Cactus virus X, CVX - Virusul
X al cactusului, Potexvirus,Flexiviridae, sinonim
Barrel cactus virus (Bercks,
1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 58, 3 pp), se cunosc tulpinile Chessin,
Miličič si Braunschweig (Pop,
2009, TVV, IV, 33). A fost raportat prima data la cactusi, in Germania, de Amelunxen
(1958, Protoplasma 49, 140), in prezent fiind, probabil,
raspandit peste tot in lume la cactusii cultivati (Bercks, 1971, l.c.).
Infectii naturale s-au gasit la Aporocactus
spp., Austrocylindropuntia cylindrica, Brasiliopuntia spp., Cereus spp., Echinopsis spp., Echinocereus
procumbens, Epiphyllum spp., Ferocactus acanthodes, Haogeocareus spp., Lepismium spp., Lobivia spp., Lophophora spp., Mammilaria spp., Mediocactus spp., Opuntia spp., Pereskia succarosa, Pereskiopsis spp., Platyopuntia spp., Schlumbergera bridgesii, Ripsalis spp., Trichocereus spp. si Zygocactus spp., majoritatea
speciilor nemanifestand simptome externe, insa, unele dintre
ele prezinta piticire si marmorare (Schmelzer
s.a., 1977, In: Pflanzliche Virologie B. 4, 1-275. Ed.
K. Scmelzer si K. Spaar. Akad. Verlag, Berlin). Mai recent,
virusul a fost identificat la plante de Hylocereus
undatus (Cactaceae) cu simptome
de marmorare slaba pe tulpini, in Taiwan, unde este
cultivata pentru fructele comestibile (Liou
s.a., 2001, Plant Dis. 85, 229). Prin inoculari artificiale a fost
transmis la Amaranthus candatus, A.
retroflexus, Beta vulgaris, Celosia argentea, Chenopodium foetidum, C. murale,
C. quinoa, Gomphrena globosa, Ocimum basilicum si Opuntia vulgaris
(Plese si Miličič, 1966, Phytopawth. Z. 55, 197). Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice
si, rar, infectie sistemica la Amaranthus caudatus, leziuni locale necrotice fara
infectie sistemica la Chenopodium
amaranticolor si Gomphrena globosa si marmorare
sistemica la C. quinoa. Virionii se gasesc in toate partile plantelor,
fiind localozati in citoplasma si, ocazional, in
vacuolele celulare. În citoplasma celulalor infectate
apar, de asemenea, incluziuni sub forma de corpusculi in forma
de benzi sau structuri paracristaline care contin virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire, iar
pe cale naturala se raspandeste prin multiplicarea
vegetiva si contactul dintre plantele sanatoase si
bolnave. Sucul extras din plantele bolnave contine numerosi virioni.
Inactivarea termica are loc la 82ºC, longevitatea in vitro este
de 28 zile, dilutia limita 10-5. Virusul
a fost purificat de Koenig
si Lesemann (1983, CMI/AAB
Descr. Pl. Viruses No. 265, 3 pp). Virionii sunt filamentosi
putin curbati, avand o lungime modala clara
de 520 nm, grosimea de 13 nm si canalul axial obscur. La
ultracentrifugarea preparatelor purificate apare un
singur component. Genomul consta din ARN monocatenar,
linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina
capsidala. Masurile de prevenire constau
in identificarea plantelor bolnave prin testare si eliminarea
acestora, dezinfectarea uneltelor de taiat si folosirea ca portaltoi
a cactusilor obtinuti din samanta sau a
clonelor gasite libere de virus, prin transmiteri pe plante test sau prin
teste electronomicroscopice.
.com
