Probele in procesul civil

PROBELE IN PROCESUL CIVIL

1. Notiuni introductive

Judecatorul nu poate rezolva litigiul pe baza simplelor afirmatii ale partilor, convingerea sa trebuind sa se bazeze si pe probele administrate in cauza.

Titularul dreptului subiectiv, pentru a obtine satisfactie in fata instantei trebuie sS-si probeze sustinerile. De aceea se vorbeste de un drept subiectiv procesual, dreptul la proba, care dubleaza si intareste dreptul subiectiv substantial. Un vechi adagiu latin spune idem est non esse et non probari.

In sens larg, prin proba se intelege actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei unui fapt.

In sens restrans, prin proba se desemneaza mijlocul legal pentru dovedirea unui fapt ori faptul probator, adica un fapt material care, dovedit printr-un mijloc de proba, este folosit pentru a dovedi un alt fapt material.

In mod obisnuit notiunea de proba este folosita in sensul de mijloc de proba, adica inscrisuri, martori, prezumtii, marturii, expertiza, cercetarea la fata locului.

2. Clasiflcarea probelor.

Probele din procesul civil se clasifica in functie de mai multe criterii:

a) dupa cum sefac in fata instantei sau in afara ei:

- probe judiciare,

- probe extrajudiciare

b) dupa natura lor :

probe personale,

- probe materiale

c) dupa cum due direct sau nu la stabilirea faptului principal:

probe directe,

- probe indirecte

d) dupa caracterul originar sau derivat

probe primare, imediate, nemijlocite

- probe secundare, mediate, mijlocite

e) dupa modul de perceptie alfaptelor de catre judecator

probe care constau in perceperea personals a judecatorului

- probe care constau in perceperea faptelor de alte persoane

Sediul materiei Codul civil (art. 1169-1206)

Codul de procedura civila ( art. 167 - 225 si 235-241 )Codul comercial si alte legi speciale. 

3. Conventiile asupra probelor. Subiectul, obiectul §i sarcina probei.

Conventiile asupra probelor sunt in principiu admise, cu conditia ca ele sa duca la largirea posibilitatilor de proba, fara a se incalca normele de ordine publica fie din dreptul material fie din dreptul procesual. Conventiile prin care se restrang posibilitatile de proba nu pot fi primite.

Subiectul probei este Judecatorul.

Obiectul probei sunt faptele juridice in sens larg, care au creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia.

Sarcina probei revine, potrivit art. 1169 Cod civil, celui ce face o afirmatie inaintea judecatii, deoarece trebuie sa o dovedeasca.

4. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor.

Admisibilitatea probelor.

- proba sa fie legala,

- sa fie verosimila. adica credibila,

- sa fie pertinenta, adica sa aiba legatura cu obiectul cauzei,

- sa fie concludenta. adica sa duca la rezolvarea cauzei respective.

Este posibil ca o proba sa fie pertinenta. dar sa nu fie concludenta. Administrarea probelor.

Propunerea probelor se face de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de parat prin intampinare.

Nepropunerea probelor in aceste conditii atrage decaderea par^ilor din dreptul de a cere probe, afara de cazurile expres prevazute de art. 138 C.proc.civ.:

cand nevoia dovezii ar reiesj din dezbateri §i partea nu o putea prevedea,

cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii,

cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire

a partii, care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.

Daca o parte renunta la probele pe care le-a propus acestea pot fi insusite de cealalta parte, iar daca amandoua partile renunta instanta. din oficiu poate administra probele.

Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea sa se apere discutand in fapt §i in drept temeinicia sustinerilor §i dovezilor adversarului.

Probele se incuviinteaza sau se resping prin incheiere motivata.

Administrarea probelor se face in fata instantei de judecata in ordinea statornicita de catre aceasta. Dovada §i dovada contrarie se vor administra, pe cat este cu putinta, in acelasi timp. Aprecierea probelor: Toate probele se apreciaza liber de catre judecator, neexistand o ierarhie a probelor.

