Dreptul comertului international - forma juridica a societatilor comerciale - societatea europeana

DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL FORMA JURIDICA A SOCIETATILOR COMERCIALE - SOCIETATEA EUROPEANA

Raportul juridic de comert international este o relatie patrimoniala in cadrul activitatii de comert international, reglementata juridic, in care partile, aflate pe pozitii de egalitate juridica, sunt titulare de drepturi si obligatii, aduse la indeplinire, daca este cazul, prin forta de constrangere a statelor.

Sectiunea I. Consideratii prealabile. Comerciantul persoana fizica

Notiunea de comerciant nu este universala, nefiind cunoscuta in termenii dreptului romano-germanic si in sistemul Common Law.

Rolul comerciantului persoana fizica este redus in relatiile

juridice internationale. pe de o parte pentru ca nu are protectia pe care statele o

acorda unei persoane juridice si pe de alta parte trebuie avute in vedere realitatile dure, relatiile comerciale in continua rniscare, precum si divergentele care se manifesta in acest domeniu.

Sectiunea 2. Societatile comerciale

2.1. Consideratii generale

Posibilitatile de manifestare a societatilor comerciale in dreptul comertului international nu mai sunt restranse doar la posibilitatea ca direct o societate sa-si constitute sucursale sau filiale in alte tari dar au fost inovate noi forme contractuale.

In dreptul roman, o societate comerciala poate desfasura activitati de comert international prin introducerea in actul constitutiv al societatii al obiectului de activitate de import export.

Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane, indiferent de structura capitalului, nationalitatea asociatilor etc.

2.2. Dobandirea personalitatii juridice

Prin actul constitutiv ia nastere o noua persoana: societatea comerciala (nu si societatea in participatie). Potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990 societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului.

De la momentul inmatricularii rapoiturile intre asociati sunt reglementate de catre actul constitutiv si de principiile generale aplicabile contractelor si obligatiilor. In primul rand cele comerciale si, in lipsa acestora, cele civile.

Societatea dobandeste de la data inmatricularii personalitate juridica si, in consecinta: patrimoniu, capacitate, sediu si nationalitate.

Patrimoniul social este distinct de patrimoniul asociatilor. Daca asociatii nu libereaza aporturile la care s-au obligat acestia pot fi executati silit (la societatile pe actiuni) sau vor putea fi exclusi (la societatile de persoane).

In literatura de specialitate se realizeaza o distinctie intre patrimoniul societatii si capitalul social. In timp ce patri­moniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor societatatii (compunerea acestuia este fluctuanta in functie de profitul operatiunilor comerciale), capitalul social este o valoare contabila.

Patrimoniul societatii este distinct de patrimoniul asociatilor. Asociatul nu are vreun drept asupra bunurilor societatii, nici chiar asupra acelora aduse ca aport propriu. In cazul in care un este aportat numai sub forma folosintei, asociatul detine dreptul de proprietate asupra acestui bun.

Transmiterea drepturilor sociale (parti sociale, parti de iuteres sau actiuni) este distincta de transmiterea bunurilor societatii (element al patrimoniului social).

Capacitatea este civila (societatea comerciala nu raspunde penal desi administratorii sau/si asociatii pot raspunde penal) si consta in posibilitatea de a contracta in mime propriu si de a sta in justitie.

Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregis­trarii lor (art. 33 din Decretul nr. 31/1954).

Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drep­turi si obligatii, dupa caz: a) de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, b) de la data recunoasterii c) ori a autorizarii infiinfarii lor sau d) de la data indeplinirii oricarei alte cerinte, prevazute de lege.

Cu toate acestea, chiar inainte de data inregistrarii sau de data actului de recunoastere ori de data indeplinirii celorlalte cerinte ce ar fi prevazute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constitute in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerate pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

Societatea este valabil obligata in momentul in care reprezentantul acesteia a incheiat un act (sau a existat un acord social de vointa constatat printr-o hotarare a adunarii generale a asociatilor).

Societatea poate avea drepturi pe care nici asociatii nu le pot avea. De exemplu, in ceea ce priveste regimul juridic al terenurilor. Strainii nu pot detine in proprietate terenuri in Romania, societatea comerciala are acest drept, chiar daca toti asociatii ar fi straini (fiind inmatriculata in Romania, societatea comerciala are personalitate juridica romana).

