Principiul titrimetriei, principalii componenti experimentali in realizarea unei determinari titrimetrice, rolul reactiei chimice

Principiul titrimetriei, principalii componenti experimentali in realizarea unei determinari titrimetrice, rolul reactiei chimice.

Titrarea este operatia de adaugare treptata, in picaturi a solutiei de titrant peste solutia de titrat pana la atingerea punctului final al titrarii, identificat cu ajutorul indicatorilor chimici. Punctul final al titrarii este considerat a fi momentul in care reactantii au reactionat in cantitati proportionale cu echivalentii lor chimici, astfel a fost atins punctul de echivalenta. Aceasta determinare se realizeaza cu ajutorul unui indicator chimic sau instrumental.

Indicatorii sunt substante la care se modifica o proprietate ( culoare, fluorescanta, solubilitate ) odata cu modificarea unei proprietati a solutiei in care se afla ( pH, potential redox, concentratia unor ioni metalici ) .

Punerea in evidenta a punctului de echivalenta se produce prin determinarea cu ajutorul aparatelor de laborator a variatiei unor proprietati ale solutiilor (conductibilitate ,potenfialul, intensitatea curentului etc.) in functie de modificarile de concentratii ale substantelor determinate.

Titrarea se considera exacta daca schimbarea de culoare a solutiei titrate la sfarsitul determinarii, are loc la adaugarea unei singure picaturi in plus din solutia de concentratie cunoscuta peste punctul de echivalenta. În volumetrie, solutia de reactiv se adauga in proportie stoechiometrica (echivalenta).

La titrarea fiecarei solutii se fac cel putin trei determinari, intre care nu trebuie sa existe o diferenta mai mare de 0 cm3 si se intocmeste un tabel , pentru calcularea factorului solutiei aproximative. În lucrarile practice de volumetrie, alaturi de cantarire, masurarea volumelor este operatia cea mai importanta.

Reactiile chimice care stau la baza titrarilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume sa fie simple, bine cunoscute, si decurg cu viteza mare, fara a fi insotite de reactii secundare, iar sfarsitul reactiei sa poata fi stabilit cu precizie, punctul de echivalenta se poate observa si stabili exact iar reactivul este stabil in timp.

Pentru realizarea solutiilor titrate si aplicarea metodelor de dozare volumetrica se utilizeaza o serie de vase de sticla cu rezistenta chimica si termica cat mai mare (baloane cotate, biurete, pipete gradate si perfect uscate). Vasele gradate sunt marcate la temperatura de 20◦C.

Metodele volumetrice se clasifica dupa mai multe criterii:

dupa modul de desfasurare a titrarii:

titrare directa- a solutiei de analizat cu solutie  de concentratie cunoscuta;

titrarea indirecta - solutia de analizat nu reactioneaza cu solutia titrata, de aceea se adauga in exces o alta solutie titrata ce reactioneaza cu substanta iar excesul se retitreaza cu solutia de concentratie cunoscuta;

titrarea prin substitutie - solutia de analizat nu reactioneaza cu solutia de concentratie cunoscuta, de aceea se transforma intr-o combinatie chimica care poate fi apoi titrata cu solutia de concentratie cunoscuta.

dupa tipul de reactie dintre reactiv si substanta de analizat:

volumetrie prin reactii de neutralizare;

volumetrie prin reactii redox

volumetrie prin reactii de precipitare

volumetrie prin reactii cu formare de complecsi.

Solutii de reactivi de concentratie cunoscuta, exact determinata se numesc solutii titrate. Pentru prepararea lor este necesar sa se cunoasca modalitatile de exprimare a concentratiilor solutiilor. Concentratia unei solutii reprezinta cantitatea de substanta dizolvata intr-o anumita cantitate de solvent sau solutie.

Operatia de titrare se executa astfel: se masoara cu biureta intr-un flacon conic, un anumit volum de solutie de concentratie cunoscuta, se dilueaza cu apa distilata pana la un volum de circa 100 cm3 si se adauga cateva picaturi din solutia de indicator.Se umple o alta biureta cu solutia a carui titru (concentratie) urmeaza sa fie stabilita; din aceasta , se adauga treptat la solutia pregatita in flaconul conic, pana la schimbarea culorii indicatorului. La inceputul titrarii adaugarea solutiei se face mai repede, iar catre sfarsitul acesteia, picatura cu picatura. În tot timpul titrarii solutia se agita prin rotirea flaconului. Daca raman picaturi pe gatul sau peretii flaconului, acestea se spala imediat cu apa distilata din stropitor.

Bibliografie

suport curs Controlul Calitatii Mediului, 4. Titrimetrie

https://www.hydrop.pub.ro/VolumetrieGeneralitati.pdf

e-projects.weebly.com.