5. Proba prin inscrisuri

Definitie = prin inscris se intelege orice declaratie despre un act sau fapt juridic, facuta prin scriere cu mana sau prin dactilografiere, litografiere ori imprimare, pe hartie sau pe orice alt materialDe regula, inscrisurile contin declaratii facute de parti inainte de ivirea unui litigiu.

Exista insa si inscrisuri care se intocmesc cu intentia de a fi folosite ca mijloace de proba, caz in care poarta denumirea de inscrisuri preconstituite.

inscrisurile preconstituite se clasifica in :

inscrisuri originale,

inscrisuri recognitive

inscrisuri confirmative⁵ inscrisurile originale ( originare. primoniiale )

Acestea sunt inscrisurile intocmite de organul instrumentator competent sau de part,i in
scopul constatarii modificarii sau stingerii unui act juridic. . ,

Ele pot fi inscrisuri autentice §i inscrisuri sub semnatura privata

daca originalul nu mai exista, copia legalizata de functionarii competent! are putere doveditoare, cu unele distinctii:

copia emisa in prezenta magistratului si a partilor citate in acest scop, precum si copia

emisa in absenta magistratului dar de fata cu partile care au asistat de buna-voie, adica

duplicatele emise in conditiile legii, au aceeasi putere doveditoare ca si originalele;

copia legalizata de un functionar public competent, fara citarea partilor, are aceeasi putere

doveditoare ca si originalul, dar numai daca au trecut 30 de ani de la eliberarea copiei si

originalului, in caz contrar ea valorand doar un inceput de dovada scrisa care se poate

completa cu alte probe, inclusiv martori sau prezumtii;

copia legalizata de un functionar public necompetent are doar valoarea unui inceput de

dovada scrisa; -

copiile copiilor nu au nici o putere doveditoare. Inscrisurile recognitive

Sunt acele inscrisuri care se intocmesc de parti pentru a recunoaste existenta unui raport juridic, care anterior a fost constatat printr-un inscris original, inscris original care nu mai exista.

Ele nu sunt copii sau duplicate ale inscrisului original pentru ca prin ele partile recunosc existenta unui raport juridic incheiat anterior acestui inscris si sunt semnate de partea sau partile de la care emana.

Art. 1189 alin. 1 Cod civil stipuleaza ca actul recognitiv face dovada raportului juridic recunoscut in doua situatii:

cand actul recognitiv cuprinde cauza si obiectul datoriei si data titlului anterior;

cand actul recognitiv care are o vechime de 30 de ani este ajutat de posesiune si de unui

sau mai multe acte de recunoastere conforme cu el.

Art. 1189 alin. 2 Cod civil stipuleaza ca in aceste doua cazuri actul recognitiv nu poate avea decat aceleasi efecte pe care le-ar fi avut si titlul primordial.

Inscrisurile confirmative

Sunt inscrisurile prin care partile acopera o nulitate relativa cuprinsa intr-un inscris anterior, facand ca acel act sa nu mai fie viciat. Pentru a avea aceasta putere art. 1190 Cod civil dispune ca actul de confirmare trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si narura obligatiei si sa mentioneze motivul de nulitate si intentia de a acoperi viciul, renuntandu-se astfel la actiunea in nulitare.

a. Inscrisurile autentice

Sunt acele inscrisuri care s-au facut cu solemnitatile cerute de lege. de un functionar de stat. care are dreptul de a functiona in locul in care actul s-a intocmit.

Rezulta deci, ca inscrisurile autentice nu sunt numai cele intocmite de notarii publici, ci orice inscris care indeplineste cerintele cuprinse in art. 1171 Cod civil.