Capacitalea socielatii comerciale trebuie sa aiba in vedere regulile generate in material persoanelor juridice. Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut.

Sediul are o importanta procedurala, Actele administrative, fiscale, jurisdictionale sunt comunicate la sediul societatii.

Pe de alta parte, in principiu societatea functioneaza la sediul desemnat. In caz contrar va trebui sa faca o mentiune in Registrul Comertul pentru deschiderea unui punct de lucru.

Nationalitatea este un element important in dreptul inlernational privat. Potrivit art. 1 alin. 2 societafile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane

Potrivit art. 40 din Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului consultativ, sediul social.

Daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.

Prin sediul real se intelege locul unde se afla central principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.

2.3. Prezumtiile stabilite de lege

In momentul in care o societate comerciala ia fiinta, printr-o fictiune juridica, se considera ca aceasta este o persoana independenta de vointa fiecaruia dintre asociati. Numai prin cumularea vointei acestora functioneaza societatea. Regulile pot fi stabilite de catre asociati; in cazul in care nu este precizat in actul constitutiv hotararile se iau la societatile de capital potrivit art. 112 pentru adunarea generala ordinara si art. 115 pentru adunarea generala extraordinara iar in cazul societatile de persoane cu unanimitate.

Potrivit art. 7 din Codul Comercial, societatea comerciala are calitatea de comerciant (asociatii/actionarii dmtr-o socie­tate nu sunt comercianti). In consecinta societatii ii vor fi aplicabile toate regulile comerciale referitoare la prescripts, dobanzi, retract litigios, termen de gratie etc.

2.4. Nulitatea societatii comerciale.

Se constata ca nu toate elementele prevazute de lege ca fiind obligatorii au o sanctiune propriu-zisa.

Nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci cand:

a)lipseste actul constitutiv sau cand acesta nu a fost incheiat in forma prevazuta de lege (autentica - in cele 3 cazuri);

b)toti fondatorii au fost potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;

c)obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;

d)lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii;

e)lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;

f)actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor si capitalul social subscris si varsat;

g)s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;

h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.

Nulitatea societatii nu opereaza retroactiv, actele incheiate de o societate nula fiind valabile.

Constatarea nulitatii societatii comerciale de catre tribunal (la cererea oricarei persoane interesate) poate fi evitata daca motivul nulitatii a fost inlaturat inainte de a se pune concluzii in fond. O data cu ramanerea irevocabila a sentintei societatea intra in lichidare.

2.5. Forma juridica a societatilor comerciale

O societate comerciala se poate constitui in una din lormele prevazute de lege. Alegerea uneia dintre formele legale exclude aplicarea regulilor de la o alta societate (de exemplu: o societate cu raspundere limitata nu poate emite obligatiuni, etc.). Art. 7 si 8 (lit. b in ambele articole citate) din Legea nr. 31/1990 prevad obligatia de a desemna forma societatii.

Sunt reglementate cinci forme juridice ale societatii comerciale:

a)societate in mime colectiv;

b)societate in comandita sirnpla;

c)societate pe actiuni;

d)societate in comandita pe actiuni

e)societate cu raspundere limitata.

In afara acestor forme juridice, legea reglementeaza ca forme derivate - societatea cu raspundere limitata unipersonala sau cu asociat unic si societatea pe actiuni constituita prin subscriptie publica. Acestea sunt formele limitativ prevazute de lege - de la care nu pot exista derogari. Alegerea uneia din cele cinci forme ale societatii are in vedere posibilitatile (materiale) ale viitorilor asociati, numarul acestora, prognoza pietei in dezvoltarea afacerii etc. Alegerea este libera, dar uneori trebuie corelata cu obligatia impusa de lege pentru anumite elemente ale actului constitutiv (obiectul de activitate la societatile cu profil medical; capitalul social minim etc.).

In afara Legii nr. 31/1990 mai sunt reglementate: asociatia in participatie si asociatia familiala

Forma juridica a societatii comerciale va fi precizata in publicarea actului constitutiv sau a extrasului in Monitorul Oficial. Apoi, in tot cursul functionarii societatii, in orice in act, scrisoare sau publicatie emanand de la o societate, trebuie mi so mentioneze denumirea, forma juridica, sediul, codul unic de inregistrare.

Distinctia cea mai importanta imparte entitatile comerciale in societati de persoane si societati de capital.

