Tendinte privind generarea deseurilor

Tendinte privind generarea deseurilor

Pentru elaborarea unui concept de gestiune integrata a deseurilor principalul principiu este evitarea producerii deseurilor sau reducerea cantitatii acestor deseuri.

Tendintele actuale privind deseurile au in vedere doua aspecte:

diminuarea volumului de deseuri,

pericolul poluarii mediului.

Strategia moderna privind gospodarirea deseurilor include o ierarhizare a optiunilor de management al acestora in care primul accent este pus pe prevenirea producerii deseurilor. Aceasta este urmata de promovarea actiunilor de reciclare si refolosire si apoi optimizarea metodelor de stocare finala a deseurilor.

In cadrul strategiei gospodaririi deseurilor, o atentie deosebita se acorda:

prevenirii generarii unor volume exagerate a deseurilor,

rezolvarii problemei deseurilor la sursa de generare a lor,

incurajarea refolosirii si reciclarii deseurilor.

1. Prognoza privind generarea deseurilor municipale

Cantitatea de deseuri menajere si asimilabile din comert, industrie, etc. (tabelul 1.1.) este influentata nu numai de evolutia populatiei, dar si de dezvoltarea economica si a veniturilor populatiei.Cu toate ca deseurile menajere constituie o parte a deseurilor solide totale, viteza cu care acestea sunt generate este in permanenta crestere.

In cazul gunoiului menajer, valorificarea diverselor tipuri de resturi implica sortarea, fie:

a) in gospodarii, adica sortarea la sursa prin organizarea colectarii selective ori prevederea de recipienti sau de centre de colectare,

b) de catre autoritatile locale, prin folosirea de benzi transportoare mecanice pentru separarea diferitelor tipuri de produse (deseuri de metal, hartie, materiale plastice, amterial organic, etc).

Deseurile nevalorificabile, respectiv deseurile formate in urma valorificarii (resturi de la incinerare), trebuie indepartate. Deseurile de acest fel necesita uneori prelucrare suplimentara pentru a le face mai putin vatamatoare sau a le reduce volumul si a fi dirijate spre depozitele de deseuri.

Calculul prognozei de generare a deseurilor municipale se bazeaza pe cantitatea estimata ca s-a generat in anul 2005 si tinand seama de urmatorii indicatori:

evolutia populatiei pe medii pentru perioada de planificare,

evolutia gradului de acoperire cu servicii de salubrizare,

cresterea indicatorului de generare a deseurilor municipale.

Conform prevederilor Planului National de Gestionare a Deseurilor, a Planului Regional de Gestionare a Deseurilor Regiunea 5, precum si a Metodologiei de elaborare a planurilor regionale si judetene de gestionare a deseurilor, pana in anul 2015, indicatorul de generare a deseurilor municipale va creste anual cu 0,8 %. Aceasta crestere se aplica tuturor tipurilor de deseuri municipale. Pentru gospodarirea deseurilor este nevoie de implementarea unor practici sanatoase. Prin practici sanatoase se au in vedere strategii sau optiuni tehnice de gospodarire a deseurilor solide municipale, care reprezinta un echilibru optim intre solutii fezabile, eficiente din punct de vedere economic, durabile, benefice pentru protectia mediului si pentru societate si problemele pe care le ridica gestiunea deseurilor.

Tabelul 1.1.

Prognoza cantitatilor generate de deseuri municipale

tone

Sursa:PJGD Arad

2. Prognoza privind generarea deseurilor de productie

Intotdeauna vor exista deseuri, chiar daca nu in mediul natural (oricum nu trebuie sa existe mai multe decat este necesar), fie toxice, fie reciclabile. In plus, totdeauna va exista o anumita componenta care sa nu poata fi redusa sau reciclata decat pana la o anumita limita si deci va trebui eliminata definitiv. Oricum, scopurile eliminarii definitive nu trebuie sa duca la crearea unor materiale sau stari ale mediului mai periculoase decat inainte (prin incinerare sau depozitare necontrolata).

Planul National de Gestiune a Deseurilor (PNGD) reprezinta un rol cheie in dezvoltarea unei gestiuni durabile in acest domeniu si prevede valorificarea panǎ in 2012 a minim 50% din cantitatea ambalajelor puse pe piatǎ. Principalul scop este acela de a prezenta fluxurile de deseuri si optiunile de tratare a acestora.

Managementul deseurilor de productie are un scop dublu:

valorificarea optima prin integrarea a deseurilor, pornind de la obiectivul esential de protectie a mediului - neutralizarea efectelor negative asupra mediului ambiant;

conservarea maxima a resurselor neregenerabile.

Deosebit de important ar fi initierea unor actiuni specifice, pe plan local si national, aliniate la practicile internationale (organizarea colectarii separate a deseurilor, organizarea eficienta a fluxurilor de reciclare a deseurilor, etc, educatia ecologica si chiar formarea de specialisti in domeniu).

3. Imbunatatirea calitatii managementului deseurilor

Imbunatatirea calitatii managementului deseurilor are la baza implementarea Directivelor UE in ceea ce priveste sistemul de gestionare a deseurilor menajere.