Uneori forma autentica este ceruta pentru valabilitatea actului juridic ( forma ad vaiiditatem ), dar parfile pot recurge la aceasta forma ori de cate on doresc. de regula prin intermediul notarului public, intrucat ea prezinta mai multe avantaje:

inscrisul autentic face dovada datei incheierii sale pana la inscrierea in fals;

inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate. eel care il foloseste fiind scutit de orice alta dovada, proba contrarie trebuind sa fie facuta de adversar;

inscrisul intocmit de notarul public prin care se constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia:

Inscrisul autentic face dovada pana la inscrierea in fals in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, iar celelalte mentiuni inscrise in act fac dovada pana la proba contrarie.

b. Inscrisurile sub semnatura privata

Sunt inscrisurile intocmite si semnate de parti fara interventia unui organ de stat.

Aceste inscrisuri pot fi intocmite prin scrierea de mana de catre una dintre parti, de ambele parti, de un tert, dactilografiate, etc. singura conditie fiind ca ele sa fie semnate de parti.

Prin exceptie legea cere ca in anumite cazuri sa fie indeplinite si alte conditii speciale, respectiv conditia ,,multiplului exemplar' sau mentiunea ,,bun si aprobat'.

Conditia multiplului exemplar este cuprinsa in dispozitiile art. 1179 alin. 1 Cod civil si se aplica inscrisurilor sub semnatura privata care constata conventii sinalagmatice, fiind motivata de necesitatea ca fiecare parte cu interese contrarii sa poata dovedi conventia in caz de litigiu. Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune despre numarul originalelor intocmite ( alin. 2 al aceluiasi articol ), dar lipsa mentiunii numarului de exemplare nu poate fi opusa de eel care a executat conventia ( alin. 3 al aceluiasi articol).

In unele cazuri. desi ne aflam in fata unor conventii sinalagmatice, nu este necesara conditia multiplului exemplar : cand inscrisul e nul ca act autentic dar e valabil ca inscris sub semnatura privata, cand conventia sinalagmatica este constatata printr-o hotarare judecatoreasca. cand conventia se incheie prin corespondents, cand inscrisul s-a intocmit intr-un singur exemplar care a fost lasat in pastrarea unui tert sau cand partile il recunosc expres sau tacit.

Mentiunea bun $i aprobat este ceruta de dispozitiile art. 1180 alin. 1 Cod civil in cazul inscrisurilor sub semnatura privata care constata conventii din care se nasc obligatii unilaterale. Aceste obligatii apar atunci cand una dintre parti se obliga sa-i plateasca celeilalte parti o suma de bani sau o catime oarecare. In acest caz actul trebuie sa fie scris in intregime de eel care se obliga sau acesta inainte de a semna trebuie sa adauge, la sfarsitul actului, mentiunea ,,bun si aprobat' cu mentionarea in litere a sumei.

Daca exista nepotriviri intre suma trecuta in act si cea din mentiunea ,,bun si aprobat', chiar daca actul si formula au fost scris in intregime de eel care se obliga, se prezuma ca obligatia este pentru suma cea mai mica ( art. 1181 Cod civil ). Aceasta prezumtie nu opereaza in cazul cambiei, biletului la ordin, cecului.

Ea nu este necesara: cand obligatia are ca obiect un bun cert si determinat sau obligajii de a face sau a nu face, cand obligatia unilaterala nu este determinata, in cazul chitantelor liberatorii pentru ca ele nu se refera la nasterea unei obligatii ci la executarea ei, in cazul inscrisului nul ca act autentic, in cazul comerciantilor. meseriasilor, plugarilor, vierilor, slugilor si oamenilor care muncesc cu ziua ( art. 1180 alin.

inscrisurile sub semnatura privata care nu indeplinesc condifiile de mai sus pot fi valorificate ca inceputuri de dovada scrisa.

Forta probanta a inscrisului sub semnatura privata este reglementata in art. 1177 alin. 1 Cod civil, eel caruia i se opune un astfel de act fiind obligat sa recunoasca sau sa tagaduiasca scrierea, semnatura sau data.

