Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » legislatie » administratie » ecologie mediu
Supraexploatarea resurselor – disparitati regionale

Supraexploatarea resurselor – disparitati regionale



SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR – DISPARITATI REGIONALE

            Exploatarea   resurselor semnifica, in fapt, prelevarea de elemente materiale sau energetice din mediu in vederea valorificarii lor in procesele  productive  si nu numai. Desi sistemele  vii, indiferent  de nivelul  lor de organizare,  sunt  conditionate  de resursele  materiale existente in mediu, putine se confrunta cu spectrul epuizarii acestora, intrucat se constituie intr-una din etapele unui transfer ciclic, bazat pe utilitatea oricaror materiale eliminate cel putin in raport cu o alta categorie  de  organisme. Deasemenea, supraconsumul, prin diminuarea  accesibilitatii  resursei  va  reduce  efectivele  pana  la  un nivel care asigura restabilirea unui nou echilibru. Sistemul   economic   nu   se  circumscrie   insa   acestui   mecanism ancestral care s-a adaptata perfect la limitele impuse de ceea ce unii autori  (Al.  Rosu,  K.  Boulding,  R.  Barbault  etc.)  considera  a  fi  o “corabie  cosmica”,  respectiv  o  entitate  limitata  in plan  material  si spatial.  Acest  sistem  poate  secatui,  intr-un  rastimp  foarte  scurt materiile  prime si resursele energetice  ale unei zone, continent  sau chiar a intregului glob.


Problema   epuizarii   resurselor,   desi   este   semnalata   inca   din primele  decenii  ale  secolului  XX,  devine  de  interes  public  numai dupa publicarea, in 1972, a raportului “Limitele cresterii”, elaborat de un grup de specialisti in diferite discipline. Dincolo de inexactitatea datelor publicate, raportul evidentiaza existenta limitelor si suscita la abordarea dezvoltarilor viitoare dintr-o noua perspectiva.

Societatea industriala de consum a exploatat fara discernamant resursele  minerale  neregenerabile  si  usor  accesibile.  Ea  a  distrus intinse suprafete cu soluri fertile, a pus in pericol sau a distrus viata prin poluarea aerului si apei. In ecuatia  resurselor  pot fi identificate  numeroase  variabile  care influenteaza  nivelul  presiunii  exercitate  de  umanitate asupra fondului de resurse din mediu, printre care mentionam:

 factori  de  ordin  demografic  (numarul  de  locuitori, dinamica populatiei, nivelul educational etc.);

 factori naturali – climatici, fizico-geografici, geologici etc.;

 factori  economici   evolutia  cererii,  pretul  exploatarii, transportului etc.;

 factori  tehnologici,  care  tin  de  posibilitatile  tehnice  de exploatare si verificare a diferitelor tipuri de resurse.

Echilibrul  planetei, capacitatea  sa de a-si reface resursele si de a mentine conditiile de viata, depinde de cresterea populatiei pe glob, precum si de intervalul de dezvoltare al diferitelor sale ansambluri.

Factorul   de   multiplicare,   prin   insasi   existenta   lui,   mareste impactul  omului  asupra  planetei  si resurselor  acesteia.  Majoritatea problemelor de mediu, si aproape fiecare dificultate de ordin social si politic, sunt exacerbate si decurg din cresterea anarhica a populatiei umane.[1]

S-a observat o incetinire a ratei natalitatii, dar viteza de crestere a efectivelor  umane  este  actualmente  la  maximum.  Au  trebuit  mai mult de 2 milioane de ani pentru ca populatia umana sa atinga un miliard de indivizi (inceputul sec. al XIX-lea). In 1930 s-a atins pragul de 2 miliarde,  adica  o dublare  in aproximativ  130 de ani. In 1975 pragul  de 4 miliarde  a fost  depasit,  adica  o dublare  in 45 de ani. Urmatoarea dublare, adica depasirea pragului de 8 miliarde de locuitori, ar putea deveni efectiva in anii 2025, iar dupa ipoteza de baza a Natiunilor Unite, stabilizarea efectivelor nu se va produce inainte de jumatatea secolului 21, la nivel de 7 miliarde si jumatate.