Deseurile polueaza aerul, apa si solul, degradeaza peisajele pe suprafete intinse, antreneaza costuri ridicate pentru depozitarea lor si instalatii pentru incinerarea reziduurilor. In ierarhia optiunilor de gestionare a deseurilor inclusǎ atat in reglementarile Uniunii Europene cat si in cele nationale, recuperarea/reciclarea/ valorificarea, reprezinta o prioritate aflatǎ inaintea eliminǎrii prin depozitare.

Expresia "reducere, refolosire, reciclare" nu se adreseaza doar marilor producatori de marca, reprezentand o ierarhie a masurilor prevenirii producerii deseurilor si a managementului lor, ierarhie la care trebuie sa se adere foarte strict daca dorim sa realizam o societate durabila, una in care copiii nu sunt "scaldati" in gunoaie si una in care rata si modelul de consum constau atat din conservarea cat si din utilizarea resurselor planetei intr-o maniera inteligenta si cu perspectiva indepartata. Cu toate ca legislatia recenta a UE vrea sa ne faca sa credem ca toate formele de management al deseurilor sunt egale, ONG-urile mentin idee ca ierarhia amintita trebuie sa fie urmata si intarita cu hotarare.

Responsabilitatea organizarii activitatii de gestionare a deseurilor de productie este obligatia producatorului in conformitate cu principiul - poluatorul plateste.

Optiunile impuse producatorilor :

- prevenirea aparitiei si reducerea cantitatilor generate prin aplicarea - tehnologiilor curate si a celor mai bune practici , pentru noile investitii;

- valorificarea prin refolosire, reciclare materiala si energetica;

- reducerea impactului activitatilor industriale si de exploatare miniera asupra solului prin folosirea tehnologiilor adecvate.

Prevenirea: prin reintroducerea materialelor nereciclabile si neutilizabile (incluzand ambalajele multistratificate si multimaterial) si prevenind incorporarea in produse a materialelor periculoase (care eventual devin deseuri), asemenea materiale inceteaza sa mai fie o problema pentru mediu si dispare nevoia de gospodarire sau eliminare sub orice forma a deseurilor. Mai mult, prevenirea poate fi incurajata prin fabricarea produselor cu "viata lunga" in locul fabricarii unor produse ce vor trebui aruncate in scurt timp datorita duratei scurte de viata. Consumatorii pot avea un impact enorm prin folosirea propriei "puteri a portmoneului" si prin necumpararea produselor supraambalate sau a produselor continand materiale periculoase, ceea ce constituie aspectul cel mai important al prevenirii. De exemplu, consumatorii pot opta sa nu cumpere produsele ambalate in PVC sau sa cumpere apa carbogazoasa imbuteliata in recipienti de sticla (reutilizabili/reincarcabili) in locul cutiilor de aluminiu (folosirea recipientilor reincarcabili constituie o metoda de prevenire si reducere). Fabricantii pot opta sa nu utilizeze anumite materiale, iar in locul lor pot sa utilizeze multe alternative ecologice, cum ar fi solventii alternativi si masele plastice pe baza de substante organice. Prevenirea este responsabilitatea tuturor, iar regula trebuie sa fie "procese de productie si tehnologii curate".

Daca deseurile nu mai pot fi prevenite la sursa, urmeaza o alta etapa intr-o ierarhie stricta.

Minimizarea/reducerea: prin descresterea optima a folosirii materialelor periculoase atunci cand nu poate fi prevenita utilizarea lor (aceasta insemnand ca nu exista alte alternative ecologice), reducand consumul, greutatea si volumul materialelor continute de un articol fabricat, deseurile solide pot fi reduse in mod semnificativ.   In plus, fabricantii pot oferi si consumatorii pot opta pentru cumpararea produselor in vrac sau fara ambalaj. Nu numai greutatea poate fi redusa ci si consumul.

Reutilizarea: consta in utilizarea substantelor/produselor fabricate cat mai "curat" posibil si ale caror substante componente si caracteristici periculoase au fost minimalizate. Exemplele includ utilizarea spatiilor libere de pe verso-ul hartiilor folosite pentru mesaje telefonice sau a hartiei pentru fax, recipientii reincarcabili cum ar fi cei ai produselor cosmetice si de igienizare casnica "Ecover", sampoanelor "Body Shop" si a recipientilor pentru lapte si apa carbogazoasa, fabricati din sticla, PE si PC. Recipientii din sticla reincarcabili, folositi pentru lapte si sticle de bere se pot reutiliza in medie de 30-35 de ori inainte de a se sparge.