Intre parti data este valabila pana la proba contrarie, iar pentru terti este opozabila numai data certa. inscrisul dobandeste data certa. conform art. 1182 cod civil, din ziua prezentarii sale la o institute de stat, din ziua inscrierii intr-un registru anume destinat, din ziua mortii unei dintre parti, din ziua in care inscrisul este trecut. chiar in parte, in acte intocmite de functionari publici sau in procese verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere.

in aceasta materie sunt considerati terti dobanditorii de drepturi cu titlu particular (cumparator, locatar ) si creditorii partilor atunci cand invoca drepturi proprii pe cale actiunii pauliene.

Alte inscrisuri sunt registrele, cartile si hartiile casnice, mentiunea creditorului pe titlul de creanta, raboajele, facturile, corespondenta, telegramele, faxurile, registrele comerciale, etc.

5.2. Administrarea probei cu inscrisuri

Inscrisurile de care partile inteleg sa se foloseasca in cauza se anexeaza la cererea de chemare in judecata si la intampinare sau cererea reconventionala in copii certificate de parte, in atatea exemplare cate parti adverse sunt, plus un exemplar pentru instanta.

Inscrisurile care sunt intr-o limba straina sau intr-o scriere veche se depun in traduceri certificate de parte sau traduceri efectuate de un traducator autorizat.

''. - Partile trebuie sa aiba asupra lor originalul inscrisurilor de care se folosesc sau trebuie sa depuna originalul la grefa, pentru a putea fi confruntat de catre judecator cu copiile de la dosar, sub pedeapsa neluarii in seama.

fn cazul in care la dosar s-au depus originalele partea le poate lua numai daca depune in locul lor copii legalizate de grefa instantei. Toate inscrisurile depuse la dosar raman dobandite cauzei si nu mai pot fi retrase.

Exista si situatii in care inscrisul de care doreste sa se foloseasca una dintre parti este detinut de partea adversa. In acest caz, instanta va lua un interogatoriu din oficiu celeilalte parti si daca aceasta refuza sa raspunda ori se dovedeste ca a ascuns sau distrus inscrisul sau nu vrea sa il infatiseze instanta poate considera ca inscrisul are continutul pe care il pretinde partea ce a solicitat depunerea sa.

Daca inscrisul a carui depunere o doreste partea adversa cuprinde chestiuni personale sau s-ar incalca secretul de serviciu ori ar putea atrage urmarirea penala pentru partea ce il define sau o alta persoana sau ar expune-o dispretului public, instanta dupa ce va constata acest lucru va putea sa respinga cererea de depunere la dosar.

Pentru inscrisurile detinute de autoritati sau alte persoane se va face adresa de catre instanta dispunandu-se depunerea lor la dosar.

Exista insa cazuri in care, conform normelor legale in materie. originalele inscrisurilor nu pot trimise instantei, cum este cazul cartilor funciare sau a registrelor de stare civila. In aceste situatii cercetarea originalului se va face de catre completul de judecata la locul situarii inscrisului, partile fund citate in acest scop, cu aratarea zilei, orei si locului unde urmeaza sa se faca verificarea.

Nu de putine ori inscrisurile depuse de una dintre parti sunt contestate de cealalta parte. In aceste cazuri, in functie de natura inscrisului instanta va recurge la verificarea de scripte sau la procedure falsului.

6. Proba prin declaratiile de martor

Martorii sunt persoane straine de proces care au receptat s.i memorizat fapte care sunt concludente in rezolvarea unui proces civil s.i care le relateaza instance! de judecata pentru aflarea adevarului.⁶

Mijlocul de proba nu sunt martorii ci mSrturia lor.

6.1. Admisibilitatea probei cu martori

Este reglementatS in art. 1191 - 1 198 Cod civil.

Art. 1191, prin alineatele 1 §i 2. instituie douS interdictii in legatura cu dovada prin martori
a actelor juridice:

- nu se pot dovedi cu^nartori actele juridice a caror valoare depdseste 250 lei, in acest caz

dovada putdndu-se face numai prin inscris autentic sau inscris sub semnaturd privata.

