"Ce este Web 2.0?" este intrebare de pe buzele tuturor si care pentru multi reprezinta o dilema. Termenul este o definitie destul de vaga pentru schimbarile majore ce s-au produs in sfera online in ultimii ani. Desi numele sau ar indica o noua versiune de World Wide Web, acesta nu face referire la anumite update-uri tehnice, ci la schimbarile ce s-au produs in modul in care programatorii si userii folosesc Web-ul. Tim Berners-Lee, parintele web-ului, isi punea problema daca acest nume va putea fi folosit vreodata cu folos, deoarece componentele tehnologice ale Web 2.0 au existat si inainte acestuia.

Tim O'Reilly, de la O'Reilly Media, a declarat ca "Web 2.0. este o revolutie a afacerilor in industria calculatoarelor, cauzata de interpretarea Internetului ca o platforma si incercarea de a intelege regulile ce duc spre succes in acest nou mediu.". O'Reilly considera ca sloganul lui Eric Schmidt - Nu te opune Internetului - reprezinta esenta acestui nou concept. Aplicatiile si serviciile trebuie construite pentru a fi flexibile si pentru a se mula perfect pe proprietatiile unice ale Internetului si nu de a astepta ca Internetul sa se modifice dupa ele (proverbial a opune rezistenta Internetului).

1.2 Definire

O descriere a Web 2.0 s-ar putea face prin urmatoarele caracteristici:

include o paleta foarte larga de aplicatii si servicii care folosesc Web-ul ca platforma unitara si organizata de comunicare;
este construit pe baza unei arhitecturi care incurajeaza participarea activa a utilizatorilor;
permite interactiunea facila intre utilizatorii care au aceleasi interese;
ofera utilizatorilor posibilitatea:

de a produce continut, de a-l partaja cu altii, deci o mai puternica interactivitate;
o experienta mult mai apropiata de aplicatiile desktop, cu interfete grafice intuitive, placute, programabile si, mai ales, transparente;
faciliteaza accesul public la baze de date, prin API-uri;
are abilitatea de a conecta intre ele diverse aplicatii sau servicii si de a agrega date din diverse surse - RSS, bloguri;
vorbeste despre: socializarea informatiei - un concept despre aplicatii si oameni; aparitia instrumentelor colaborative de genul wiki-urilor, a platformelor de socializare ca MySpace, Hi5, LinkedIn sau Second Life, a blogurilor, a structurilor de comunicare de date si documente, a colectiilor de bookmarkuri ( ca del.icio.us sau digg ), de clipuri video ( YouTube ) sau de imagini ( flickr ) etc.;
sindicalizare - RSS si structuri de taguri: eliminarea clasificarilor tip arbore si aplicarea de etichete astfel incat un anumit lucru nu mai e strict descendent dintr-un altul ci poate face parte din mai multe categorii;
cresterea uzabilitatii - imbunatatirea experientei utilizatorilor;
democratizarea continutului si distributia acestuia (continut creat de utilizator si distribuit liber);

foloseste puterea comunitatilor de internauti;

Daca ar trebui sa definim atat textual cat si vizual Web 2.0, ar rezulta un norisor de taguri (Web2.0 - extended mindcloudmap), realizat de de Markus Angermeier si publicat la Flickr;

.3 Web 2.0 pe nivele

Tim O'Reilly da exemple de companii care incorporeaza conceptele noului web si explica stratificarea produsa in domeniul site-urilor cat si a aplicatiilor.

Aplicatiile de Nivel 3, cele mai "Web 2.0" orientate, exista numai pe Internet. Eficienta lor consta in conexiunile interumane si in retelele pe care Web 2.0 le face posibile. Eficienta acestora creste pe masura ce numarul de useri creste. Ca exemple au fost date eBay, Wikipedia, del.icio.us, Skype si serviciul Google AdSense.

