Studiul vietuitoarelor din ecosistemul balta Iezer

Studiul vietuitoarelor din ecosistemul balta Iezer

Introducere

Interesul omului fata de pasari s-a concretizat prin dorinta sa de a studia, reda si impartasi aspecte din viata acestor vertebrate, prin caracterele structurale si prin particularitatile lor biologice, pasarile si-au dezvolatat un comportament deosebit, tradus prin cele mai complicate obiceiuri, intalnite in cadrul Regnului Animal. Frumusetea si gratia lor au fost intotdeauna motive in plus ca ele sa fie studiate mai mult. Insa cat sau ce stim noi, oamenii, despre pasari reprezinta un mister greu de elucidat in totalitate.

Putini stiu ca din numarul total al pasarilor, care pleaca in lunga lor calatorie, primavara se intorc doar un sfert sau uneori mai putin. Aceasta se datoreaza selectiei naturale a mediului cat si a actiunilor distrugatoare, constiente sau inconstiente, a umanitatii (mecanizarea intensiva a agriculturii, utilizarea excesiva a substantelor chimice, defrisarea inconstienta a padurilor).

Omul modern, are cu privire la pasari o mentalitate invechita, asociind adesea pasarilor o reputatie de distrugatori de recolte, fie in sectorul cerealier, fie in cel viticol sau pomicol. Acest lucru nu este lipsit de adevar in totalitate, deoarece multi oameni cunosc faptul ca, anumite specii cum ar fi : vrabiile, ciorile sau graurii influenteaza intr-un mod negativ recoltele. Insa nu trebuie uitat ca de fapt reusita acestor recolte depinde intr-o mare pondere si de actiunile benefice ale pasarilor care le 'protejeaza' de daunatori. Mentalitatea oamenilor poate s-ar schimba, daca ar privi pasarile si animalele in general, dintr-un alt punct de vedere : al modurilor lor de viata, a frumusetii lor, a cantecelor lor armonioase.

Nu ar trebui sa uitam faptul ca, pasarile au existenta mai indelungata decat cea a noastra, iar conform traditiei crestine, vietuitoarele pamantului (inclusiv pasarile) au fost create de Divinitate in a cincea zi, iar omul in a sasea zi.

In mitologie, pasarile au fost adesea asociate diferisilor zei antici (de exemplu zeita Athena era reprezentata impreuna cu o cucuvea).

Ulterior crestinismul a asociat unor pasari, diferite imagini, de exemplu porumbelul este imaginea Duhului Sfant.

Pasarile au reprezentat pentru oamenii de stiinta din domeniul aeronauticii adevarate surse de inspiratie (prin modul lor de a zbura).

Prin acest scurt fragment as dori sa contribui la efortul depus de cei ce lupta pentru a arata si schimba parerile oamenilor cu privire la locul pasarilor in societatea umana si in mediu. Din fericire, la ora actuala sunt un numar destul de mare de specialisti care acorda o mare atentie protectiei mediului si implicit pasarilor, convinsi de influenta benefica pe care o exercita acestea asupra naturii. Principala lor preocupare la ora actuala o reprezinta efortul multilateral, de conservare a biocenozelor pasarilor pe cale de disparitie.

Caracteristicile fizico-geografice

Amplasament.Barajul de acumulare este amplasat pe raza localitatii Dorohoi.Se invecineaza la sud cu localitatea Dorohoi , la vest cu localiatea Sendriceni si Padureni din comuna Sendriceni , la nord cu localitatea Loturi Enescu-Dorohoi.

Este amplasat in bazinul hidrografic Prut , cursul de apa Jijia.

Suprafata este de 226 hectare.

Barajul a fost construit intre 1990-1996 si are ca scop apararea impotriva inundatiilor , pentru irigatii , pentru regularizarea deficitului Jijiei si pentru agrement.

Fig.nr.1Barajul de acumulare Iezer

Fig.nr.2Barajul de acumulare Iezer

Materiale utilizate in studiu

Pentru a studia zona am utilizat ca materiale:

. un binoclu ;

.un determinator ilustrat ' Pasarile din Romania si Europa', ed.Hamlyn, 1999, cu ajutorul caruia am identificat speciile de pasari ;

.aparat foto digital;

.carnetel unde am notat observatiile realizate.

Avifauna barajului de acumulare Iezer

Ordinul Ciconiiformes

Cuprinde pasari semiacvatice de talie mare si mijlocie, ce traiesc in apropierea apelor, a locurilor mlastinoase si in campiile umede. Cele mai multe au picioarele lungi, terminate cu 4 degete unite la baza printr-o membrana. Partea inferioara a gambei si tarsul sunt golase, gatul alungit, penaj divers colorat. Aceste pasari prezinta o glanda uropigiana care ajuta la impiedicarea udarii penelor iar altele pentru a evita udarea produc un puf pudrant pe piept. Prezinta ciocul lung, puternic, sunt pasari carnivore care se hranesc cu broaste, pesti, insecte, moluste. Unele cuibaresc in arbori, altele in desisurile baltilor iar alte specii se organizeaza in colonii. Au pui nidicoli si acoperiti cu puf.