In cazul societatii de persoane, definitorii sunt increderea intre asociati, capitalul relativ mic, raspunderea solidara si nelimitata a asociatilor; aceste societati sunt caracterizate de elementul intuituu personae.

Societatile de capital au un numar nedeterminat de asociati, capitalul social este mai mare, pot fi emise obligatiuni etc.

Totusi, in cazul dizolvarii prin faliment a societatii unipersonale cu raspundere limitata, transmisiunea universala a patrimoniului persoanei juridice catre asociatul unic, in temeiul dispozitiilor art. 236 al Legii nr. 31/1990 opereaza numai daca se dovedeste faptul confuziunii de patrimonii, anterior deschiderii procedurii. Asociatul unic, autor al confuziunii, a optat, prin aceasta confuziune, pentru renuntarea la limitarea raspunderii pentru obligafiile sociale la patrimoniul societatii.

2.6. Filiale si succursale

Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza intr-una dintre formele de societate enumerate de lege (SA, SCA, SRL, SNC, SCS) si in conditiile prevazute pentru acea forma.

Filialele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit (care poate fi acelasi sau diferit de societatea mama). Societafile straine pot constitui in Romania filiale, potrivit legilor romane, in una din formele prevazute de legea romana (fiind inmatriculate in Romania acestea sunt societati comerciale cu nationalitate romana).

In privinta criteriului definirii unei filiale, singurul utilizabil, in lipsa unor prevederi legale, este acela al declaratiei fondatorilor in actul constitutiv.

O definitie a filialei este data de Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993 pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, fi Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, filiala a unei companii va insemna o companie care este efectiv controlata de prima companie.

La inmatricularea filialei, care se face distinct in Registrul Comertului, va trebui se sa tina cont de declaratia asociatilor realizata in actul constitutiv. Nu poate constitui un criteriu prezenta unui asociat al societatii mama printre asociatii filialei (sau chiar a societatii mama - in calitate de asociat), dar nici un criteriu procentual (nu poate fi considerata o filiala orice societate, in care unul dintre asociati, care detine peste 50% dintre partile sociale/actiuni, si care este asociat in alta locietate).

Filialele sunt sursa principala de implantare a unei societati in alta tara decat cea de origine; se considera (nu este si cazul Romaniei) ca infiintarea de filiale este supusa unui regim special in functie de interesele tarii unde se constituie.

Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se inmatriculeaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.

Aceasta regula nu poate avea decat exceptii legale si nu exceptii conventionale - stabilite prin actele constitutive ale societatii comerciale.

Practica anumitor societati de a include o clauza de imputernicire generala (un mandat tacit) pentru sucursale nu poate conduce la dobandirea capacitatii de folosinta. Este citata in acest sens dispozitia din actul constitutiv potrivit careia ,,se imputernicesc sucursalele sa incheie acte juridice cu tertii in numele si pe seama societatii-mama, precum si sa reprezinte societatea mama in litigii legate de activitatea acestora. S-a aratat ca prin actele constitutive nu se poate deroga de la art. 43 alin. 2 si nici de la dispozitiile referitoare la capacitatea de folosinta a mandatarilor.

Este posibil ca sucursala sa aiba capacitate de folosinta speciala, in virtutea unei legi exprese in acest sens -sucursalele institutiilor de credit

Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui (de exemplu, punctul de lucru sau reprezentanta), caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursala.

Celelalte sedii secundare - agentii, reprezentante sau alte asernenea sedii - se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului sediului principal.

Infiintarea sau desfiintarea de sedii secundare precum: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica sunt de competenta adunarii generale extraordinare a actionarilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Fuziunea (in oricare din formele sale) dintre societati cu nationalitate diferita se poate realiza numai daca sunt indeplinite, cumulativ, conditiile legale din statele unde isi au sediul ambele societati.

2.7. Societatea europeana

Reglementarea societatii europene este recenta, actele cu impact asupra acestei materii fiind:

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene (SE)

Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 pentru completarea statutului Societatii europene in ceea cepriveste implicarea angajatilor.

Necesitatea reglementarii societatii europene In adoptarea textului referitor la societatea europeana au existat doua ratiuni superioare: obiectivul juridic, de integrare economica europeana si obiectivul social.

