Virusul marmorarii garoafelor

Virusul marmorarii garoafelor - Carnation mottle virus CarMV, Carmovirus, Tombusviridae. Se cunosc tulpinile PSR, PR4 si forme atenuate (Hollings si Stone, 1970, CMI/AAB Descr. Pl. Vireses No. 7, 4 pp), (Pop, 2009, TVV, IV, 57). Descris prima data la Dianthus spp., in Anglia, de Kassanis (1955, Ann.appl. Biol. 43, 103), a fost identificat ulterior in numeroase tari, in prezent fiind cel mai frecvent virus in culturile de garoafe din lume (Hollings si Stone, 1970, l.c.). În conditii naturale, virusul infecteaza plantele de Dianthus caryophyllus, D. barbatus, D. chinensis, D. superbus, Saponaria vaccaria, S. officinalis, Begonia elatior, Begonia x cheimantha si Daphne odorata, la care se manifesta prin simptome de marmorare. La soiurile de garoafe, virusul produce, la inceput, o usoara clarifiere a nervurilor urmata de patare foare slaba. În cazul unor soiuri de culoare rosie sau roza pe petalele externe pot apare pete alungite de culoare mai deschisa. Plantele infectate sunt mai slab dezvoltate, ceea ce se remarca la compararea lor cu exemplarele sanatoase. Atacul afecteaza negativ productia de flori si calitatea acestora. În Italia, s-a izolat o tulpina a virusului din plante cu frunze si flori deformate infectate simultat si cu carnation etched ring virus (Rana si Castellano, 1984, Inform. Fitopatol. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Ajuga reptans, Amaranthus caudatus, Amsonia tabernae-montana, Anagallis arvensis, Aquilegia coerulea, Antirrhinum majus, Araujia sericofera, Atriplex hortensis, Begonia semperflorens, Berberis darwinii, Beta vulgaris, Borago officinalis, Bryonia dioica, Calandrina grandiflora, Callistephus chinensis, Campanula persicifolia, Caryopteris x clandonesis, Catharanthus roseus, Celosia argentea, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Clematitis vitalba, Chrysanthemum parthenium, Cucumis sativus, Dianthus barbatus, D. caryophyllus, Digitaria purpurea, Dipsacus fullonum var. sylvestris, Freesia refracta, Fumaria officianalis, Genista hispanica, Glechoma hederacea, Gomphrena globosa, Impatiens balsamina, Limonium latifolium, Lonicera periclymenum, Lunaria annua, Lupinus polypyllus, Lychnis chalcedonica, L. dioica, Lycopersicon esculentum, Lythrum salicaria, Medicago sativa, Mimulus luteus, Moricanda charanthia, Mycelis muralis, Nicandra physaloides, Nicotiana clevelandii, Oxalis corniculata, Papaver rhoeas, Passiflora coerulea, Petunia hybrida, Phytolacca americana, Plantago major, P. lunceolata, Portulaca oleracea, Primula malacoides, Pulicaria dysentherica, Ranumculus repens, Reseda odorata, Rumex obtusifolia, Saponaria vaccaria, Silene armeria, Sonchus asper, Spinacia oleracea, Stellaria media, Streptocarpus kewenis, Tenacetum vulgare, Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Trichosanthes anquina, Trifolium repens, Verbena hybrida, Veronica chamaedrys si Zebrina pendula. Virusul produce leziuni locale clorotice sau necrotice si, rar, de regula in conditii de zi scurta, infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice urmate, uneori, de infectie sistemica la C. quinoa, leziuni locale clorotice si pete sistemice la Atriplex hortensis, pete locale necrotice mici si inele inguste de culoare rosie fara infectie sistemica (spre deosebire de virusul patarii inelare a garoafelor) la Gomphrena globosa, leziuni locale mici, clorotice sau necrotice la Tetragonia expansa si clorozarea nervurilor, piticire, marmorare si deformarea frunzelor la Saponaria vaccaria soiul Pink Beauty. La Silene armenia, virusul se manifesta prin simptome mozaicale slabe (greu de observat) si o usoara piticire, in prezenta lui carnation etched ring virus, producand linii, inele si pete necrotice. Virionii se gasesc in toate partile plantelor, iar incluziunile virale sunt absente. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc. În culturi si la distanta este diseminat prin uneltele de taiat, contactul dintre plante si inmultirea vegetativa a clonelor infectate. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc 90ºC, longevitatea in vitro este de 70 zile, la formele atenuate de 395 zile, iar dilutia limita 10^-5. În suc liofilizat, virusul ramane activ timp de 10 ani (Hollings si Stone, 1970, l.c.). Virusul a fost purificat de Moran s.a. (1985, Pl. Path. 34, 467). Virionii sunt izometrici, avand 34 nm in diamtru, profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. Genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virioni se gaseste o singura proteina. Principala masura de prevenire consta in producerea si plantarea materialului saditor liber de virus (Pop s.a., 1994, Proc. ISHS Int. W.G. on Virus Dis. Orn. Pl. Prague, 24-28.08.1992). Deoarece majoritatea soiurilor de garoafe sunt puternic infectate, pentru obtinerea materialului initial liber de virus este necesara folosirea termoterapiei si a procedeului culturilor meristematice. Testarea garoafelor cu privire la prezenta virusului in cursul procesului producerii materialului saditor se face prin transmitere pe plante de Chenopodium si prin folosirea imunoelectronomicroscopiei sau a diferitelor teste serologice, dintre care mai important este procedeul ELISA. Virusul avand o viteza mare de raspandire, succesul producerii materialului saditor sanatos depind de lipsa completa a garoafelor infectate in materialul initial si izolarea stricta a clonelor sanatoase de orice sursa de infectie pe tot parcursul procesului de inmultire. Din acelasi motiv, se recomanda ca unitatilor de productie sa li se livreze material de inmultire absolut liber de virus, care sa fie plantat in ferme in care nu exista alte culturi de garoafe.