Virusul patarii inelare rosii a afinului

Blueberry red ringspot virus BRRSV - Virusul patarii inelare rosii a afinului, Caulimovirus, Caulimoviridae, (Pop, 2009, TVV, III, 551). Boala a fost descisa prima data la Vaccinium corymbosum in S.U.A., de Hutchinson in 1950, natura ei virala fiind demonstrata de Hutchinson si Varney (1954, Pl. Dis. Reptr. 38, 260). Este prezenta in plantatiile din statele New Jersey, Michigan, Connecticut, New York si Massachusetts, in New Jersey fiind observata si in flora spontana, producand pierderi economice relativ importante. Infectii naturale cu BRRV s-au gasit la Vaccinium australe, V. corymbosum   si, probabil, V. macrocarpa. Plantele infectate manifesta simptome persistente, constand in aparitia, pe fata superioara a limbului, a unor pete, inele si desene in forma frunzei de stejar, de culoare rosietica, a caror frecventa descreste de la frunzele bazale ale ramurilor spre cele din varf. Pete si inele rosii pot apare, de asemenea, pe tulpini si pe fructele tinere. Simptomele pe fructe sunt mai distincte in faza de maturitate, cand suprafetele afectate isi pastreaza culoarea verde. Cu exceptia soiului Jersey, care este imun, boala apare la toate soiurile importante din cultura. Soiul Bluecrop are o rezistenta de camp excelenta, insa a prezentat inele clorotice la inocularea prin altoire (Ranier, 1960). Rezistenta de camp a prezentat si soiul Newmouth dar aceasta se pare ca a fost ulterior pierduta. Printre soiurile cele mai grav afectate sunt Darrow, Blueray si Burlington. Virusul poate fi detectat prin transmiteri artificiale la soiuri de afin foarte sensibile, cum sunt Cabot, Burlington, Darow si Blueray, simptomele aparand dupa trei luni de la grefarea de scoarta efectuata cu putin inainte de craparea mugurilor indicatorului. Brunt (1991, In: Viruses of Plants p. 245. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press Cambridge, UK) recomanda ca indicator specia Vaccinium corymbosum. Virionii au fost observati in mezofilul foliar, gasindu-se in nucleu si, cei mai multi, in interiorul viroplasmelor, incluse in interiorul reticolului endoplasmatic. Virusul a putut fi transmis numai prin grefare de scoarta sau altoire, iar raspandirea lui pe cale naturala se realizeaza prin recoltarea de butasi pentru inmultire de la tufele bolnave. Poate fi purificat prin metoda Gillet si Ramsdell (1984, CMI /AAB Descr. Pl. Viruses No. 327, 4 pp). Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 42-46 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apar doua componente, punctul izoelectric este pH 4, genomul consta din AND dublucatenar, iar virionii au o singura proteina capsidala. Pentru prevenirea bolii se recomanda recoltarea butasilor pentru plantare de la tufe libere de virus, eliminarea plantelor bolnave din camp si inlocuirea lor cu exemplare sanatoase. Virusul nu a putut fi eliminat prin cresterea plantelor la 38ºC sau mentinerea butasilor timp de o ora la 46 si 60ºC.