Îngalbenirea coacazului negru

Black currant yellows - Îngalbenirea coacazului negru, (Pop, 2009, TVV, III, 506). Boala este produsa de un virus necunoscut. Diagnosticarea preliminara se bazeaza pe observarea simptomelor, care apar cu cateva saptamani mai tarziu decat in cazul altor virusuri, in cursul lunilor iunie si iulie, in cazuri nesigure, efectuandu-se transmiteri artificiale pe soiuri indicatoare. Îngalbenirea coacazului negru a fost observata de Posnette (1952) intr-o pepiniera din Anglia si pe unele suprafete de productie plantate cu material produs de aceasta. Este posibil ca boala sa fie raspandita pe suprafete mai mari, simptomele acesteia fiind trecute cu vederea sau atribuite dereglarilor produse de conditiile de nutritie. Atacul are influenta negativa insemnata asupra cresterii plantelor. Importanta bolii pare a fi insa redusa, infectii sigure cu agentul respectiv fiind stabilite in putine cazuri (Thresh, 1987). Pana in prezent, boala a fost observata numai la coacazul negru (Ribes nigrum). În primavara, pe frunzele complet dezvoltate, apar pete galbene fine in lungul nervurilor de ordin inferior. Mai tarziu, pe frunze se observa pete galbene evidente. La inceputul verii, ingalbenirea cuprinde sectoare mari din suprafata limbului. Acestea sunt net delimitate de zonele verzi, care, adesea, sunt mai inchise la culoare decat normal. O caracteristica a bolii consta in aparitia simptomelor numai la temperaturi ridicate. Cresterea lastarilor fiind franata, plantele infectate au o dezvoltare vegetativa mai redusa decat normal. Pierderile de productie pot fi de pana la 70 %, datorita reducerii numarului si dimensiunilor fructelor, care se coc mai tarziu decat la plantele sanatoase. Sensibile la aceasta boala sunt soiurile Baldwin si Wellington XXX. La transmiterile artificiale, se utilizeaza soiurile de coacaz negru Amos Black si Wellington XXX. Experimental, virusul poate fi transmis prin altoire. Observatiile efectuate in Anglia arata ca are loc o raspandire inceata a bolii in natura, ceea ce presupune existenta unui vector putin frecvent sau cu eficienta scazuta (Cropley s.a., 1964, Ann. appl. Biol. 54, 177). Masura de prevenire consta in producerea materialului saditor liber de aceasta boala, pornind de la plante mama care au dat rezultate negative la testarea lor pe soiul Wellington XXX.