- nu se poate face dovada cu martori impotriva si peste cuprinsul unui inscris

Chiar daca nu exista o conventie a partilor, tot codul civil, instituie cateva exceptii de la regula inscrisa in art, 1191. Astfel:

inceputul de dovada scrisa da posibilitatea administrarii probei cu martori.

imposibilitatea preconstituirii probei scrise.

imposibilitatea conservarii probei scrise

6.2. Persoanele care pot fi ascultate ca martori

Martori pot fi numai persoanele fizice care cunosc fapte ce formeaza obiectul judecatii.

Din punct de vedere legal nu exista o limitare a varstei martorilor. insa la copii sub 14 ani si la persoanele cu debilitate mintala aprecierea depozitiei se va face tinand cont de aceste elemente si numai in masura in care se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba.

In art. 198 C.proc.civ. legiuitorul a instituit cateva categorii de persoane care nu pot fi audiate ca martori :

- rudele si afinii pana la gradul trei inclusiv,

- sotul si fostul sot,

- interzi§ii judecatoresti,

- persoanele condamnate pentru marturie mincinoasa.

Tot ca o exceptie, in cauzele care privesc starea civila a persoanei si in cauzele de divort se pot audia ca martori rudele §i afinii, cu exceptia descendentilor.

Unele categorii de persoane, care in principiu pot sa depuna marturie, pentru anumite categorii de fapte sunt scutite de catre legiuitor. Astfel:

- cei tinuti de secretul profesional, pentru fapte aflate in exercitarea functiei, cum ar fi preotii, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii, etc.

- cei tinuti de secretul de serviciu, pentru fapte aflate in legatura cu serviciul, cum ar fi ofijerii, politistii, unele categorii de functionari publici, etc.,

cei care prin raspunsurile lor s-ar expune pe ei, rudele sau afinii pana la gradul trei inclusiv, so|ul sau fostul sot la o pedeapsa penala sau la dispretul public.

6.3. Administrarea probei cu martori.

Propunerea probei cu martori se face prin cererea de chemare in judecata, prin intampinare, prin cererea reconventionala. la prima zi de infatis.are sau in conditiile art. 138 C.proc.civ.

Atunci cand considers necesar. cu aratarea motivelor, instanta poate limita numarul martorilor propusj de catre parti, cu respectarea principiului egalitatii partilor.

Martorii odata admisi vor fi audiati de instanta, fara a se putea renunta la ei decat pentru motive temeinice. De asemenea inlocuirea martorilor odata incuviintati se poate face numai in caz de moarte, disparitie sau pentru alte motive temeinice.

Dupa admiterea martorilor instanta va dispune citarea lor, iar audierea tuturor martorilor se va face pe cat posibil la acelasi termen de judecata. Daca martorul nu se prezinta la termenul pentru care a fost citat, sau cand sunt cauze urgente, se poate dispune aducerea lor cu mandat de aducere §i amendarea.

In cazul in care martorul nu se poate deplasa la instanta, din cauza varstei sau a unei boli, el va putea fi audiat acolo unde se afla. caz in care instanta, impreuna cu partile, se va deplasa la acea locatie.

Fiecare martor este audiat separat, in ordinea stabilita de pre§edintele instantei, cu consultarea partilor, cei neaudiati asteptand in afara salii de judecata, iar cei odata audiati ramanand in sala de sedinta.

Inainte de a depune marturia martorul va trebui sa declare, pentru a fi consemnat de grefier, numele, domiciliul. varsta, profesia, daca este ruda si in ce grad cu partile din proces, daca este angajat al vreunei parti din proces si daca este in judecata, in dusmanie sau in legaturi de interes cu vreuna dintre partile din proces. Dupa consemnarea acestor date el va depune juramantul, iar presedintele instantei ii va atrage atentia ca marturia mincinoasa se pedepseste de legea penala.

