Rosmarinus
officinalis (Fam Lamiaceae/Labiatae)
Subarbust
peren, placut mirositor, de origine mediteraneana, unde creste spontan; la noi
numai in cultura, medicinala, condimentara si ornamentala;se mai numeste
dendrului, martin, rojmalin, rosmailin, rosmalin, rosmarin, rosmolin, rozmalin,
rujmalin, rusmalin, rusmarin ;Raspandit mai ales in Spania, sudul Frantei,
Italia, Grecia, nordul Africii.
Istoric:arbustul
este cunoscut din antichitate.Numele Rosmarinus vine de la cuvintale grecesti
rhops= arbust mic si myrinos= mirositor, de balsam, sau din cuvintele latinesti
ros= roua, marinus= de mare. Atat in antichitate, cat si in Evul Mediu,
arbustul era cunoscut si apreciat ca planta medicinala si ornamentala. Frunzele
sale au fost folosite in tratamentul diferitelor boli. Zeama de la frunzele
fierte se folosea pentru spalatul pe cap, contra matretii. Din tulpini si
frunze se facea ceai contra durerilor de inima. Frunzele si florile plantei se
puneau in scaldatorile copiilor si ale oamenilor bolnavi pentru a-i fortifica.
Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, frunzele plantei se
plamadeau in rachiu de drojdie si se foloseau contra vatamaturii (afectiuni
interne cu crize acute). In trecut era larg intrebuintat in farmacii sub numele
de Folia Rosmarini vel Anthos, cu proprietati stimulente, tonice, diuretice si
vermifuge. Din frunzele si florile proaspete, macerate in alcool si distilate,
se obtinea un spirt aromatic folosit in vindecarea ranilor.(Enciclopedia
plantelor ; plante din flora Romaniei ; Constantin Parvu Editura
tehnica vol IV, pag 287).
.com