Aplicatiile de Nivel 2 pot functiona si offline dar obtin anumite avantaje cand se conecteaza la Internet. Exemplul oferit a fost Flickr, serviciu ce profita de pe urma bazelor de date pline cu fotografii ale utilizatorilor si a bazelor de date cu tag-uri generate de comunitatea online.

Nivelul 1 cuprinde aplicatiile care functioneaza offline dar primesc anumite extraoptiuni in momentul conectarii online. O'Reilly indica Google Docs & Spreadsheets si iTunes drept exemple.

Aplicatiile din Nivelul 0 functioneaza la fel de bine offline cat si online, cum ar fi Yahoo! Local si Google Maps.

Desigur, aplicatiile non-web, cum ar fi email, clientii de mesagerie instanta nu isi gasesc locul in aceasta ierarhie.

La prima conferinta Web 2.0, Tim O'Reilly si John Battelle au prezentat impactul acestei tehnologii: structurile ce vor permite utilizatorilor sa contribuie la continutul lor vor fi transformate in retele propriu-zise. Astfel, Web-ul in general devine o aplicatie open-source, o bine venita schimbare dupa ani si ani de tehnologii mereu imbunatatite de aceeasi oameni, asa-zisele "perpetual beta".

Web 2.0 a adus o noua generatie de activitati si servicii, care sunt esential bi- sau multi-directionale. Interactiunea a devenit cuvantul cheie, in timp ce distinctia dintre creatori si utilizatori ai continutului devine din ce in ce mai neclara.

2. Ce a fost Web 1.0? De cand am trecut de la el?

Poate ca tranzitia de la Web 1.0 la Web 2.0 nu a fost sesizata de toti utilizatorii deoarece ea s-a produs gradual, in ritmul de dezvoltare al societatii, si a depins de o multitudine de factori.

2.1 Web 1.0 si inceputurile Internetului

La inceputul aniilor '90 a avut loc primul boom online - Internetul devenea accesibil tuturor. Numarul paginilor web crestea vazand cu ochii, luand proportii de necrezut. Chiar de la inceput Sir Tim Berners-Lee dorea ca site-urile sa poata fi editate de utilizatori si marcate ca fiind folositoare, interesante sau nepotrivite. Din pacate ideile sale revolutionare au fost ignorate multa vreme. Marii creatori de site-uri nu doreau ca oricine sa poata modifica continutul publicat de ei. Putinele incercari de a crea aplicatii user-driven nu au avut succes datorita dezinteresului afisat de public si datorita limitarilor tehnologice. In aceasta perioada, marea majoritate a paginilor web erau statice. Internetul de la acea vreme poate fi comparat cu un sir de arcasi (programatori, specialisti) ce trimit sageti (informatii, pagini web) in lumea larga.

Astazi, aceasta perioada este numita Web 1.0.

2.2 Web 1.5 sau Era .com

In era dotcom-ului serviciile oferite de internet s-au diversificat brusc. Au aparut o multitudine de site-uri cu stiri, de exemplu, care erau actualizate foarte des. Acest ritm alert de publicare online a indicat necesitatea unor sisteme de manegement al continutului. Utilizatorii intrau pe site-uri, discutau pe forumuri, navigau insa marii furnizori de informarii ramaneau tot specialistii. Fluxul informatiei avea inca un sens unidirectional.

Ulterior au aparut sistemele open-source ce permiteau oamenilor sa isi faca propriile pagini web.

Aceasta perioada este numita si Web 1.5, generatie ce continua sa coexiste cu Web 2.0.