Martorii de credinta cre§tina depun marturie cu mana pe Biblie sau pe cruce. Martorii de alte confesiuni ( mahomedani. mozaici. etc.) vor face doar referire la divinitatea suprema a acelei confesiuni, la sfarsitul juramantului. iar martorii care din motive de con§tiinta sau de confesiune nu pot face referire la divinitate vor jura pe propria lor onoare §i constiinta sau se vor obliga sa spuna adevarul. Minorii sub 14 ani nu depun juramant insa li se atrage atentia sa spuna adevarul.

In cuprinsul depozitiei martorul va arata faptele pe care le cunoa§te, aratand daca le-a perceput direct sau de la alte persoane. neavand voie sa citeasca raspunsuri scrise anterior. El va raspunde la intrebarile puse de pre§edinte sau de celelalte parti din proces. Intrebarile puse de ceilalti judecatori din complet sau de partile din proces se fac prin intermediul presedintelui de complet, dar cu incuviintarea acestuia se pot adresa si direct martorului. intrebarile neconcludente ca si cele jignitoare sau care tind a dovedi fapte oprite de lege vor fi cenzurate de pre§edintele completului, care le va inlatura.

Martorul depune oral dar cele relatate de el se consemneaza in scris de catre grefier, dupa dictarea presedintelui. Depozitia scrisa se semneaza de martor, grefier si pre§edinte pe fiecare pagina, iar spatiile ramase libere se bareaza. Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari din cuprinsul depozitiei se vor semna de aceleasi persoane. sub pedeapsa neluarii lor in seama.

Pentru martorii muti sau surzi se va aduce un interpret sau li se vor pune intrebarile in scris iar ei i§i vor consemna raspunsurile tot in scris.

In cazul in care instanta considera ca marturia este mincinoasa sau martorul a fost mituit va intocmi un proces-verbal si va sesiza procurorul.

Aprecierea marturiei se va face in functie de intreg materialul probator, iar marturiile nesincere pot fi inlaturate motivat.

7. Proba prin interogatoriu

Prin intermediul interogatoriuJui se administreaza proba cu marturisirea partilo proces. Marturisirea poate sa fie judiciara sau extrajudiciara.

Marturisirea extrajudiciara reprezinta declarable parfilor facute intr-o cerere adresats organ de stat, cele consemnate intr-un proces-verbal al executorului judecatoresc, cele faci fata procurorului, cele facute in cadrul unui alt proces, etc.

Marturisirea judiciara se face in cursul judecatii, in faj:a judecatorului, prin interm interogatoriului, dar ea poate fi si spontana, caz in care se consemneaza in incheierea de sedin

7.1. Admisibilitatea marturisirii

Marturisirea este admisibilS in toate materiile, inclusiv in materie comerciala. Art. C.proc.civ. interzice marturisirea in procesele de divert, cu privire la motivele de divort, printr-o decizie recenta a Curtii Constitutional e acest text a fost declarat neconstitutional.

Marturisirea este admisibila numai in legatura cu drepruri de care partea poate sa disj si poate avea ca obiect numai fapte.

7.2. Administrarea probei prin interogatoriu

Procedura interogatoriului este prevazuta in art. 218 - 225 C.proc.civ.

Fiind un act personal marturisirea poate fi facuta numai de parte personal, de aceea ace va fi citata sa se prezinte in instanta, cu mentiunea,, personal la interogatoriu ,,.

Ca si in cazul martorilor, daca partea nu se poate prezenta la instanta se poate disp
luarea interogatoriului in locafia in care aceasta se afla.

Prin exceptie de la prezenta personals a parfii, cele care au domiciliul in strainatate po; raspunda la interogatoriul ce le va fi transmis prin intermediul mandatarului. in scris, in cuprin unei procuri speciale. De asemenea, persoanele juridice vor raspunde in scris la interogatoriul c se comunica, raspunsul fiind semnat de eel care angajeaza raspunderea persoanei juridice stampilat.

