Virusul patarii inelare a hortensiei

Virusul patarii inelare a hortensiei - Hydrangea ringspot virus HdRSV, Potexvirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 155). A fost raportat prima data la Hydrangea macrophilla in S.U.A. (Brierley, 1954, Phytopathology 44, 696), in prezent fiind raspandit, probabil, in intreaga lume. Virusul este important economic, in Danemarca, din 68 de soiuri cercetate, infectiile au fost de 10 % la Immaculata, 80-100 % la 9 soiuri si de 10-80 % la restul soiurilor, iar in Belgia, din 62 soiuri investigate, Soeur Threse s-a dovedit liber de virus, doua soiuri au fost 100 % infectate iar restul partial atacate. În conditii de infectii naturale, numeroase soiuri de hortensia pot fi infectate fara a manifesta simptome externe. La alte soiuri, virusul poate produce piticire, pete si inele clorotice pe frunzele mai batrane, incretirea si deformarea frunzelor tinere, reducerea numarului de flori si, ocazional, necroze pe tulpina. În experimentarile efectuate de Paluden si Christensen (1973), 28 din 68 de soiuri cercetate au prezentat marmorare si inele clorotice slabe, variabile in functie de anotimp si conditiile de cultura, neobservandu-se insa simptome pe petalele florilor. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Gomphrena globosa si Primula malacoides.

Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice punctiforme dupa 3-5 zile mai tarziu devenind mai mari si cu marginile rosietice la Gomphrena globosa, pete clorotice locale dupa 5-7 zile uneori devenind galbene stralucitoare necrotice sau de forma inelara la Chenopodium quinoa si pete mici clorotice cu un punct central necrotic dupa 5-7 zile la C. amaranticolor. Plantele de Hydrangea macrophylla inoculate artificial, pot reactiona prin pete sau inele clorotice sau brune, urmate de distorsionarea si curbarea frunzelor dupa mai multe saptamani de la inoculare, iar la Primula malacoides virusul produce infectie sistemica fara simptome externe. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate. La Primula malacoides, in celulele perisorilor epidermici s-au observat corpusculi vacuolati ovali sau alungiti de 13/32 - 11 /50 µm, uneori continand ganule discrete, care se coloreaza intens cu floxina. Experimental, virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc si altoire, iar in practica se raspandeste, in lipsa unor vectori, prin multiplicarea plantelor infectate. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 70-75ºC, rezistenta in vitro este de 14-21 zile, iar dilutia limita 10^-5. Virionii sunt filamentosi, usor curbati, avand o lungime modala clara de 490 nm, grosimea de 13 nm si canalul axial obscur, genomul este ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Masurile de prevenire constau in producerea materialului de inmultire sanatos, prin termoterapie si culturi meristematice, aplicarea masurilor pentru prevenirea raspandirii virusului prin contactul dintre plante si uneletele de lucru si cultivarea soiurilor mai putin atacate.