2.3 Diferenta dintre 1 si 2

Articolul lui Tim O'Reilly What Is Web 2.0 - Design Patterns and Business Models for the Next Generation of Software, fundamenteaza conceptele Web 2.0. Acesta lucrare prezinta sub forma unui table, rezultatul unui brainstorming intre O'Reilly Media si MediaLive International asupra diferentelor dintre Web 1.0 si Web 2.0

Web 1.0	Web 2.0
DoubleClick	Google AdSense
Ofoto (Kodak Gallery )	Flickr
Akamai	BitTorrent
mp3.com	Napster
Britannica Online	Wikipedia
Pagini personale	Bloguri
Speculare nume domenii	SEO (search engine optimization)
Pagini vizitate	Cost per click
CMS (content management systems)	wiki
Directoare ( taxonomy )	Tagging ( sisteme de bookmark colaborativ - folksonomy )
Publicare	Participare
Stickiness ( abilitatea unui site de a atrage si fideliza vizitatori )	RSS ( sindicare informatie )

3. Noi tehnologii? Noi comunitati? Totul este web-based

3.1 Blog, blog, blog

Pe nesimtite parca, o data cu lansarea conceptului de Web 2.0, Internetul a fost inundat de bloguri personale.

Programele de partajare a fisierelor si de open-source permit oricui sa devina creator activ de continut in marele web. Termenul in sine vine de la "web log" si pare sa fi intrat in vocabularul tuturor.

Blogurile pot fi asemanate unor jurnale personale, citite de prieteni sau cunoscuti, sau unor rubrici din ziare. Multe bloguri au o tema anume: politica, muzica, noutati mondene. Diversitatea blogurilor se explica prin diversitatea oamenilor ce le sustin fluxul de informatie. Astfel putem avea bloguri de arta (artlog), de fotografii (photoblog), de videoclipuri (vlog), de muzica (MP3 blog) sau bloguri audio (podcast).

Pe langa oamenii de rand care scriu cu regularitate in blogurile personale, multe firme sau magazine, precum si persoane publice au inceput sa scrie in bloguri. Unele firme fac sonsaje de opinie sau anunta lansarile noilor produse iar feedback-ul este oferit imediat si devine usor de centralizat.

Marile furnizoare de servicii de blog, cum ar fi cel lansat de Google, Blogger, pot fi privite si ca o comunitate online, in care oamenii scriu despre propriile opinii si comenteza parerile altora. Pe langa simplul text utilizatorii pot adauga linkuri, poze, videoclipuri ce i-au impresionat, dar acestea nu sunt singurele facilitati.

Blogger ofera si solutii de combinare a serviciului de blog cu celelalte servicii oferite de compania mama, Google, cum ar fi AdSense, Google Analytics, Google Calendar s.a.m.d. Un blog vizitat va produce si bani. Cititorii pot fi identificati dupa tara, oras, numar de vizite, cuvinte cheie, iar rezultatele pot fi convertite in note si scopuri. Din acest motiv, unii blogger ajung sa castige de pe urma blogului mai mult decat de la slujbei de zi cu zi.

3.2 RSS

Nevoia de informatie a devenit din ce in ce mai accentuata. Asemeni unor publicatii, blogurile si site-urile sunt citite de un numar foarte mare de utilizatori. Astfel, un individ poate intampina probleme daca nu stie frecventa de actualizare a continutului ce il intereseaza. Special pentru acei oameni care nu doresc sa viziteze zilnic anumite pagini web s-a dezvoltat tehnologia RSS.

RSS este abreviere de la Really Simple Syndication (RSS 2.0) sau Rich Site Summary (RSS 0.91, RSS 1.0) si reprezinta un sistem de web feed ce trmite sumare de continut celor abonati intr-un format standard - un fisier XML. De obicei, site-urile mari au RSS Feed, desi acest serviciu devine des intalnit in cadrul site-urilor mai mici, a blogurilor etc. Cuvantul "Subscribe" (aboneaza) este intalnit alaturi de o imagine portocalie sau de literele sau , indicand prezenta unui web feeder pe site.

Spre deosebire de e-mail, RSS permite utilizatorului sa se aboneze anonim, fara a-si face griji in ceea ce priveste spamul. Astfel, utilizatorul are putere absoluta de decizie asupra a ceea ce vrea sa citeasca.