Realizarea pietei interne si imbunatatirea situatiei economice si sociale pe care aceasta o atrage in intreaga Comunitate implica nu numai eliminarea barierelor comertului, dar si adaptarea structurilor de productie la dimensiunea comunitara. In acest scop, este esential ca intreprinderile a caror activitate nu este limitata la satisfacerea unor nevoi pur locale sa poata concepe si intreprinde reorganizarea activitatilor proprii la nivel comunitar.

Organizarea activitatii la nivel comunitar se poate realiza fie prin entitati juridice cu personalitate juridica (sucursale, birouri, puncte de Iucru, reprezentante) fie prin entitati care detin personalitate juridica (filiale). Exista dezavantaje in ambele situatii: in primul caz, entitatile fara personalitate juridica pot functiona numai pe baza unor acorduri de reciprocitate Intre statele implicate, iar in cazul al doilea functionarea societatii se face pe baza regulilor nationale, diferite de la stat la stat.

O astfel de reorganizare presupune ca intreprinderile existente in diverse state membre sa aiba posibilitatea punerii in comun a potentialului lor prin fuziuni. Astfel de operatiuni pot fi derulate doar prin respectarea regulilor de concurenta instituite in Tratat.

Operatiunile de restructurare si cooperare care implica intreprinderi din diverse state membre genereaza dificultati juridice si psiho-sociale, precum si probleme fiscale. Armonizarea dreptului societatilor comerciale din statele membre prin directive intemeiate pe art. 44 poate remedia unele dintre aceste dificultati. Totusi, o astfel de armonizare nu exonereaza societatile supuse diverselor sisteme juridice de la obligatia de alegere a formei societatii reglementata de catre o legislate nationala determinata.

Cadrul juridic in care intreprinderile trebuie sa isi deruleze propriile activitati in Comunitate este inca mtemeiat in mare masura pe legislative nationale si, prin urmare, nu mai corespunde cadrului economic in care acestea trebuie sa se dezvolte, in situatia in care trebuie atinse obiectivele din articoul 18 din Tratat. Aceasta situatie formeaza un obstacol considerabil pentru crearea de grupuri de societati comerciale din diverse state membre.

..Statutul acopera o gama restransa de probleme, cele mai multe fiind doar partiale si lasand optiuni deschise Statelor Membre sau chiar companiilor.' Autorul subliniaza ca reglementarea nu este cea dorita de adeptii uniformizarii dreptului societatilor; sunt mai degraba reguli disparate si posibilitati de atenuare a efectelor uniformizatoare.

Obligatiile statelor membre si dispozitii referitoare In sediu. Statele membre sunt obligate sa asigure faptul ca dispozitiile aplicabile societatilor europene in temeiul Regulamentului nu conduc fie la discriminarea provenita dintr-un Tratament diferentiat nejustificat al societatilor europene in comparatie cu societatile anonime, fie la restrictii disproportionate asupra infiintarii unei societati europene ori asupra transferului sediului sau statutar.

Sediul statutar al SE este situat in interiorul Comunitatii, in acelasi stat membru in care se afla administratia sa centrala. Un stat membru poate impune, in mod suplimentar, SE inmatriculate pe teritoriul sau obligatia de situare a sediului administrativ central si a sediului statutar in acelasi loc.

In Preambul se subliniaza ca avand in vedere caracterul specific si comunitar al SE, regimul ,,sediului real' adoptat de catre acest regulament in privinta SE nu aduce atingere legislatiei statelor membre si nu prejudeca alegerile care se pot face pentru alte texte comunitare in materia dreptului societatilor comerciale

Potrivit art. 8 din Regulament, sediul statutar al unei SE poate fi transferal in alt stat membru in conformitate cu par. 2-13 ale aceluiasi articol. Un astfel de transfer nu poate genera nici dizolvarea SE si nici crearea unei noi persoane juridice noi.

Paragraful 2 al art. 8 prevede ca organul director sau de administrare elaboreaza o propunere de transfer si o publica, fara a aduce atingere formelor suplimentare de publicitate prevazute de catre statul membru in care se afla sediul statutar. Propunerea trebuie sa mentioneze actuala denumtre, sediul statutar si numarul de inmatriculare al SE si trebuie sa cuprinda:

(a)sediul statutar propus pentru SE;

(b)statutul propus al SE, incluzand, daca este cazul, noua denumire ;

(c)consecintele pe care transferul le poate avea asupra implicarii angajatilor;

(d)calendarul propus;

(e)toate drepturile prevazute pentru protectia actionarilor si/sau a creditorilor.

