Virusul piticirii tufoase a tomatelor

Virusul piticirii tufoase a tomatelor - Tomato bushy stunt virus TBSV, Tombusvirus, Tombusviridae. Se cunosc tulpinile tipica a tomatelor si variantele acesteia BS-3 si BS-9 si tulpinile izolate  de la ardei, spanac, tulipe, Tolmieza, mar, par, cires s.a., care difera intre ele in privinta reactiei plantelor test, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 124). A fost descris prima data la Lycopersicon esculentum, in Anglia (Smith, 1935, Journal roy. Horticult. Soc. 60, 305), in prezent fiind raspandit in Argentina, Maroc, Tunisia, Regatul Unit si S.U.A. (California), fiind gasit, de asemenea in Canada, Germania, Franta, Italia, Portugalia si alte tari (Martelli s.a , 1988, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 352, 8 pp). Virusul infecteaza in natura plante din diferite familii, producand crestere tufoasa, fructe mici, putine, cu pete, inele si linii clorotice la tomate (Lycopersicon esculentum), piticire, marmorarea frunzelor si lipsa fructelor la ardei (Capsicum annuum), piticire, marmorarea frunzelor si putine fructe deformate si patate la vinete (Solanum melongena), necroze foliare si pe petale la Tulipa ssp., piticire si marmorari foliare la Tolmiea menziesii si infectii latente la mar (Malus spp.) si par (Pyrus spp.).

Dupa Kegler si Schimanski (1982, Arch. Phytopathol. u. Pflanzenschutz, Berlin, 18,105), virusul infecteaza si plantele de Stellaria media, Urtica urens si Poa annua din flora spontana. Frunzele plantelor de tomate (Lycopersicon esculentum) inoculate artifical manifesta, la inceput, pete rotunde sau inelare, care adesea se necrozeaza. Ulterior, frunzele se ingalbenesc, se necrozeaza si cad. Plantele infectate isi inceteaza cresterea, varful de crestere fiind adesea necrozat. Frunzele tinere au o culoare galbena pala si sunt puternic deformate. Cresterea fiind stopata, se formeaza numerosi lastari laterali slab dezvoltati, ceea ce da plantelor o infatisare caracteristica, tufoasa. Pe suprafata fructelor apar, uneori, pete marmorari sau formatiuni inelare pe fond de culoare mai inchisa. Plantele infectate in faza tanara pot fi complet distruse. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Anthirrhinum majus, Capsicum annuum, C. frutescens, Celosia argentea, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita maxima, C. pepo, Datura stramonium, Dianthus barbatus, Gomphrena globosa, Gypsophila elegans, Hyoscyamus niger, Lavatera trimestris, Lycopersicon esculentum, Nicotiana benthamiana, N. bigelovii, N. clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Solanum melongena, S. nigrum, S. tuberosum, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Vicia faba, Vigna radiata, V. unguiculata si Zinnia elegans, majoritatea speciilor fiind infectate numai local. Inoculat experimental, virusul produce leziuni locale necrotice brune la Nicotiana glutinosa, leziuni locale necrotice rosietice, urmate, in cazul unor izolate, de infectie sistemica, la Gomphrena globosa, leziuni locale necrotice negre cu centrul mai deschis, fara infectie sistemica la Ocimum basilicum, puncte necrotice alburii cu halou clorotic, rar sistemic, la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice si, rareori, infectie sistemica la Chenopodium quinoa si leziuni locale clorotice sau necrotice, marmorare si necroze sistemice la Nicotiana clevelandii. Virionii se gasesc in toate partile plantelor, fiind localizati in citoplasma, nuclei, nucleoli, mitocondrii si in vacuolele celulare. În celulele infectate apar, de asemenea, incluziuni cristaline si sub forma de corpusculi multiveziculati, derivati din peroxizomi sau mitocondrii, ambele tipuri necontinand virioni. Experimental, virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc.

În natura, se transmite prin sol, in absenta unui organism viu, fiind adsorbit si rezistand timp indelungat pe particulele de sol, de unde este preluat de plante, prin intermediul sistemului radicular. Transmiterea are loc, de asemenea, in proportie redusa, prin samanta si, probabil, prin polen la samanta. Astfel, la mar, s-a dovedit o transmitere prin samanta in proportie de 1 - 6,9 %. Sucul foliar contine numerosi virioni. În functie de tulpina, inactivarea termica are loc la 80-90°C, dilutia limita este 10^-2-10^-6, iar longevitatea in vitro de 4-5 saptamani, la temperatura camerei, unele tulpini rezistand 23 saptamani la 2°C si, cel putin, 10 ani in stare liofilizata. Virionii sunt izometrici, de 30 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident, o parte din particule fiind penetrate de "colorant". La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare un singur component, genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, de sens pozitiv, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. În cazul aparitiei atacului la tomate sau la alte specii cultivate in sere, solarii sau camp, se recomanda eliminarea exemplarelor atacate, dezinfectarea solului prin tratament termic si cultivarea terenului cu plante nesusceptibile la acest virus. La speciile inmultite vegetativ, masurile de prevenire constau in selectarea exemplarelor sanatoase pentru inmultire iar, in cazul soiurilor total infectate, obtinerea de clone libere de virus prin termoterapie si culturi meristematice.