Virusurile maruntirii cireselor - Little cherry viruses LChV-1; LChV-2; LChV-3; LChV-4,
Closterovirus, Closteroviridae,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 391). Maruntirea cireselor (little
cherry) a aparut prima data si s-a raspandit rapid
in anii 1930, la culturile de cires si visin de pe valea
Kootenay din Columbia Britanica, Canada (Foster
si Lott,1947, Sci. Agr. 27,
1-5), extinzandu-se apoi pe valea alaturata Okanagan,
distrugand, in proportie de 90 %, culturile de ciresi din
aceste zone, sursele initiale de infectie dovedindu-se ciresii
ornamentali (Prunus serrulata) din
soiurile Kwanzen si Shirofugen importati, in jurul anilor 1845,
din Japonia in America de Nord si plantati alaturi de
livezile industriale. Ulterior, boala a fost identificata la ciresii
soiului Burbank Blanck Giant in Utah si la visinul Montmorency
cu simptome de declin in Oregon, S.U.A. Pe continentul european, unde Prunus serrulata a fost introdus din
Japonia prin 1822, boala a fost detectata prima data in Anglia,
la soiuri noi de cires importate din Franta, Italia si
Elvetia (Posnette, 1964, Plant
Path. 13, 130), Danemarca, Olanda si alte tari. Mai recent,
maruntirea cireselor a izbucnit cu frecventa foarte
mare langa Hamburg, in
regiunea Altes Land din Nordul Germaniei (Buttner s.a. ,
Mitt. des. Obstbauversuchsringes des Alten Landes 47, 320), boala dovedindu-se
asociata cu un closterovirus denumit la
inceput Little cherry virus
si apoi Little cherry virus-1,
secventa completa a nucleotidelor acestuia find stabilita de
Jelkmann s.a. (1998, Proc. 17th Symp. on Fruit Tree Virus Dis. Acta Hort. 472,
ISHS, 315-319). Ulterior, in mai multe izolate de little cherry din Germania,
Elvetia si S.U.A., s-a diagnosticat un nou
closterovirus, denumit Little cherry
virus-2, identic cu virusul care a devastat initial culturile de
cires din vestul Canadei. De asemenea, virusul din izolata canadiana
LC5 s-a deovedit diferit de LChV-1 si LChV-2, fiind denumit Little cherry virus-3, iar in Columbia
Britanica (Canada)
s-a gasit un nou closterovirus asociat cu boala little cherry, denumit Little cherry virus-4. Infectii naturale cu virusurile maruntirii
cireselor s-au gasit la cires (Prunus avium), visin (P.
cerasus), hibridul P. avium x P.
cerasus, ciresul ornamental (P.
serrulata), ciresul amar salbatec (P. emarginata var. mollis)
si alte specii de Prunus.
La cires (P. avium), boala se manifesta pregnant pe fructele soiurilor
Canindex 1, Bing, Lambert si Napoleon. Unele soiuri, cum sunt Canindex 1,
Deacon, Sam, Bing, Star, Van si Blach Tartarian manifesta si
simptome foliare, mai ales pe frunzele de la baza lastarilor anuali. Acestea constau in colorarea, in rosu-maroniu, a
tesuturilor dintre nervurile de ordinul intai,
incepand cu cele din aproprierea nervurii mediane, in lungul
nervurilor principale ramanand insa o banda
ingusta de culoare verde. Soiul Lambert manifesta
numai simptome pe fructe. Fructele pomilor
infectati din soiurile sensibile sunt mici, slab colorate, cu trei
fete triunghiulare si cu gust searbad. Tehnologiile de
cultura, solul si conditiile climatice influenteaza
in mare masura manifestarea bolii, in plantatii
aparand variatii anuale marcante si chiar faze de
latenta. Soiurile Kwanzen si Shirofugen (P. serrulata) infectate natural nu
prezinta simptome externe. Ca indicatori, se recomanda Prunus avium, soiurile Bing, Canindex 1
si Sam pentru
simptome foliare si Lambert pentru simptome pe fructe. Simptomele
foliare caracteristice bolii sunt mai pronuntate la soiul Canindex 1,
acesta fiind preferat ca indicator pentru teste de sera si
camp. La plantele de Prunus
spp. infectate, in celulele parenchimului floemic si celulele anexe,
s-au gasit particule in forma de bastonase flexuoase de c.
12-12,5 nm in diametru, grupate in agregate mari si mici
vezici, sferice sau eliptice, cu membrana dubla, continand
material filamentos adesea amestecat cu particule in forma de
bastonase flexuoase. LChV-2 se prezinta sub forma de particule
filamentoase flexuoase, cu striatiuni transversale, lungi de 1600-1700 nm,
frecvent unite cate doua, formand dimere cuplate lateral la
capete. Experimental, virusurile maruntirii cireselor se
transmite usor prin altoire, rezultatele fiind de 100 % indiferent din ce
parti ale coroanei au fost recoltati mugurii altoi,
insa migrarea virusului in portaltoi are loc intr-un timp mai indelungat. LChV-2 a fost transmis prin coccidul Phenaecoecus aceris si Cuscuta
lupuliformis. În natura, virusurile se raspandesc prin
multiplicarea materialului infectat si, unele, prin coccide.
Transmiterea pe cale naturala are loc cu o viteza redusa de la
ciresii ornamentali la plantatiile industriale, insa de la
ciresii infectati la cei sanatosi transmiterea este rapida. Genoamele virale sunt
ARN monocatenari, unipartiti. Raspandirea
bolii poate fi evitata prin producerea si plantarea materialului
saditor liber de virus, pretestat prin metode rapide si, in
final, pe soiurile indicatoare Sam sau Canindex 1. Virusul
poate fi eliminat din pomii infectati prin termoterapie. În
Valea Kootenay din Columbia
Britanica este aplicat de multi ani un
program de eradicare a bolii, bazat pe carantina fitosanitara si
distrugerea pomilor infectati.
.com