Reciclarea/utilizarea secundara: consta in reprocesarea materialelor care au mai fost refolosite, in masura in care este posibil, in produse noi dar nu neaparat aceleasi. Procesul isi are propriile limite. Deseurile de hartie pot fi reciclate in hartie noua, dar de asemenea in materiale fonoizolante; anvelopele uzate pot fi reciclate in rogojini sau folosite in componenta asfaltului. Recipientii de unica folosinta din PET pentru apa carbogazoasa pot fi reciclati in mingi de tenis sau covoare. Deseurile organice pot fi compostate si folosite ca fertilizatori pentru gradini. Sticla poate fi reciclata la infinit dupa refolosire, in timp ce hartia poate sa-si mentina taria fibrelor in decursul a doar 2-3 reciclari. Mai importanta este crearea unui circuit complet de la colectarea selectiva la instalatiile de reciclare si pana la consumatori sub forma produselor reciclate prompt disponibile. Exista doua tipuri de reciclare: post-fabricatie si post-consumator. Reciclarea post-fabricatie este de fapt culegerea resturilor de pe podea si reintoarcerea lor in procesul de fabricatie. Reciclarea post-consumator consta in colectarea diferentiata a materialelor, dupa ce consumatorul le-a folosit, si apoi reciclarea lor. In multe tari, pe un produs reciclat se specifica printr-o eticheta care este procentajul materialelor reciclate in continutul produsului si daca provine din deseuri post-fabricatie sau din deseuri post-consumator.

Daca sunt urmate primele patru etape din ierarhie, optiunile de eliminare definitiva vor fi foarte putin necesare. Comunitatea economiseste bani si protejeaza mediul. Atat depozitarea pe terenuri, cat si incinerarea sunt practici daunatoare mediului si sunt foarte costisitoare, in timp ce alte optiuni sunt mult mai eficace din punct de vedere al costurilor si creaza noi locuri de munca. Prin prevenire, reducere, refolosire si reciclare, fluxul deseurilor ar trebui in mod ideal sa fie redus la un asemenea nivel incat sa nu mai fie necesare spatii de depozitare definitiva (rampe de gunoi) sau in asa fel incat necesitatile de spatiu si deci costurile monetare si de mediu sa fie minimizate.

Depozitarea controlata: o rampa de gunoi este un sistem "cap de linie" de management al deseurilor, asa cum la "cap de linie" sunt si urmatoarele solutii, care ar trebui implementate numai atunci cand prevenirea, reducerea, refolosirea si reciclarea au fost aplicate fluxului de deseuri. Depozitele de deseuri sunt de obicei constructii orasenesti deservind o comunitate mare sau cateva mici. Depozitul de deseuri este o groapa in suprafete stabile din punct de vedere geologic si impermeabile, de obicei cu un strat de argila dedesubt sau cu o captuseala sintetica la baza. Deseurile sunt depozitate in straturi alternante cu sol pana cand suprafata se umple, apoi sunt acoperite cu un alt strat de argila sau cu un invelis sintetic de plastic. Materialele periculoase cum ar fi mici deseuri chimice, menajere, deseuri industriale si deseuri toxice, nu ar trebui sa fie depozitate in aceste locuri ci in amenajari separate ce ofera posibilitatea depozitarii "sigure" a acestora.

Amplasamentul nu trebuie sa fie intr-o vale inundabila sau chiar daca se afla astfel situata, valea sa fie rar inundata (o data la 100 de ani sau mai rar). Sursele de apa subterana si apele de suprafata nu ar trebui sa ajunga in contact cu depozitele, iar punctele din jurul amplasamentului trebuie sa fie monitorizate de catre autoritatile de mediu pentru determinarea scurgerilor si a compozitiei chimice a acestora. Depozitele sunt construite in asa fel incat ele nu permit apei si luminii sa le afecteze continutul, ceea ce inseamna ca acest continut nu se va descompune si astfel ramane aproape in aceeasi stare in care a fost ingropat cu decenii in urma. In mod ideal, dupa prevenirea, reducerea, refolosirea si reciclarea deseurilor, cantitatea care ajunge la depozite trebuie sa fie minima si de fapt depozitul poate sa nu mai fie necesar.

Depozitul necontrolat: in esenta, acesta este un morman de gunoi.   Multe comunitati din Europa de Est si din alte zone ale lumii nu au acces la depozitarea sigura si adecvata a deseurilor. Ca urmare, comunitatile isi descarca deseurile intr-o groapa, adesea aflata in contact cu apele de suprafata sau cu cele freatice (care sunt in acelasi timp si rezerva lor de apa potabila), sau la capatul strazii principale.

Incinerarea pentru obtinerea de energie: faptul ca arderea deseurilor pentru a produce energie este posibila si ca acea cantitate de energie este utila, nu este in mod necesar adevarat. Deseurile pot fi arse pentru energie, aceasta fiind o solutie extrema care nu cauta sa rezolve cauzele problemei - insasi producerea de deseuri. In plus, este un mit faptul ca un asemenea proces furnizeaza o cantitate semnificativa de energie in comparatie cu cea economisita prin reciclare.

Recuperarea: este de obicei un eufemism pentru "energia-din-incinerarea deseurilor". Recuperarea nu este sinonima cu reciclarea. Energia "recuperabila" este minima in comparatie cu energia economisita reutilizand si recicland acelasi material.

Unitatile economice realizeaza aceste activitati cu mijloace proprii sau contacteaza serviciile unor firme specializate, acestea din urma fiind restranse de obicei pentru deseurile menajere sau asimilabile celor menajere.