Familia Ardeidae

Cuprinde 60 de specii de diferite marimi, care la noi poarta numele popular de starci.

■Nycticorax nycticorax- starcul de noapte

Intalnit in Europa, Asia, America de Nord, starcul de noapte este regasit in regiuni cu mlastina si balti de apa dulce sau sarata. La noi este oaspete de vara raspandit in Delta, dar si in baltile cu stufaris din interiorul tarii.

Penajul este colorat in negru (crestetul capului, spatele), cenusiu (aripile) si alb (restul penajului, penele ornamentale de pe cap). Ciocul este negru, iar picioarele, relativ scurte, sunt galbene cu o nuanta rosiatica, juvenilii fiind bruni cu pete galben-ruginii.

Corpul este robust, cu o lungime de 58-65 cm, durata vietii fiind de 20 de ani. Starcul de noapte este activ la lasarea serii, ziua de cele mai multe ori sta ascuns in stuf si rar este vazut in cautarea hranei de dimineata sau in amurg, hrana fiind constituita din insecte acvatice, pesti, broaste.

Cuibareste in colonii mixte cu alte specii de starci si egrete, cuiburile fiind plasate in stuf sau salcii; femela ajutata de mascul cloceste timp de 21-22 de zile cele 3-5 oua.

Familia Ciconiidae

Cuprinde berzele cele mai mari reprezentante ale ale ordinului. Picioarele inalte, gat lung, cioc puternic, ascutit ele sunt cenodactile adica degetul posterior nu se sprijina in totalitate pe pamant ca la starci. Zboara cu gatul si picioarele intinse, si traiesc in cupluri solitare, asociindu-se in stoluri in timpul migratiei.

■Ciconia ciconia- barza alba (cocostarcul)

Raspandita in Europa, Asia si Africa, barza alba este o specie comuna, intalnita in zonele mlastinoase, exceptand partea nordica a arealului unde numarul ei este in scadere. Este o pasare a terenurilor deschise, cu preferinta pentru pajisti si pasuni umede, unde se hraneste cu broaste, serpi, cosasi, pesti. Isi face cuibul pe acoperisul caselor sau pe stalpii de beton, rareori in copaci.

Barza este o pasare mare, inalta de 110 cm, cu lungimea corpului de 100-110 cm si anvergura aripilor de 180-220 cm iar masculii sunt mai mari decat femelele. In perioada nuptiala scoate un clampanit iar aceasta se deosebeste de celelalte prin comportamentul prietenos fata de oameni de aceea este considerata o specie antropofila. Cuibul solid este

folosit mai multi ani la rand si este format din crengi, ramuri subtiri, ierburi intarite cu pamant si captusit. Specie monogama, femela depune in aprilie 3-5 oua, care sunt clocite de ambele sexe timp de 31-34 de zile, ambii parinti ingrijind puii timp de 2 luni. Migreaza in stoluri numeroase, la altitudini mari, in formatii de 'V'. Este o specie ocrotita, fiind considerata a fi folositoare prin distrugerea multor animale daunatoare.

Fig.nr.3 Ciconia ciconia

(barza alba)

Ordinul Anseriformes

Este reprezentat de o singura familie, Familia Anatidae, ce cuprinde pasari acvatice ca: lebede, gaste, califari, rate, ferestrasi, pasari bune innotatoare dar si zburatoare. Sunt de talie mare si mijlocie, au ciocul turtit dorso-ventral, acoperit de o formatiune cornoasa moale. Maxilarul este curbat, iar pe marginile interne ale ciocului se gasesc lamele cornoase cu rol in filtrarea apei. Picioarele sunt relativ scurte, tarsul golas, degetele anterioare unite prin membrana interdigitala completa, penajul este compact, des rigid si variat colorat. Unele specii ca de exemplu ratele prezinta dimorfism sexual, masculii avand organ copulator. Glanda uropigiana este bine dezvoltata; hrana este mixta.

Anatidele cuprind 200 de specii raspandite tot pe globul, iar la noi in tara se intalnesc 40 de specii.

Familia Anatidae

■Cygnus olor- lebada de vara

Este cea mai numeroasa si mai raspandita dintre lebede si cuibareste in stufarisuri pe lacuri, rauri lente si canale fiind un migrator partial; deseori este intalnita in prezenta umana.

Are penajul alb cu ciocul rosu-portocaliu iar la baza un cucui de culoare neagra, de aceea i se mai spune si lebada cucuiata. Picioarele sunt negre iar juvenilii au culoarea cenusie-bruna.

De talie mare, cu o lungime a corpului de 150-174 cm, iar anvergura aripilor ajunge la 210 cm, lebedele pot avea greutatea corpului intre 8-17 kg masculii fiind mai mari decat femelele, in totalitate sunt pasari impunatoare cu o longevitate a vietii de 13 ani. In iernile blande, exemplarelor ramase li se alatura si populatiile nordice. Inoata gratios tinand gatul indoit in forma literi 'S' si aripile arcuite deasupra.