Dar,  dincolo   de  aceasta   perspectiva   globala,   este  esential   sa sesizam disparitatile regionale pe care le disimuleaza. Acestea reprezinta,  daca nu un motiv de ingrijorare,  cel putin un motiv de reflexie. Intr-adevar,  efectivele, rata de crestere anuala si timpul de dublare in ani, sunt foarte diferite in functie de regiunile considerate (tabelul nr.1).

In afara de contrastul general dintre tarile dezvoltate (din Europa, Statele Unite) si tarile in curs de dezvoltare (din Africa) se remarca o deosebire in functie de importanta regiunilor.

Rata de crestere medie actuala a umanitatii,  adica 1,6%, acopera discrepante  considerabile    intre  valoarea  de  2,9%  semnalata  in Africa (ceea ce corespunde la un timp de dublare a efectivelor de 24 ani) si cea de 0,2% in Europa (cu un timp de dublare de 82 de ani). Suprafata cultivata pe locuitor este minimala – (0,10 la 0,12 ha/locuitor) – in tari diverse din punct de vedere ecologic, cat si economic  cum  sunt  Kenya,  Indonezia, China sau  ex-R.F.G. (comparativ cu 0,34 pentru Franta si 0,78 pentru Statele Unite). S-a   constatat   totusi   ca   in   cvasi-totalitatea   tarilor   dezvoltate, populatia este stationara sau pe punctul de a ramane stationara, in timp ce la polul opus, majoritatea tarilor in curs de dezvoltare raman expuse unei cresteri demografice ingrijoratoare.  Aceasta rezulta din faptul ca, daca rata de mortalitate  a scazut spectaculos  in tarile in curs  de  dezvoltare  pana  in  punctul  de  a  regasi  exact  ceea  ce  se observa la tarile dezvoltate, ratele de natalitate si-au pastrat, in cazul acestor tari, valori foarte ridicate.

Regiuni

Populatia

(106)

Rata de crestere (%/an)

Timp de dublare

(ani)

Efective prevazute in

2025

Africa

677

2,9

24

1 552

Asia

2 079

2,1

34

3 400

China

1 178

1,2

60

1 546

Europa

513

0,2

182

516

Ex-URSS

285

0,6

123

320

America de Nord

287

0,8

92

371

America Latina

460

1,9

36

682

Oceania

133

1,6

42

253

Total mondial

5 506

1,6

42

8 640

Tabelul nr. 1 - Starea demografiei mondiale in 1993 si perspectivele pentru orizontul 2025

Sursa: Barbault, R. (1997), Ecologie generale. Structure et fonctionement de la biosphere, Masson, Paris, p.136

Evolutia  demografica  reprezinta  insa         numai un  aspect  al problemei. Singularizarea ei ar conduce la solutionarea problemelor de   mediu   la   scara   planetara   printr-o   crestere   zero,   atat   pentru populatie, cat si pentru consumul de resurse – ceea ce-si pot permite tarile dezvoltate. Dar aceasta va face sa apese pe Lumea a Treia toata responsabilitatea  dezechilibrelor  care  ameninta  si toata  dificultatea conservarii  ecosferei.  Nu  este  doar  inacceptabil  pentru  tari  care trebuie sa-si urmeze dezvoltarea, dar in egala masura este incorect pe plan ecologic si economic si, in final, periculos din punct de vedere geopolitic, tinand cont de spiritul de solidaritate planetara pe care-l promoveaza. Trebuie amintit faptul ca natiunile dezvoltate consuma o parte cu mult mai importanta din resursele mondiale decat tarile in curs de dezvoltare.  Sa luam doua exemple, unul din agricultura  si altul din domeniul industrial al activitatilor umane. Extinderea economiei de “crestere” este schimbarea cea mai importanta   survenita  in  aceste  ultime  decenii  in  agricultura,   in stransa legatura cu deturnarea unei parti crescande a productiei cerealiere in profitul alimentatiei animale (tabelul nr.2).