Dezvoltarea blogurilor a ajutat la raspandirea folosirii RSS, milioane de surse aparand dintr-o data.

3.3 Wiki Wiki

Wiki reprezinta o pagina sau o colectie de pagini web facute astfel incat oricine le acceseaza sa poata mofidica sau contribui la continutul deja existent, folosind un limbaj markup simplist. Wiki sunt deseori folosite pentru a crea un site-uri colaborative si pentru a da putere comunitatilor web. Enciclopedia colaborativa Wikipedia este cel mai cunoscut wiki in momentul de fata. Ward Cunningham, autorul primului software wiki, WikiWikiWeb, a descris acest tip de soft ca fiind "cea mai simpla baza de date online functionala".

Cuvantul wiki provine din Hawaiana si inseamna "rapid". Ulterior s-a format si abrevierea W.i.k.i. (What I Know Is).

Multe pagini wiki sunt private, folosite in special de marile companii. Ele au rolul de a indexa documentatia interna pentru sistemele si aplicatiile folosite in acea companie. Acestea insa, nu beneficiaza de factorul principal de crestere al unei baze de date publice, deschise tuturor - contributia milioanelor de utilizatori. Desi exista wiki care trateaza o gama larga de subiecte, cum ar fi Wikipedia, exista si site-uri specializate pe un anumit domeniu.

Dezvoltarea acestui tip de soft a dus la aparitia asa ziselor WikiNodes ce reprezinta pagini in interiorul unui wiki ce contine linkuri catre alte wiki. Aceste noduri de comunicare impart wiki in doua categorii: vecini si delegati. Un wiki vecin este un wiki ce dezbate, prezinta acelasi subiect ca si cel ce face legatura. Un wiki delegat in schimb este un wiki ce a acceptat ca o portiune din continutul sau sa fie recomandata cititorilor altor site-uri.

Numarul paginilor web ce contin in numele domeniului wiki creste pe zi ce trece. Acum oricine isi poate face propriul sau wiki prin "fermele de wiki" facute publice pe Internet.

Pe langa Wikipedia, alte mari pagini wiki sunt WikiWikiWeb, Memory Alpha, Wikitravel, World66 si Susning.nu.

3.4. Tehnologii folosite

Infrastructura mereu in expansiune a Web 2.0 include software pentru servere, sindicarea continutului, ptotocoale de mesagerie, browsere cu plugins si extensii si o gama variata de aplicatii client. Abordarea diferita dar in acelasi timp complementara a Web 2.0 asupra acestor elemente presupune provocari din punctul de vedere al stocarii informatiei si al crearii iar capacitatile sale le depasesc pe cele cunoscute si anticipate in mediul numit Web 1.0.

Paginile web 2.0 ofera de obicei unele din urmatoarele tehnici/posibilitati, pe care Andrew Mcafee le numeste SLATES: "search" - informatie cautata prin cuvinte cheie ce face platforma mai valoroasa, "links" - ghiduri catre pagini cu informatie importanta, "authoring" - posibilitatea de a crea si modifica in mod constant continutul, "tags" - categorizare dupa continut prin etichete simple, formate dintr-un singur cuvant, "extensions" - asistarea automata a muncii prin modele de munca si prin folosirea unor algoritmi de comparare (ex amazon.com recommendations), "signals" - folosirea RSS.

4. Suntem in siguranta pe www? Web 2.0 vs Intimitate

Web 2.0 a insemnat dezvoltarea comunitatilor online in care membrii au posibilitati aproape infinite de manifestare - text, poze, videclipuri, fisiere audio, arta etc. Mare parte din activitatiile zilnice au migrat din viata reala in viata virtuala prin intermediul retelelor, aplicatiilor si serviciilor ce se diversifica si se imbunatatesc in mod continuu. Totusi cele mai ingrijoratoare aspecte ale internetului de a doua generatie se refera la siguranta datelor personale.

