ale societatii umane. Iata de ce, o consecinta juridica deosebit de importanta a unei asemenea realitati si, in acelasi timp, una din caile de implicare activa a dreptului in protectia si dezvoltarea mediului o reprezinta recunoasterea si garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si nepoluat.

Reglementarea juridica actuala evidentiaza conturarea si consacrarea, atat la nivel national cat si international, a unui drept fundamental al omului la un mediu ambiant sanatos si nepoluat. Desi in doctrina se recunoaste cvasiunanim existenta unui asemenea drept, sunt insa si autori care considera ca recunoasterea sa este prematura sau inoportuna in contextul dezvoltarii prezente a societatii.[1] Cu toate acestea, realitatile economico - sociale si juridice actuale evidentiaza acuitatea si semnificatiile majore ale unui asemenea drept uman fundamental. Intr-adevar, sub raport teoretic, protectia mediului urmareste ca obiectiv fundamental ocrotirea conditiilor de viata, a integritatii fizice si psihice a persoanei umane, in calitatea sa de element fundamental,integrant al ecosistemelor naturale. Din acest punct de vedere, orice fiinta umana, in virtutea dreptului patrimonial la viata, la existenta, la sanatate si demnitate este indrituita la asiguarea unui mediu echilibrat si prosper.

Conform anexei I la Legea nr.137/1995 republicata in februarie 2000 mediul este "ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elemente enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale."

Acest act legislativ este deosebit de important pentru mentinerea si imbunatatirea continua a mediului de viata si de munca al oamenilor, pentru prevenirea poluarii mediului, pentru diminuarea daunelor ce ar putea fi suportate de economia tarii si de oameni de pe urma degradarii mediului natural si artificial, pentru mentinerea si imbunatatirea frumusetilor tarii, pentru informarea si educarea cetatenilor in vederea participarii active la protectia mediului. In textul acestei legi este formulata ideea incontestabila ca protectia mediului constituie o problema de interes national, ce trebuie realizata in interesul oamenilor.

Dreptul la care ne referim priveste in primul rand un mediu sanatos, nepoluant care sa nu creeze o stare de pericol pentru sanatatea, viata si dezvoltarea ( fizica si intelectuala ) a omului, sa asigure inflorirea personalitatii sale creatoare.

Dreptul omului la un mediu nepoluat este privit intr-o dimensiune individuala, cat s una colectiva. Dimensiunea individuala a acestui drept implica dreptul fiecarui individ la: prevenirea poluarii; incetarea activitatii care are drept efect o poluare nociva; repararea pagubei suferite de pe urma acestei poluari. In schimb, dimensiunea colectiva implica obligatia statelor de a coopera in vederea prevenirii si combaterii poluarii, a protejarii mediului natural si artificial la nivel regional si international. La o astfel de abordare a dreptului la un mediu nepoluat se adauga - uneori - " si un al treilea nivel, cel al statului, ca titular al unui astfel de drept in relatiile de cooperare regionala si internationala".[2]

Stabilirea prin lege a numeroaselor obligatii de protejare a mediului, atat din partea statului, cat si a agentilor economici, nu diminueaza importanta indatoririlor morale si legale ale oricarui cetatean de a ocroti personal natura. Aceasta cu atat mai mult cu cat, pentru a beneficia din plin de un drept la un mediu nepoluat cetateanu trebuie sa fie indatorat sa contribuie direct si nemijlocit la realizarea scopului pe care isi propune dreptul mediului: sa contribuie la protejarea, pastrarea si perfectionarea mediului natural si artificial, sa inlature efectele negative ale actiunilor reciproce ale factorilor de mediu natural si artificial in asa fel incat intre mediul natural si cel artificial sa se creeze un echilibru firesc, activitatii in centrul carora este asezat omul cu nevoile si bunurile sale.[3]