Regiuni           Cereale consumate in % din consumul total

Statele Unite   70

CEE     57

Brazilia           55

Japonia            48

Tabelul nr. 2 - Consumul de cereale pentru furajarea animalelor in 1990

Sursa: Barbault, R. (1997), Ecologie generale. Structure et fonctionement de la biosphere, Masson, Paris

Aceasta permite unei paturi crescande  de consumatori  bogati sa manance  regulat  carne,  dar  la  un  cost  ecologic  crescut,  platit  de pamant:  se estimeaza  ca pentru  Statele  Unite erau necesare  6,9 kg cereale pentru a produce un kg de carne de porc; milioane de tone de deseuri de la cresterea animalelor pot polua rauri si panze freatice; volumul  de  apa  necesar  pentru  a-i  furniza  unui  american  mediu carne, lapte si oua in fiecare zi este mai mare decat folosirea curenta a apei  pe persoana  (380  litri).  Cresterile  industriale  implica  o cerere masiva de energie, ceea ce conduce la disparitati in emisiile de CO2 provenind  de  la  combustibilii  fosili,  cuantificate  ca  emisii  totale, emisiile pe cap de locuitor sau rata de crestere a acestora. Astfel, sepoate observa ca emisiile de CO2  care provin de la exploatarea combustibililor  fosili cresc mai mult in tarile in curs de dezvoltare decat in tarile puternic industrializate (tabelul nr.3).

Impactul  asupra  ecosferei  a tarilor  dezvoltate  este  cu  mult  mai evident  decat cel al tarilor in curs de dezvoltare.  Tarile dezvoltate trebuie astazi sa-si asume aceasta responsabilitate  si vor trebui sa o suporte, sub o forma sau alta, cea mai mare parte a costurilor pe care le va antrena o administrare reala si globala a planetei.

Tabelul nr. 3 - Emisii de CO2 provenind din arderea combustibililor fosili in principalele tari, in 1994

Tari

Emisii totale

(in mil. tone)

Emisii pe cap

(in tone)

Cresterea emisiilor intre

1990 si 1994 (%)

Statele Unite

1 371

5,26

4,4

China

835

0,71

13

Rusia

455

3,08

-24,1

Japonia

299

2,39

0,1

Germania

234

2,89

-9,9

India

222

0,24

23,5

Marea Brit.

153

2,62

-0,3

Ucraina

125

2,43

-43,5

Canada

116

3,97

5,3

Italia

104

1,81

0,8

Franta

90

1,56

-3,2

Polonia

89

2,31

-4,5

Coreea de Sud

88

1,98

43,7

Mexic

88

0,96

7,1

Africa de Sud

85

2,07

9,1

Australia

75

4,19

4,2

Brazilia

60

0,39

15,8

Sursa: Brown, L. (1996), Starea lumii 1996, Ed. Tehnica, Bucuresti, p.136

Resursele de mediu semnifica o mare varietate de componente ale mediului, preluate direct sau transportate astfel incat sa satisfaca diverse categorii de cerinte umane, plecand de la cele de subzistenta (alimente, apa) si ajungand la cele generate de transformarea complexa a mediului de viata direct (resurse turistice).

Pentru a evidentia impactul antropic prin supraexploatarea  unor resurse, ne vom referi, in continuare la urmatoarele categorii: solul, apa, combustibili fosili, depozitele minerale si potentialul turistic.