Cu ocazia luarii interogatoriului pot sa apara mai multe situatii:

a) partea se poate prezenta $i recunoa$te faptele, marturisirea sa putdndfi una simpla, califica sau complexd.

Marturisirea simp/a este cea care confine o recunoastere fara rezerve a faptului asupi careia este intrebata ( ex: recunosti ca ai primit suma X cu titlu de imprumut ? da, recunosc ) I

Marturisirea caiificata este cea care confine o recunoastere a faptului, dar ii adaug
anumite elemente concomitente care ii schimba urmarile juridice.

Marturisirea complexa este cea care confine o recunoastere a faptului, dar adauga un al
fapt, ulterior, care restrange sau anihileaza efectul marturisirii primului fapt

b) partea se poate prezenta $i da raspunsuri negative la toate intrebarile.

c) partea poate sa nu se prezinte, de$i a fast legal citata sau sa se prezinte dar sa nu vrea si raspunda la interogatoriu, fara motive temeinice.

8. Proba prin expertiza

Atunci cand lamurirea faptelor ce formeaza obiectul unui proces sau a legaturilor dintre anumite imprejurari invocate de par|i §i aceste fapte necesita cunostinfe din domeniul stiintei, tehnicii, artei, etc. judecatorul poate ordona efectuarea unei expertize de catre o persoana de specialitate.

Expertiza judiciara, reglementata in art. 201 C.proc.civ., este un mijloc de proba prin care se aduce la cuno§tinta organelor judiciare opinia unor specialist! cu privire la acele imprejurari de fapt pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte deosebite.

Opinia expertului se formeaza pe baza unor activitati de cercetare concreta a cazului §i a aplicarii unor date de specialitate. de catre persoanele competente desemnate de organul judiciar.

Exista situatii in care expertiza este obligatorie sub sanctiunea nulitatii hotararii :

expertiza psihiatrica la punerea sub interdictie,

expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei la inregistrarea tardiva a nasterii,

expertiza pretuitoare in materie de gaj, expertiza topografica in materia exproprierii, etc.

Propunerea probei cu expertiza se poate face de catre par^i sau de instan^a din oficiu, dar numai dupa punerea ei in discutia partilor.

Expertii desemnati de instanta sunt persoane care au atestata aceasta calitate de catre Ministerul Justitiei, in urma promovarii unui examen in diferite specialitati. Evidenta expertilor este tinuta de catre birourile de expertize locale, care functioneaza pe langa tribunale.

Prin aceeasi incheiere se stabilesc obiectivele expertizei, onorariul provizoriu §i data depunerii lucrarii. Partea care a solicitat expertiza este obligata sa depuna in termen de 5 zile onorariul stabilit in contul biroului local de expertize, pe numele expertului.

Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca §i judecatorii, recuzarea trebuind sa fie solicitata in termen de 5 zile de la numire. daca motivul exista la acea data sau de la data aparijiei motivului. Recuzarea expertului se judeca in §edinta publica, cu citarea par^ilor §i a expertului.

Expertul poate fi convocat in instanta pentru a da lamuriri asupra expertizei. Dispozifiile privitoare la citarea, aducerea cu mandat si amendarea martorilor sunt aplicabile §i expertului.

Instanta nu este legata de concluziile expertizei, dar fie ca le primeste sau nu trebuie sa-si
motiveze pozitia. Judecatorii sunt insa legati de constatarile de fapt ale expertilor, de aratarea
cercetarilor efectuate la fata locului si de sustinerile partilor in fata expertilor, acestea facand
dovada pana la inscrierea in fals

9. Proba prin cercetarea la fata locului 

Este o proba judiciara directs reglementata de art. 215-217 C.proc.civ.

Ea se solicits de catre parti sau se poate dispune din oficiu de instanta. Se ordona prin incheiere aratandu-se imprejurarile de fapt in legatura cu care se face cercetarea. .-,

La fata locului se va deplasa intreg completul sau numai unul dintre judecatori, in prezenta partilor ce vor fi citate. Cu prilejul cercetarii locale pot fi ascultati martori si experti.