Exista deja unele state ce isi platesc functionarii publici prin Internet. O gama variata de bunuri sunt accesibile prin introducerea unei simple parole, fapt ce ridica problema protejarii impotriva infractiunilor cibernetice.

Informatia de pe Internet se raspandeste foarte usor. Utilizatorii tind sa dezvaluie multe detalii despre vietile lor personale si profesionale si o fac cu o alarmanta usurinta. De fapt, multi nu sunt constienti de cantitatea de informatie personala pe care o furnizeaza web-ului de-a lungul vietii. Exista motoare de cautare ce aduna si depoziteaza informatii dupa fiecare cautare. Continutul emailului personal este depozitat pe servere iar in unele cazuri scanat din considerente comerciale si de securitate.

Publicitatea pentru un anumit public-tinta se realizeaza prin scanarea si analizarea informatiilor furnizate de motoarele de cautare.

Dag Johansen, seful departamentului de stiinta de la Fast, compania ce dezvolta motoare de cautare si proaspata achizitie a Microsoft, a avertizat: "Lasam o multime de urme acolo. Intimitatea este de departe cea mai mare dintre probleme. Acum utilizatorilor nu le pasa. Dar intr-o buna zi va trebui sa le pese." "Cei mai multi oameni cred ca ceea ce se face pe internet este mult mai intim decat este de fapt", spun reprezentantii BEUC, organizatia consumatorilor europeni.

5. Cine face 2.0?

Exista multe companii care ajuta la dezvoltarea si promovarea conceptului si softului Web 2.0. Pe langa traditionalul Microsoft s-au remarcat si alte companii cum ar fi Yahoo! (aplicatie de webmail Yahoo!MailBeta, aplicatie marcare sociala del.ici.us, data de baze pentru fotografii Flickr, portal personalizat my.yahoo.com, Yahoo Instant Search). Google, prin folosirea Ajax-ului a introdus pe scara larga Web 2.0 prin aplicatiile si serviciile sale: Gmail, Google Calendar, Goole Docs & Spreadsheets, Google Reader, Google Scholar, Google Suggest (depasit insa de performantele SurfWax Look Ahead), Google Book Search (in implementarea caruia a avut un rol important romanca Rada Mihalcea), Blogger, YouTube, Google Maps etc.

O imagine care ilustreaza jucatori din Web 2.0 este 2007 Web Trend Map de la Information Architects Japan.

Pe langa aceste companii exista din anul 1994 World Wide Web Consortium (W3C), o organizatie non profit ce are ca scop ordonarea evolutiei web-ului. Ei incearca sa gaseasca un numitor comun pentru dezvoltarea Internetului, lucru greu de facut tinand cont ca in aceasta organizatie exista peste 400 de firme din peste 40 de tari, printre ele numarandu-se IBM, Sun, Macromedia, Mozilla Foundation, Nokia, AOL. In prezent se lucreaza la XHTML ( versiunea 2.0 ), o reformulare a HTML 4.01 - standard oficial W3C din decembrie 1999 - ca o aplicatie XML.

6. Pe cand Web 3.0?

In luna Noiembrie, in zilele de 5-7, la San Francisco, California va avea loc Web 2.0 Summit, unde marile companii si programatori se vor aduna pentru a discuta despre noul Web. In 3-6 Decembrie are loc urmatorul Forum de Guvernare Internet, cel mai reprezentativ eveniment pentru luarea de decizii asupra Web-ului, la Hyderabad, India. 10-12 Decembrie 2008 aduce Conferinta pentru Viitorul Internetului sponsorizata de UE ce va avea loc la Madrid.

Poate tranzitia catre Web 3.0 se va face la fel de gradat ca modificarile de pana acum sau poate va fi mult mai brusca. Indiferent de ce va veni viitorul este in mod evident exprimat in 0 si 1.