Solul nu constituie resursa in sine, neputand fi valorificat in mod direct. Reprezinta insa suportul ecologic al ecosistemelor naturale si antropice a caror functionalitate conditioneaza vital existenta umana. Astfel, solul reprezinta principalul mijloc de productie in agricultura, iar abundenta  si calitatea  plantelor  superioare  terestre influenteaza regimul de hrana, obtinerea unor materii prime (pentru produse manufacturate, constructie, medicamente etc.). De asemenea, sustine ecosisteme naturale extrem de importante pentru mentinerea calitatii factorilor de mediu, asigura refacerea calitatii apelor prin filtrare, neutralizeaza o parte din poluantii atmosferici si mentine stocul energetic intr-o forma stabila - humus.

           

In functie de modul de folosire, poate avea caracter epuizabil sau regenerabil. Astfel, odata  distrus  (prin  poluarea  puternica, decopertare, eroziune etc.) nu se reface, intrucat nu se pot reproduce conditiile si istoria formarii lui. Pe de alta parte, utilizarea rationala permite sporirea fertilitatii si, implicit a calitatii productiei obtinute. Un alt aspect  al limitarii  il reprezinta  cel spatial,  intrucat,  datorita caracteristicilor sale suprafata terestra nu este in intregime acoperita de sol, si o proportie mult mai mica revine suprafetelor cultivabile.

Supraexploatarea solului este legata, in mare masura, de cresterea cererii de produse alimentare. Astfel, spatiul de hrana al planetei cuprinde terenurile agricole, respectiv terenurile arabile, fanetele, pasunile si plantatiile viti-pomicole. Suprafata acestora, precum si ponderea relativa   reprezentata   de   fiecare  a   cunoscut   variatii semnificative  odata             cu intensificarea presiunii prin  cresterea populatiei.  Pe  ansamblul  planetei,  de  exemplu,  in  perioada  1989- 1991,  terenul  agricol  a  crescut  cu  un  ritm  mediu  de  1,8%,  mai accentuat in America de Sud (12,7%), Oceania (9,9%) si Africa (5,0%). In acelasi interval, s-a restrans suprafata agricola in Europa, in medie cu 1,8%, in America Centrala si de Nord cu 0,7%, iar in Federatia Rusa cu 1%.[2]



Aceasta dinamica nu evidentiaza si variatiile calitative, de altfel nu intotdeauna  avantajoase,  intrucat  ponderea  arabilului  a crescut  pe seama pasunilor, fanetelor, iar pe ansamblu, prin reducerea celei forestiere. Mai mult, fertilitatea naturala influenteaza semnificativ productia  agricola.  Astfel,  unele  soluri  permit  obtinerea  de  doua recolte, intr-un an, altele sunt cultivate o data la doi ani, iar altele isi pierd potentialul productiv dupa 4-5 ani (cum sunt, de exemplu, solurile lateritice).



Cresterea productiei agricole se poate realiza extensiv,prin extinderea suprafetei cultivate  si  intensiv, prin  sporirea randamentului .

In primul caz, desi aprecierile F.A.O. arata ca la nivel planetar ar exista  posibilitati  de  extindere  a  suprafetelor  agricole  cu  circa  1 miliard de hectare, trebuie luate in considerare o serie de restrictii:

 fertilitatea –depinde de conditiile  naturale  de  formare, iar imbunatatirea   acestora,  pe  termen  lung,  este de multe ori limitata, cu atat mai mult cu cat terenurile agricole performante sunt adoptate conditiilor din zonele temperate, fiind ineficiente in cele tropicale si subtropicale, unde, de altfel, cresterea populatiei este cea mai intensa;

 ecologice –  sunt  legate  de  posibilele  implicatii  in  “echilibrul ecosistemelor naturale, precum si de caracteristicile acestora. Astfel,  mai  mult de 5 milioane  de mp din Africa  ar putea  fi transformate in pasuni, daca cercetarile vor permite distrugerea mustei  tete  sau imunizarea  bovinelor  fata  de tripanozomiaza sau boala somnului provocata de aceasta” ;[3]

 economice   avand   in  vedere necesitatea  sporirii  fertilitatii solului, regularizarii regimului hidric (irigatie sau drenaje) etc.