Organul director sau de administrare elaboreaza un raport care sa explice si sa justifice aspectele juridice si economice ale transferului si care sa explice implicatiile transferului pentru actionari, creditori si angajati (par. 3).

Domeniul de aplicare al Regulamentului. Regulile privind implicarea angajatilor in SE sunt instituite in Directiva 2001/86/CE, si astfel acele dispozitii fac parte indisociabila din acest regulament, ele trebuind sa fie aplicate concomitent.

Regulamentul nu acopera alte domenii de drept, cum ar fiimpozitarea, concurenta, proprietatea intelectuala ori insolvabilitatea. In consecinta, dispozitiile legislatiei din slatele membre si cele ale dreptului comunitar sunt aplicabile in domeniile de mai sus si in alte domenii neacoperite de catre regulament.

Directiva 2001/86/CE este desemnata sa asigure faptul ca angajatii au un drept de implicare in problemele si deciziile care afecteaza activitatea SE. Alte probleme de drept social si de dreptul muncii, In special dreptul angajatilor la informare si consultare astfel cum este reglementat in statele mernbre, sunt reglementate de catre dispozitiile rationale aplicabile, in aceleasi conditii, societatilor anonime.

Sectiunea 3. Reprezentantele societatilor comerciale si organizatiilor economice straine

Reglementarea societatilor comerciale si organizatiilor economice straine este data de Decretul-Lege nr. 122 din 24 aprilie 1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine.

Societatile comerciale si organizatiile economice straine pot avea reprezentante In Romania:

1)pe baza de autorizatie eliberata, in acest scop, in conditiile legislatiei romanesti.

2)pe baza de contract

3)birouri romanesti specializate, indusiv cele infiintate din initiativa proprie.

Autorizatiiie pentru functionarea reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine se elibereaza, la cererea acestora, de Ministerul Economiei si Comertului.

La cererea de eliberare a autorizatiei se vor anexa urmatoarele acte:

a)           o atestare, in original, din partea camerei de comert sau a altui organ competent din tara in care isi are sediul societatea comerciala sau organizatia economica straina care sa confirme existenta sa legala, obiectul activitatii si capitalul sau social;

b) o confirmare asupra bonitatii din partea bancii prin care societatea sau organizatia isi desfasoara principalele operatiuni financiare;

c) statutul sau alte acte dovedind forma de organizare si modul de functionare a societatii sau organizatiei;

d) imputernicirea autentificata privind reprezentantii desemnati sa angajeze valabil societatea, respectiv organi­zatia ce a solicitat autorizatia.

Personalul reprezentantei

Personalul reprezentantei poate fi format din cetateni romani cu domiciliul in Romania sau in strainatate si din cetateni straini.

Cetatenii straini, ca si cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, pot fi angajafi numai pe baza de permis de munca eliberat de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.

Alegerea personalului roman pentru a fi angajat la reprezentanta apartine societatii comerciale sau organizatiei economice straine.

Contractele de munca se vor negocia si incheia direct de catre cetatenii romani cu finna comerciala sau organizatia economica straina.

Personalul reprezentanfelor poate contacta In mod direct orice intreprindere productiva sau de comert exterior, institutii sau autoritati, pentru discutarea problemelor legate de obiectul lor de activitate, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare la data respectiva.

Pe perioada in care un cetatean roman lucreaza in cadrul unei reprezentante nu poate cumula o alta functie intr-o unitate de stat cu sediul in Romania.

Sectiumea 4. Integrarea societatilor comerciale pe plan international Societatile transnationale/multinationale se apropie foarte mult de grupurile de societati.

Totusi, grupurile de societati sunt reprezentate de entitati distincte din punct de vedere juridic in timp ce societatea transnationala este o structura care are in centru o societate-

Sectiunea 5. Participarea statelor la raporturile de cornert international

Participarea statelor la raporturile de comert international se face, in principiu, potrivit principiului egalitatii juridice a partilor. Statul este reprezentat de catre Ministerul Finantelor Publice.

Se subliniaza ca imunitatile statale, in conditiile vietii contemporane, au fost reduse, dar se pun numeroase probleme referitoare la organul jurisdictional si arbitral care ar putea solutiona un posibil litigiu in absenta unor norme internationale in materie.