Desfasurarea cercetarii si cele constatate la fata locului se consemneaza de catre grefier, la dictarea presedintelui completului. intr-un proces-verbal care se depune la dosar.

10. Prezumtiile 

1. Notiune

Prezumtiile, ca mijloc de proba sunt reglementate in art. 1199 Cod civil.

Ele sunt consecintele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut catre un fapt necunoscut.

Asadar prezumtiile pot fi legale, atunci cand sunt cuprinse in acte normative, cum este prezumtia de paternitate, si judecatoresti atunci cand sunt rezultatul rationamentului judecatorului, care pe baza probelor existente la dosar face rationamente logice privind faptele conexe care au generat drepturile sau obligatiile deduse judecatii.

In ambele cazuri a§adar ele sunt rezultatul unui rationament.

2. Prezumtiile legale

Ele sunt expres §i limitativ cuprinse in lege.

Prezumtia legala. asa cum este definita in art. 1202 alin. 1 Cod civil.

Doctrina a subclasificat prezumtiile absolute in doua categorii:

- prezumtii legale absolute, numite si irefragabile, care corespund unui interes general §i nu pot fi rastrumate prin nici un mijloc de proba. cum este puterea lucrului judecat si

- prezumtii legale asbolute care corespund unui interes particular sj care pot fi rasturnate prin marturisire judiciara sau prin anumite mijloace de poba sau numai de catre anumite persoane.

3. Prezumtiile simple

Acestea sunt reglementate in art. 1203 Cod civil §i sunt nelimitate ca numar pentru ca ele sunt rezultatul rationamentului judecatorului.

Pentru ca judecatorul sa poata folosi acest mijloc de proba trebuie indeplinite cele doua conditii impuse de articolul sus-mentionat, s.i anume prezumtia sa fie temeinica §i sa fie folosita numai in cazurile in care este admisibila si proba cu martori.

11. Asigurarea dovezilor 

1. Notiune

Este reglementata in art. 235-241 C.proc.civ.

Ea reprezinta posibilitatea data persoanei care este interesata in constatarea de urgenta a marturiei unei persoane, parerii unui expert, starii unor bunuri mobile sau imobile sau care doreste sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt ori a unui drept care sunt in primejdie sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor.

Cererea de asigurare a dovezilor poate fi facuta §i in cazul in care nu este primejdie de intarziere, dar numai cu invoirea paratului.

in cerere trebuie sa se arate dovezile a caror administrare se solicits, starea de urgenta sau faptul ca paratul este de acord.

2. Procedura de judecata '

Asigurarea dovezilor se poate solicita pe cale principals, inainte de a se introduce actiunea principals sau pe cale incidentals, in timpul judecatii.Daca este introdusS pe cale principals competenta revine judecStoriei in raza cSreia se aflS martorul sau obiectul cercet&rii, iar daca este introdusS pe cale incidentals este competentS instanfa care judeca pricina.

Intampinarea nu este obligatorie.Judecata se face in camera de consiliu cu sau fara citarea pSrtilor, iar instanta se pronunfS prin incheiere. Incheierea este executorie si se poate ataca numai cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor sau de la comunicare, daca judecata s-a facut fara citarea pSrtilor. incheierea data in timpul judecStii nu poate fi atacatS decat odatS cu fondul.Codul reglementeaza si o procedurS de constatare a stSrilor de fapt. Ea poate fi folosita cand exista urgenta, care rezida din posibilitatea incetarii ori schimbSrii starii de fapt panS la administrarea dovezilor.Cererea este de competenta instantei in circumscriptia cSreia urmeaza sa se faca constatarea.

Pentru facerea constatarii va fi delegat un executor judecStoresc. Probele conservate prin aceasta procedurS pot fi folosite si de partea care nu le-a cerut. Cheltuielile prilejuite de acest proces vor fi avute in vedere de instanta care judeca fondul.