La acestea se adauga si cele de ordin politic si social, distributia acestor suprafete nefiind corelata intotdeauna cu zonele in care cresterea productiei este necesara.

Cresterea  randamentului       reprezinta o modalitate frecvent adoptata, mai ales in tarile dezvoltate  conducand  chiar  la suprapoductiei (de exemplu, in Europa Occidentala). Principalele cai de intensificare sunt reprezentate de mecanizare, irigatii, fertilizare si combatere chimica, folosirea de soiuri si rase de mare productivitate. Prin aplicarea  acestora,  in cadrul tehnologiilor  agricole  moderne,  a fost posibila solutionarea  problemei  alimentare  in tarile dezvoltate. In acelasi timp, s-au inregistrat si cele mai grave efecte “secundare”, intrucat nu s-au apreciat corect valentele ecologice ale solurilor, respectiv capacitatea lor de refacere.

Chiar si  in  conditiile  cunoasterii acestor elemente,continua “risipa” vis-à-vis de aceasta  resursa.  Astfel,  parte  din solurile  cele mai fertile sunt pierdute definitiv prin extinderea oraselor, cailor de comunicatii, platformelor industriale,    deponiilor (materialelor rezultate  din sapaturi) si haldelor  (depozite  de steril provenite  din lucrarile miniere), precum si prin eroziunea solului – unul din cele mai vechi procese de degradare - , prin salinizarea si inmlastinirea secundara  datorate  aplicarii  nerationale  a irigatiei,  contaminarea  si intoxicarea solului cu agenti patogeni, metale grele, reziduuri de pesticide   si   alte   substante   chimice   utilizate   in   agricultura   si silvicultura, ca si prin diverse emisii provenite din industrie.[4]

O alta resursa cruciala pentru agricultura, si nu numai, este apa. Un inventar  sumar al resurselor  de apa evidentiaza,  in ciuda unei aparente  abundente,  o disponibilitate  destul  de  redusa  a acestora. Practic  numai  apele  continentale  (subterane  si de suprafata)  pot fi luate in considerare in evaluarea disponibilitatilor. Dincolo de degradarea  lor  calitativa,  de  altfel  deloc  de  neglijat,  prin  poluare, resursele de apa suporta si o accentuata epuizare cantitativa. Modificarile climatice, urbanizarea, extinderea irigatiilor, sunt numai cativa din factorii care conduc spre epuizare.  Adaugand  la acestea disparitatile regionale, legate de distribuirea resurselor de apa, desi traim pe “Planeta albastra”, aceasta poate deveni un factor restrictiv.

Tara – regiune Deficitul anual de apa

                                    estimat (mld. m³ apa pe an)

India    104,0

China  30,0

SUA    13,6

Africa de Nord            10,0

Arabia Saudita            6,0

Total global minime   163,3

Sursa: Brown, L. (2000), Starea lumii 2000, Ed. Tehnica, Bucuresti, p.236

Tabelul nr. 4 - Deficiente de apa in principalele tari si regiuni la mijlocul anilor ’90

Astfel, apa pentru irigatii este pompata din subteran mai repede decat  poate  natura  sa  refaca  rezervele,  ceea  ce  duce  la  scaderea continua  a nivelului  panzelor  freatice.  In timpul  ultimelor  decenii, intrucat numarul puturilor de extragere a apei a crescut exponential, epuizarea  acviferelor  s-a raspandit  de la cazuri izolate la suprafete intinse. Sunt afectate partile nordice si centrale ale Chinei, NV si S Indiei, o mare parte din vestul S.U.A., Africa de Nord, Orientul Apropiat, Peninsula Arabica (tabelul nr.4)