Se hraneste cu plante acvatice, moluste, viermi, crustacee, perioada de reproducere fiind primavara.

Cuibul lebedei este mare, izolat, si este amenajat din trestie, stuf, papura cu o adancitura la mijloc; femela depune 5-8 oua pe care le cloceste timp de 34-38 de zile si din aceste oua vor iesi pui cu puf brun-cenusiu care vor fi apti pentu zbor dupa 4-5 luni.

Fig.nr.4 Cygnus olor-lebada

de vara

Familia Laridae

Cuprinde pescarusii, specii acvatice robuste, cu aspect suplu si elegant, cuibaresc cel mai adesea in colonii sau perechi izolate. Aripile sunt lungi, ascutite, panajul des, rigid si unsuros pentru a apara corpul de frig si umezeala. Ciocul este puternic, mai mult sau mai putin turtit lateral, usor curbat la varf. Picioarele, relativ scurte, au degetele anterioare prevazute cu membrana interdigitala, coada dreapta iar penajul este diferit dupa varsta si anotimp.

■Larus ridibundus- pescarusul razator

Cuibareste in colonii uneori foarte mari, pe lacuri si mlastini cu stufaris. La noi, pescarusul razator este sedentar, foarte comun, si poate trai in comuniune si cu alte specii ca de exemplu ratele.

In penajul de vara adultii prezinta: spatele si aripile cenusii-argintii, varful aripilor negru, capul brun inchis, restul penajului alb, ciocul si picioarele rosii. In penajul de iarna, pescarusul razator, are capul alb prevazut cu o pata inchisa pe obraz si putin cenusiu pe crestet. Juvenilii au spatele si aripile brun-argintii cu striatiuni, crestetul cu maro varful aripilor si cozii intunecate, ciocul si picioarele maro-galbui, iar varful ciocului negru.

Ca si Larus argentatus, femela de Larus ridinbundus, depune 2-3 oua, depuse la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai, clocitul fiind asigurat de ambele sexe, puii, la eclozare au puf brun marmorat cu negru iar la 5-6 saptamani vor fi apti pentu zbor.

Pe parcursul studiului, am observat pescarusi care culegeau activ din malul de la marginea apei diverse moluste sau larve ceea ce indica regimul trofic animal.

Fig.nr.5 Larus ridibundus-pescarusul razator

Importanta ornitofaunei in cadrul unui ecosistem

In general pasarile sunt indicatori foarte importanti pentru starea sanatatii zonelor umede.

Toate speciile de pasari acvatice fac obiectul legii 103/1996 AIA ce pevede protectia lor si interzicerea vanatorii.

Societatea Ornitologica Romana si Organizatia BirdLife International au declansat un proiect, in 1992, ce vizeaza declararea unor arii de importanta avifaunistica (AIA). Acest program are in vedere ariile de o valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor. Scopul sau este inventarierea pasarilor din aceste zone, protectia zonelor care adapostesc cele mai semnificative specii si efective.

In zilele noastre se urmareste la nivelul intregii tari delimitarea ariilor naturale protejate; habitatele rare sau speciile de animale si plante care necesita o protectie imediata constituie criteriile de delimitare a rezervatiilor naturale pe plan european.

Fata de statele vestice ale Europei, unde este resimtit impactul antropic destul de mult datorita folosirii unor mijloace mecanice mult mai evoluate dar si economiei dezvoltate, la noi zonele umede nu sunt exploatate exagerat intrucat nici economia nu ofera asta.

Datorita incalzirii globale, temperatura ridicata a determinat micsorarea suprafetelor acvatice, prin evaporare si a dus la dezechilibre in starea ecosistemelor umede. Impiedicarea evaporarii exagerate a apei se poate face prin refacerea vegetatiei acvatice, a tufisurilor si a padurilor de salcie de la marginea apelor.

Protejarea zonelor umede reprezinta astazi, in toata lumea o atributie de maxima importanta, pe langa faptul ca ele reprezinta o sursa de apa, pot furniza hrana, oxigen, agrement, in masura in care se evita degradarea mediului.

Starea mediului inconjurator, a mediilor acvatice este redata cel mai bine de indicatorii biologici respectiv pasarile. Ei sunt cei care realizeaza legatura esentiala in functionarea lanturilor trofice, intre materia nevie, materia anorganica si om.

Pasarile de apa se afla in varful piramidelor trofice, intrucat la nivelul lor se acumuleaza toate toxinele eliberate prin activitatea omului, voit sau nevoit, ele pot forma imaginea starii de degradare sau de conservare a zonelor umede.

Rata de reproducere a pasarilor, efectivul lor raportat la suprafata, dinamica sezoniera si anuala, toate aceste activitati reprezinta factorii esentiali in functionarea unui ecosistem acvatic.

Protejarea pasarilor acvatice, in special trebuie sa porneasca cu protejarea habitatelor naturale unde acestea vietuiesc, isi cauta hrana, adapost sau loc de refugiu.