Virusul mozaicului tomatelor

Virusul mozaicului tomatelor - Tomato mosaic virus ToMV, Tobamovirus, sinonim Lycopersicon virus 1; tulpini: tomato aucuba mosaic, tomato enation mottle, yellow atypical mosaic virus, dahlemense strain, 0, 1, 2, 1.2., (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 109). A fost descris prima data la tomate (Lycopersicon esculentum), in Connecticut, S.U.A. (Clinton, 1909, Rep. Conn. agric. Exp. Stn. 1907-1908, 854), in prezent fiind raspandit peste tot unde se cultiva tomate si alte specii susceptibile. Plantele de tomate (Lycopersicon esculentum) infectate natural manifesta simptome de tip mozaical, caracterizate prin aparitia de pete clorotice sau galbui de forme si marimi diferite raspandite pe toata suprafata limbului. În cazul mozaicului aucuba, apar decolorari internervuriene de culoare galbena pal sau alburie, in unele cazuri, in cadrul petelor galbui observandu-se insule de culoare normala, cresterea plantelor fiind evident afectata.

Forma denumita de noi distorsionarea frunzelor tomatelor apare iarna, la plantutele tinere ale tomatelor fara gene de rezistenta cultivate in sere. Ea se caracterizeaza prin cresterea neregulata si anormala a unor foliole, mai tarziu, cea mai mare parte a suprafetei limbului fiind redusa pana la nervura principala, plantele ramanand pitice iar productia fiind neglijabila. Uneori, virusul se manifesta la tomate prin patare inelara galbena. Virusul poate produce, de asemenea, patarea fructelor si necrozarea vaselor rosiilor patate. Virusul apare si la culturile de vinete din sere, plantele infectate ramanand mici si manifestand necrozarea nervurilor principale. Plantele de degetel lanos (Digitalis lanata) infectate natural manifesta mozaic galben stralucitor (Silva si Pop, 1965, Die Farmazie 20, 110). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Capsicum annuum, C. frutescens, Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Datura metel, Lycopersicon esculentum, L. pimpinellifolium, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Pysalis floridana, Ph. Peruviana, Solanum melongena si S. nigrum. La ardei (Capsicum annuum) ToMV nu produce simptome mult diferite de ale virusului mozaicului tutunului, boala manifestandu-se frecvent prin mozaic galben, mai rar prin mozaic verde, deformarea si caderea frunzelor, patarea fructelor si, uneori, aparitia de necroze pe frunze si tulpini. Unele soiuri, cum este Corno di Toro, sunt foarte sensibile, plantele infectate avand talia mult redusa, iar fructele sunt puternic deformate si depigmentate (Conti si Marte, 1983, L'Italia agric. p.132). Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice fara infectie sistemica la Nicotiana glutinosa, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum soiurile Xanthi-nc, Samsun NN, White Burley-linia necrotica sau Dutch A si Bergerac, Petunia hybrida si Solanum melongena P.I. 164757 si infectie sistemica la Solanum giganteum (mozaic), Nicotiana tabacum soiul Samsun nn (mozaic) si N. clevelandii. Datura stramonium reactioneaza prin leziuni locale necrotice fara infectie sistemica dupa 2-3 zile, Gomphrena globosa prin leziuni locale seminecrotice urmate la majoritatea tulpinilor de marmorare clorotica, iar Tetragonia expansa prin leziuni locale clorotice cu marginile necrotice si infectie sistemica fara simptome la unele tulpini. Virionii se gasesc in toate partile plantelor gazda, fiind localizati in citoplasma, unde apar si incluziuni, in forma de placi cristaline hexagonale, mase cristaline aciculare formate din particule virale si incluziuni amorfe sub forma de corpuri X continand virioni. Experimental, virusul se transmite foarte usor prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste rapid prin contactul dintre plantele sanatoase si bolnave. Transmiterea are loc, de asemenea, prin samanta, la tomate proportia semintelor contaminate putand fi de pana la 94 %. Virusul nu se gaseste insa in embrion ci la suprafata semintelor sau, uneori, in endosperm, infectarea noilor plantute avand loc la germinarea sau transplantarea acestora.

De la un an la altul sau de la un ciclu de cultura la ciclul urmator, virusul rezista in resturile de plante, in sol, sau pe inventarul cu care se lucreaza in sere, solarii si camp. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 85-90°C, longevitate in vitro este in jur de 500 zile, iar dilutia limita 10^-5-10^-7. Virionii sunt in forma de bastonase drepte, cu o lungime modala clara de 300 nm, avand 18 nm in diametru, canalul central vizibil, de 4 nm in diametru, structura helicoidala evidenta si pasul spiralei de 2,3 nm. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o singura componenta, genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Atat in sere cat si in camp, dupa incheierea ciclului de productie, se vor aduna si arde toate resturile culturii precedente. Samanta va fi tratata contra virusului mozaicului tutunului, prin cufundarea acesteia timp de 10-30 minute, in solutiI de hidroxid de sodiu 2 %, acid clorhidric 20 %, fosfat trisodic 15 %, sau permanganat de potasiu 1 %. Dupa tratare, samanta este spalata in curent de apa si apoi uscata. Mai eficace este tratamentul termic, samanta fiind mentinuta 4-6 ore la 58°C (umiditate 10 %) si apoi 24 ore la 80°C (umiditate 5 %). Dupa Wolf (1973, Deutsche Gartner-Post 19, 9), rezultate bune se obtin prin mentinerea semintelor intr-un termostat obisnuit 3 zile la 70°C. Samanta libera de virusul mozaicului tutunului poate fi obtinuta, de asemenea, folosind metode speciale la extragerea ei din pulpa fructelor. Prezenta virusului in si pe samanta poate fi pusa in evidenta serologic si prin transmiteri experimentale pe plante cu reactie locala. Însamantarea se va face in amestec de pamant proaspat, rasadul va fi ferit de infectiile accidentale iar, la plantare, se vor elimina toate exemplarele infectate, care se recunosc printr-o mozaicare difuza si o dintare accentuata, neregulata, a marginii limbului. Pe cat posibil, tomatele si ardeiul de sera vor fi plantate in sol sterilizat. În solarii si camp, se recomanda ca speciile susceptibile sa nu fie cultivate doi ani consecutiv pe aceeasi suprafata. Prevenirea totala a virusului mozaicului tutunului este posibila prin obtinerea si cultivarea soiurilor rezistente. La tomate s-au identificat genele de rezistenta Tm-1, Tm-2 si Tm-2₂ care sunt eficace fata de toate tulpinile genetice ale virusului mozaicului tutunului izolate de la tomate. Prin incorporarea acestor gene in plantele de tomate, s-au obtinut hibrizi si soiuri rezistente la toate tulpinile virusului mozaicului tutunului. La ardei s-au identificat, de asemenea, genele de rezistenta L₁, L₂, L₃ si L₄, prima controland rezisenta la ToMV, iar celelalte la restul tobamovirusurilor care infecteaza ardeiul. În cazul cultivarii soiurilor sensibile, o masura care s-a utilizat in trecut consta in inocularea tomatelor in faza de plantuta cu o tulpina slaba a virusului, in vederea protejarii lor fata de infectiile cu tulpinile grave (Jilaveanu, 1977, Acta Hort. 58, 439).