Un exemplu elocvent de epuizare il reprezinta formatiunea geologica Oglala – unul din cele mai mari acvifere (panze freatice) ale lumii. Anual se preiau din acesta 12 miliarde m³ de apa, pentru a iriga 4,2 milioane  hectare  d teren agricol (cu circa un milion  mai putin decat in 1978). Deficitul total a ajuns, pentru acest acvifer, la circa 325 miliarde m³.[5]

Am subliniat rolul agriculturii in epuizarea acestei resurse, intrucat ea este pe de o parte cel mai mare consumator de apa (peste 52% din consumul total), iar pe de alta parte apa folosita nu se reintoarce  direct, decat in proportie foarte mica, in circuitul hidrologic.Industria si consumul menajer afecteaza resursele de apa nu atat in plan cantitativ, cat in plan  calitativ, impactul manifestandu-se ca o modificare a mediului de viata pentru organismele acvatice.

Resursele de energie.Progresul omenirii este asigurat de posibilitatea cresterii consumului energetic, de intensivizarea transferului de energie. Desi energia se prezinta sub multiple forme, putine  pot  fi  valorificate in  procesele productive. Acestea  solicita concentrarea energiei, iar energia de diferite tipuri, desi abundenta, este puternic dispersata. Astfel se explica structura  surselor de energie utilizate, in care combustibilii fosili,  cu un grad ridicat de concentrare, reprezinta peste 90%.

Fig. 4. Productia de petrol in raport cu rezervele estimate

Petrolul, carbunele si gazele naturale sunt principalii furnizori de energie pentru societatea actuala. In acelasi timp, in ciuda eforturilor, din ce in ce mai ample, de investigare a noi zacaminte, precum si a progreselor tehnologice in exploatare, rezervele pentru acestea inregistreaza o continua scadere, paralel cu o continuitate a cresterii consumului. Situatia cea mai critica o inregistreaza petrolul. Astfel, la nivel  global, peste 400 de  miliarde de barili s-au consumat si rezervele estimate sunt in jur de 900 miliarde de barili. Cifrele insa nu reflecta acutizarea problemei. Practic, mai mult de jumatate din consum s-a realizat in ultimele doua decenii, iar tendinta este in continuare  crescatoare, pe masura cetot mai multe  tari avanseaza tehnologic (fig.4).[6]

Sursa: Puiu, O (1996), Energia, prioritate de interes planetar, Ed. Independenta economica, Braila, p.17

Fig. 5, Repartitia rezervelor mondiale de petrol

Resursele de petrol ridica si numeroase probleme de ordin geopolitic.  Din figurile  5 si 6 se observa  repartitia  diferentiata  din punct de vedere geografic a principalelor rezerve si a marilor consumatori. Astfel, Europa Occidentala desi detine numai 1,7% din rezerva, contribuie la consumul acestora cu 16,8%, fiind, de altfel, si cea mai mare importatoare. Pe aceeasi scara de marime se inscrie si America de Nord, care se situeaza pe locul al doilea in randul importatorilor. Orientul Mijlociu si Apropiat este, in schimb, cea mai importanta zona de exploatare, realizand, in 1996, 51,2% din exportul mondial de petrol.[7]

Aceasta diferentiere spatiala induce numeroase tensiuni, intrucat ea reflecta, in mare parte, si deosebirile in nivelul de dezvoltare economica. Astfel, in prima jumatate a anilor ’70 se declanseaza criza energetica prin cresterea exploziva a pretului petrolului, fenomen cunoscut sub denumirea de “Primul Soc Petrolier”. Desi pe termen scurt efectele economice sunt nefavorabile, pe termen lung contribuie la progresul politicilor si masurilor de conservare a energiei, la inlaturarea risipei si ineficientei energetice.

Fig. 6, Consumul mondial de petrol la nivelul anului 1995

Sursa: Bran, Florina, Simon, Tamara, Ioan, Ildiko (1996), Geografie economica mondiala, Ed. Economica, Bucuresti, p.36

O  categorie  aparte  de  resurse,  dar  a  caror  importanta  este  in continua crestere, o constituie resursele turistice sau potentialul turistic. Turismul, ca orice activitate umana, fara sa contina elemente intentionale,   fiind  un  consumator   de  spatiu  si  resurse  turistice, participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic, fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului,  florei  si faunei sau a altor obiective turistice  pe care le poate deteriora   partial sau  total, fie prin  conceptia  gresita  de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.[8]

Supraaglomerarea, generata de sezonalitatea activitatii turistice determina  perturbarea  proceselor  naturale si degradarea  peisajelor, distrugerea dotarilor si monumentelor de arta.

Cea mai grava forma de supraexploatare a resurselor turistice o constituie amenajarea turistica necorespunzatoare.[9] Aceasta se manifesta  fie prin neconcordanta  calitativa  dintre  resurse  si dotari (de exemplu, dotarea la un nivel inferior de suport a unor zone turistice care dispun de resurse exceptionale, cum este cazul Romaniei),fie prin nerespectarea corelatiei logice cantitative dintre resurse si dotari.

Excesul de amenajare conduce la degradarea mediului ambiant si la scaderea atractiei zonei prin supradimensionarea factorului antropic,in detrimentul factorului natural,prin sufocarea acestuia.[10]

Turismul contemporan implica si un impact asupra valorilor culturale prin declinul traditiei, materialism, cresterea criminalitatii, conflicte sociale, aglomerari etc., fiind asociat chiar cu ideea de neocolonialism.[11]

Crearea de cai de acces care pot suporta circulatie turistica ridicata, chiar si in lipsa altor amenajari, poate conduce la deteriorarea peisajului, la perturbarea ecosistemelor. Astfel, soseaua transfagarasana a distrus valea glaciara Balea, care a fost initial declarata rezervatie geologica si biogeografica.[12]

Desi motivatia investitiei este legata de sistemul politic care a permis manifestarea si   infaptuirea   dorintelor   individuale   la   o asemenea scara, resursele naturale suporta presiunea unei circulatii turistice  mai  intense  care  contribuie  la  degradarea  lor.  In  aceeasi ordine de idei, pot fi semnalate  si cazuri in care amenajarea  are la baza motivatii economice fara a fi corelate cu capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Astfel, telefericul reprezinta o alta modalitate de  intensificare  a  circulatiei  turistice,  deservind  mii  de  utilizatori intr-o regiune de obicei fragila. De asemenea, peisajul cu stalpi care invadeaza versantii si platoul Bucegilor, aducand mii de turisti care, pe  pantele  mari,  transforma  potecile  in  ravene  si  albii  torentiale, ducand la o grava mutilare a peisajului.[13]





[1]  Ramade, F. (1995), Elements decologie applique, MacGraw Hill, p.214  

[2]  Bulgaru, M. (1996), Dreptul de a manca, Ed. Economica, Bucuresti, p.72

[3] Gabor, D., Colombo, U., King, A., Galli, R. (1983), Sa iesim din epoca risipei, Ed. Politica, Bucuresti, p.251

[4]  Rauta, C., Carstea, S. – Op.cit – p.43

[5] Brown, L. (2000), - Op.cit, p.49

[6] Montgomery, Carla (1995), Environmental geology, Wm.C. Brown Publishers, p.281

[7] Bran,  Florina,  Simon,  Tamara,  Ioan,  Ildiko  (1999),  Geografie  economica  mondiala,  Ed.  Economica, Bucuresti, p.51

[8]  Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P. (2000), Ecoturism, Ed. Economica, Bucuresti, p.85

[9]  Idem, p.86

[10]   Idem

[11]  Idem, p.94

[12]  Bleahu, M. (1998), Ecologie – natura om, Ed. Metropol, Bucuresti, p.138

[13]  Idem








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia






Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu