Creeaza.com - informatii profesionale despre
Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » referate » literatura romana » gramatica
Fonetica si fonologie

Fonetica si fonologie



FONETICA SI FONOLOGIE

1. Fonetica este ramura lingvisticii care studiaza producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat.

2. Fonologia este o disciplina lingivistica autonoma; asa-zisa fonetica functionala care studiaza sunetele din punct de vedere functional, punand accent pe relatiile pe care acestea le contracteaza intre ele.

3. Prin fonem intelegem unitatea functionala minimala a limbii (neanalizabila in unitati inferioare si succesive) care ajuta la formarea cuvintelor. De exemplu: cuvantul masa este format din fonemele [m], [a], [s], [a]. Fonemele nu au sens, dar ajuta la distingerea semnificatiei cuvintelor.

4. Prin sunete intelegem cele mai mici unitati ale limbii, materiale sau concrete. Sunt pronuntate diferit de vorbitori in momente diferite si sunt foarte numeroase si variate.

5. Sistemul fonologic al limbii romane

Locul de articulare

Vocale anterioare

Vocale centrale

Vocale posterioare

Gradul de deschidere a gurii

i,e

a, a, i

o, u

Inchise

i

i

u

Mijlocii

e

a

o

Deschise

-

a

-

6. Consoanele sunt sunetele care se rostesc cu ajutorul unei vocale. Sistemul consonantic cuprinde 22 de unitati:[b], [k], [č], [kٰ], [d], [f], [g], [ğ], [g′],[h], [j], [ l], [m], [n], [p], [r], [s], [ s], [t], [t], [v], [z].

 7. Vocale intregi/plenisone sunt vocalele care pot alcatui singure silabe: [a], [a], [i] sunt in orice imprejurare plenisone; [e], [i] si [o], [u] pot fi vocale plenisone.

8. Semivocalele nu pot alcatui singure silabe. Intra in componenta diftongilor si a triftongilor. Sunt semivocale doar: [ě], [ĭ], [ŏ], [ŭ].

9. Sistemul consonantic

Tabloul consoanelor romanesti

Mod de

articulare

Loc de

articulare

Bilabiale

Labio-dentale

Dentale

Prepalatale

Palatale

Postpalatale

Laringale

Surd

Sonor

Surd

Sonor

Surd

Sonor

Surd

Sonor

Surd

Sonor

Surd

Sonor

Surd

Sonor

N

E

S

O

N

A

N

T

E

Oclusive

(explozive)

p

b

t

d

k

g

Semiocluzive

(africate)

t

č

ğ

Constrictive

(fricative)

f

v

s

z

s

j

h

S

O

N

A

N

T

E

Ocluzive

(nazale)

m

n

Lichide

(laterale)

l

Vibrante

r

10. Litera este semnul grafic cu care se noteaza un sunet. Sonetelor limbii le corespund, in general, literele respective.

LITERA

a

a

b

c

d

e

f

g

h

i

j

k

l

m

n

o

p

q

r

s

s

t

t

u

v

x

y

z

SEMNUL

FONETIC

a

|a|

|b|

|c|

|d|

|e|

|f|

|g|

|h|

|i|

|j|

|k|

|l|

|m|

|n|

|o|

|p|

|q|

|r|

|s|

|s|

|t|

|t|

|u|

|v|

|x|

|y|

|z|

Grup de litere

ce, ci

ge, gi

che, chi

ghe, ghi

Semn fonetic

č

ğ

Exemple

cerc, circ, ciclon

ger, gir, Angela

chel, chip, chior

ghem, ghiol

11. Corespondenta dintre litere si sunete

1. Litere cu o singura valoare fonetica

Litera

Exemplu

Litera

Exemplu

a

ac, cap

m

mic, acum

a

mar, catre

n

nuc, an

a

roman

p

pom, dop

b

bine, ban

r

rac, car

d

da, din

s

soc, usuc

f

fin, foc

s

soson

i

in, indoi

t

toc, ton

j

joc, jar

v

vara

l

loc, lin

z

zile

2. Litere cu valori fonetice multiple

A. Consoane cu valori fonetice multiple

Litera

Sunetul

corespunzator

Exemple

c

1. |k|

cap, ac, actor, nuc, casa, curte

2. |ḱ|

chem, chirie, chin, chelie, achita

3. |č|

cer, cine, cinci, cere, acela

g

1. |g|

gama, dunga, gales, agale

2. |ǵ′|

ghimpe, gherghef, ghiol, unghi

3. |ğ|

ger, ginere, geam, giuvaier, mergi

h

1. |h|

hohot, hrana, zahar

2. litera ajutatoare,

fara valoare fonetica

chemare, ochi, ghemui, ghioc

x

1. |ks|

ax, fix, lexic, text, prolix, hexagon

2. |gz|

examen, exact, exercitiu, exersa,

exil, exista, exemplu

B. Vocale

1. Vocale cu o singura valoare fonetica

Litera

Valoare fonetica, conditii si exemple

a

vocala plenisona, |á|, in orice cuvant: an, am, ai, car, cap, manual

a

vocala plenisona, |a| in orice situatie: da, sa, ma, catre, langa, dupa

a

vocala plenisona, |á|: roman, Romania, cant

i

vocala plenisona: |í|: in, intai, incat, cobori, pari

2. Vocale cu valori fonetice multiple

Litera

Sunetul corespunzator

Conditii si exemple

i

1. |i| vocala plenisona

• in silaba si in diftongi: [mík], [bí-ne], [ví-o-ríǔ]

2. |ĭ| semivocala

• in diftongi si triftongi: [ĭar], [doĭ], [le-ŏaĭ-ka, ta-ĭe]

3. |į| scurt

• un sunet vocalic mai scurt, care nu face parte

din diftongi sau triftongi: [pomį], [bunį], [orįče], [plopį]

4. litera ajutatoare,

fara valoare fonetica

• in grupurile |č| (ci), |ğ| (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi) cand

sunt urmate de o alta vocala

ex.: ciur, ciocan, giuvaier, chior, ghiol

• sau cand grupurile |č| (ci), |ğ|  (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi)

se afla la sfarsitul cuvantului.

ex.: bici, ochi, unchi, unghi

5. litera ajutatoare, cu

valoare fonetica de

vocala plenisona

• in grupurile |č| (ci), | ğ | (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi)

daca formeaza silaba si nu sunt urmate de o alta vocala.

ex.: circ, ginere, chip, ghid

e

1. |é| vocala plenisona

• in silaba si in diftongi: [é-lév], [té-lé-vi-zor], [léǔ], [méǔ]

2. |ě| semivocala

• in diftongi si triftongi: [lěá-gan], [děál], [lěŏár-ka]

3. litera ajutatoare,

fara valoare fonetica,

deci sunet zero

• in grupurile |č| (ce), |ğ | (ge), |ḱ| (che), |ǵ| (ghe), daca este

urmata de o alta vocala

ex.: ceas, geam, cheama, gheata.

4. litera ajutatoare,

cu valoare fonetica

de vocala plenisona

• in grupurile |č| (ce), |ğ | (ge), | ḱ (che), |ǵ| (ghe), daca nu sunt

urmate de o alta vocala in aceeasi silaba.

ex.: cer, ger, chel, gherghef.

5. |ĭe|

• la inceputul cuvintelor: eu [ĭeu], el [ĭel], ei [ĭeĭ], ele [ĭele], esti [ĭestį],

este [ĭeste], e [ĭe], eram [ĭeram].

6. |ĭ|

• in pronumele ea [ĭa]

o

1. |o| vocala plenisona

• in silabe si diftongi.

ex.: [om], [pom], [fi-lo-lóg], [plóĭ], [dóĭ], [nóĭ].

2|ŏ| semivocala

• in diftongi si triftongi.

ex.: [sŏáre], [ku-lŏá-re], [le-ŏáĭ -ka]

3. |ǔ|

• daca se afla inainte de a, la inceput de cuvant sau de silaba

ex.: oa-la [ǔa-la], oa-meni [ǔa-menį]

u

1. |u| vocala plenisona

• in silaba sau diftong

ex.: [bún], [lu-na], [kon-ti-nu-u], [ĭu-li-e]

2. |ǔ| semivocala

• in diftongi

ex.: [rau], [noǔ], [saǔ], [oǔ].

12. Simboluri:[k′] che, chi;[gٰ] ghe,ghi; [č] ce,ci; [ğ] ge;gi.

13. Diftongii sunt grupul de doua sunete – vocala + semivocala – pronuntate in aceeasi silaba.

1. Diftongi ascendenti (urcatori): semivocala + vocala: [ĭa], [ěa] in cuvante precum: iarna, bea, mea.

2. Diftongii descendenti (coboratori): vocala + semivocala: [ou»], [iu»] in cuvante precum: ou», bou», rau».

14. Triftongii sunt grupul de trei sunete: semivocala + vocala + semivocala, pronuntate in aceeasi silaba [e(ai(] in vedeai, [i(ei(]in miei,[o(ai(] in lupoaica.

15. Hiatul reprezinta grupul de doua vocale alaturate, care fac parte din silabe diferite: [e-e] in idee, [o-o] in alcool, [a-u] in aur, [e-a] in real, [o-a] in coautor.

16. Litera este semnul grafic cu care se noteaza, in general, un sunet.

17. Transcirerea fonetica a literelor se face prin semne fonetice care apar notate intre bare // sau intre paranteze drepte []: ciocan [càokan]; chior [k′or]; bici [bicà]; ghid [g@id].

18. Despartirea cuvintelor in silabe si la capat de rand

1. Silaba este un segment fonic alcatuit din unul sau mai multe foneme pronuntate printr-un singur efort respirator. Intr-o silaba exista obligatoriu o vocala.18.1 Despartirea grupurilor  de cuvinte si a abrevierilor:

1.    nu se despart la sfarsit,ci se trec integral pe randul urmator:

-    abrevierile: scrise legat: UNESCO sau despartite prin blancuri S N C F R, prin puncte(a.c), ori prin cratima: N-V;

-    derivatele scrise cu cratima de la abrevieri: R.A.T.B-ist;

-    numele propii de persoane: Popescu, Abd el-Kader;

-    numeralele ordinale scrise cu cifre si litere: 5-a;

2.    se recomanda sa nu se separe de la un rand la celalalt, ci sa se treaca impreuna pe randul urmator:

-    prenumele si numele de familie:Ion Popescu;

-    notatiile care includ abrevieri: 10km, art.3.

18.2. Despartirea in interiorul cuvintelor

Sunt posibile doua modalitati de despartire a cuvintelor la capat de rand: pe baza pronuntarii si pe baza structurii morfologice a cuvintelor, pe care le vom numi: despartirea dupa pronuntare si, respectiv, dupa structura. Regula generala si obligatorie a despartirii cuvintelor la capat de rand in limba romana, valabil pentru ambele modalitati, este interdictia de a se lasa la sfarsit sau la inceput de rand o secventa care nu este silaba. Normele actuale prevad despartirea dupa pronuntare. Imprumuturilor din limbile moderne li se aplica, ori de cate ori permite grafia, regulile de despartire a cuvintelor din limba romana: ca-te-ring.

18.3 Despartirea dupa pronuntare

La despartirea la  capat de rand care implica litere-vocale trebuie sa se aiba in vedere ca:

- literele e, i, o, u, w si y noteaza atat sunete-vocale, cat si semivocale;

- literele e si i pot servi si ca semne grafice, fara a nota sunete, dupa c, g, ch si gh, in aceste cazuri nu conteaza ca vocala: cea-ra [càara], gea-muri, giar-dia, chea-ma, chia-bur, ghea-ra, ghia-ur;

- litera i la finala de cuvant sau in interiorul unor compuse, cand noteaza un i soptit nu conteaza din punctul de vedere al despartii la capat de rand: flori, pomi, ursi. In principiu, in cazul literelor-vocale:

 - doua litere-vocale alaturate care noteaza vocale propiu-zise se despart;

- cand literele e, i, o, u, w sau y noteaza o semivocala, despartirea se face inaintea lor. Literele-vocale care noteaza diftongi si triftongi nu se despart intre ele.

Succesiunile V-V

        (V-V(S),V-VC(C)) 

             (Doua vocale alaturate se despart)

Doua litere-vocale alaturate care noteaza vocale propiu-zise - cu alte cuvinte, vocalele in hiat se despart. Cele doua vocale pot fi:

- identice: a-alenian, ale-e, alco-ol, ambigu-ul;

- diferite: antia-erian, alca-ic, bacala-ureat, bore-al, de-ictic, le-ul, pompi-er, cafegi-ul, cro-at, po-et, cro-itor, polu-are, du-et, afectu-os, hobby-uri.

Succesiunile V-S

      ( (S)V-SV,(S)V-SVS,V-SSV)

(Un diftong si un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente)

In succesiunile de litere-vocale in care e, i, o, u sau y noteaza o semivocala, aceasta trece la secventa urmatoare cand se afla:

- dupa o vocala propiu-zisa, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un:

- diftong ascendent: agre-eaza, accentu-eaza, mama-ia, su-ia, pro-iect, du-ios, ro-iul, ro-ua, dubi-oasa;

- triftong: vo-iau, le-oaica, cre-ioane, ta-iai;

- dupa un diftong ascendent, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong; ploa-ie, stea-ua, sau dintr-un triftong: dumnea-ei. Diftongii alaturati se despart sau diftongii si triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le preceda.

Litere-consoane

Aceasta despartire se refera la consoanele aflate intre vocale. La despartirea la capat de rand se comporta ca o singura consoana:

- litera x;

- ch si gh inainte de e, i;

- consoanele urmate de i soptit;

- q+u cand are valoare [kv]

- o consoana intre litere-vocale trece la secventa urmatoare;

- in succesiunile de doua-patru consoane,despartirea se face dupa prima consoana;

- in succesiunile de cinci consoane, despartirea se face dupa a doua consoana.

C

(V-CV,VS-CV,SVS-CV,V-CSV)

(O consoana intre vocale trece la secventa urmatoare)

O consoana intre litere-vocale trece la secventa urmatoare: re-ce, ve-cin, le-ge, ira-kian, soa-re, ie-se, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, flo-rile, o-chi, po-mii.

La fel se comporta si:

- ch, gh (+e, i) in cuvinte romanesti: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioane.

- qu [kv]: se-quoia

Succesiunile C-C(C)(C)

Doua, trei sau patru consoane intre vocale se despart dupa prima consoana.

Succesiunea C-C

(VC-CV,VSC-CV,V-CSV)

(Doua consoane intre vocale se despart)

Doua litere-consoane intre litere-vocale se despart, a doua consoana trecand la secventa urmatoare. Cele doua consoane pot fi:

- identice: mil-lefiori, fortis-simo, wat-tul;

- diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, cal-cula, mul-te, lun-git, mun-te, cer-ne, os-cior.

Exceptii

1.Trec impreuna la secventa urmatoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r si ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t si v, adica grupurile:

bl: ca-blu;

br: neo-brazat;

cl: pro-clama;

cr: nea-crit;

dl: Co-dlea;

dr: co-dru;

fl: nea-flat;

fr: pana-frican;

gl: nea-glutinat;

gr: nea-gricol;

hl: pe-hlivan;

hr: ne-hranit;

pl: su-plu;

pr: cu-pru;

tl: ti-tlu;

tr: li-tru;

vl: nee-vlavios;

vr: de-vreme.

Succesiunea C-CC

(Trei consoane intre vocale se despart dupa prima consoana.)

In succesiunile de trei consoane, despartirea se face dupa prima consoana: fil-tru, circum-spect, delin-cvent, lin-gvist, cin-ste, con-tra, cus-cru, as-pru, as-tru, dez-gropa.

Exceptii:

In urmatoarele succesiuni de trei consoane, despartirea se face dupa primele doua consoane:

lp-t: sculp-ta;

mp-t: somp-tuos;

mp-t: redemp-tiune;

nc-s: linc-sii;

nc-t: punc-ta;

nc- t: punc-tie;

nd-v: sand-vici;

rc-t: arc-tic;

rt-f: jert-fa;

st-m: ast-mul.

Alte succesiuni de trei consoane care se despart dupa a doua consoana (ltc, ldm, lpn, ndb, ndc, nsb, nsc, nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv, ntl, rgs, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtt, rtv, stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv), nu trebuie memorate, deoarece se intalnesc in cuvinte formate, carora li se poate aplica despartirea dupa structura. Este vorba de:

- compuse: alt|ceva, ast|fel, fiind|ca, hand|bal;

- formatii cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|sabie, port|abac, port|vizit;

- derivate cu prefixe: post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|liceal, post|natal, post|sincron, post|totalitar, post|verbal; trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cedental, trans|danubian, trans|lucid, trans|misibil, trans|portal, trans|saharian, trans|vaza;

- derivate de la baze terminate in grupuri de consoane cu sufixe ca: -lac (savant|lac), -nic (pust|nic,zavist|nic), - sor (targ|sor).

Succesiunea C-CCC

(Patru consoane intre vocale se despart dupa prima consoana)

Patru consoane intre vocale se despart dupa prima consoana: ab-stract, con-structor, in-zdraveni.

Exceptii:

1.      Despartirea CC-CC

In unele succesiuni de patru consoane, ca: rstv, rstn, in care nicio segmentare fonetica nu se sustine, despartirea se face dupa a doua consoana: feld-spat, gang-ster, tung-sten. Alte succesiuni de patru consoane care se despart dupa a doua consoana (nsfr, nsgr, nspl, rtdr, rtsc, rtst, stpr) nu trebuie memorate, deoarece se se intalnesc in cuvinte formate, carora li se poate aplica despartirea dupa structura. Este vorba de:

- formatii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|stindard;

-derivate cu prefixe:

      post-: post|prandial, post|scenium, post|scolar;

      trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.

2. Despartirea CCC-C

In  unele succesiuni de patru consoane in care nicio segmentare fonetica nu se sustine, despartirea se face, dupa a treia consoana: dejurst-va, varst-nic.

Succesiunea CC-CCC

(Cinci consoane intre vocale se despart dupa a doua consoana)

In succesiunile de cinci consoane, despartirea se face dupa a doua consoana: opt|sprezece.

Despartirea  dupa structura

Despartirea  dupa structura, este acceptata atunci cand capatul randului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor formate. Ea coincide, cu despartirea dupa pronuntare. Se pot desparti dupa structura cuvintele:

- compuse: arterios-cleroza /arterio|scleroza, al-tundeva/alt|undeva, por-avion/ port|avion, drep-unghi/drept|unghi;

- derivate cu prefixe: anor-ganic/an|organic, de-zechilibru/ dez|echilibru, ine-gal/in|egal, nes-tabil/ne|stabil, su-blinia/sub|linia.

- dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care incep cu o consoana de la teme terminate in grupuri de consoane: sa-vant- lac, varst-nic, za-vist-nic.

 

19. Accentul

19.1. Definitie: pronuntarea mai intensa sau pe un ton mai inalt a unei silabe dintr-un cuvant, a unui cuvant dintr-o propozitie.

Accentul in limba romana este liber. Exista trei tipuri de accent:

- accent oxiton – pe ultima silaba: popoÛr, basmaÛ, vapoÛr.

- accent paroxiton – pe silaba penultima: claÛsa, maÛsa, plaÛsa, scaÛun.

- accent proparoxiton – pe silaba antepenultima: re@pede, li@niste, pe@pene,

 19.2 Accentul  tonic

1. In limba romana,accentul este liber.

2. - a final este:

-   accentuat in unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a 3-a singular: tremura@, in unele substantive feminine nearticulate terminate in -a sau -ea: cafeaÛ, musacaÛ si in unele adjective imprumutate: grena@, lila@;

-   neaccentuat cand este articol hotarat: caÛsa, musaca@ua si  in unele imprumuturi: tiÛbia, wi@dia, la care forma articulata si nearticulata se confunda: carioca, leva/leva, nutrie; -i si -u final sunt accentuati in unele imprumuturi: substantive: colibriÛ, taxi@, atuÛ si adjective: kaki@;

- o final este:

-   neaccentuat in majoritatea cuvintelor in care apare: in-foÛlio, ra@dio;

-   accentuat in substantive si adjective mai recente: antihaloÛ, halo@; bordoÛ, indigo@, maroÛ.

  3. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an, -ar, -as, -as, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -is, -iu, -lac, -oi, -os, -sag, -sor, -sug, -tor, -ui), dar avem si sufixe monosilabice neaccentuate (-bil, -nic).

 4. Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor  in -ea  trebuie accentuate pe sufix: prevede@re.

5. In functie de uzul literar actual,normele actuale recomanda o singura la cuvinte precum: adiÛca, aÛripa, avaÛrie, caracteÛr, caluÛgarita, doÛctorita, dumiÛnica, fenomeÛn, ianuaÛrie, loziÛnca, miroÛs, regiÛzor, seveÛr, serveÛt, uÛnic.

La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere, cu unele deosebiri fata de DOOM1: acati@st/aca@tist, ano@st/a@nost, a@ntic/anti@c, gi@ngas/ ginga@s, hatma@n/ha@tman, i@ntim/inti@m, ji@lav/jila@v, penu@rie/ penuri@e, profe@sor/profeso@r, tra@fic/trafi@c.

6.Se recomanda o singura accentuare la forme verbale ca:

- indicativul si conjunctivul prezent persoana 1 si a 2-a plural si imperativ persoana a 2-a plural-accentuate pe sufixul -e la conjugarea a 2-a: taceÛti, respectiv la conjugarea a 3-a: bate@ti;

- formele verbului a fi: suÛntem, suÛnteti.

7. Avem accent mobil in timpul flexiunii la urmatoarele nume:

- substantivele: no@ra, g-d.sg: pl. nuro@ri; so@ra, suro@ri;

- la substantivele neutre terminate in -o intrate mai de mult in limba: raÛdio, zeÛro, la care accentul se deplaseaza pe o la forma articulata hotarat radioÛul, zeroÛul si la plural radioÛuri, zeroÛu4ri.

8. Cuvintele polisilabice pot avea, pe langa accent principal si un accent secundar, mai slab: a@erodinami@c, a@nteroposterio@r, megle@noroma@n.

9.Trebuie evitata deplasarea accentului spre inceputul cuvantului.

19.3Accentul grafic

1. In limba romana, de regula, nu se noteaza vocala accentuata.

2. Utilizarea accentului ascutit, este permisa pentru a marca distinctia dintre elemente omografe dar neomofone care difera si prin pozitia accentului, cand nenotarea accentului ar putea duce la confuzii, in cazul unor:

-cuvinte: aÛcele substantiv/aceÛle adjectiv pronominal, comeÛdie/comediÛe, compaÛnie/companiÛe, coÛpii/copiÛi, eÛra substantiv/eraÛ verb, noduÛl s.articulat/noÛdul s.nearticulat, veÛsela adj/veseÛla .s;

- forme gramaticale: incuie@ prezent/incu@ie perfect simplu;

- variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: dusmaÛn/ duÛsman, vuÛltur/vultuÛr.

3. Se pastreaza accentul grafic din limba de origine in:

- unele neologisme: boure@e, pieta$;

- nume proprii straine: Bale, Molie$re, ValeÛry.

4. La unele nume de locuri straine folosite in limba romana nu se noteaza accentul: Bogota[bogotaÛ], Panama[panamaÛ], Peru[peruÛ], ceea ce poate duce la accentuari gresite.

Capitolul 2

Ortografie si ortoepie

1.Scrierea cu litera mica sau mare

1.1Scrierea cu litera mica

 

Se scriu, de regula, cu litere mici:

- substantive comune; printre care cele care desemneaza:

- tipuri omenesti denumite dupa numele propriu al unor personaje: un adonis, un apolo, un don juan, un harpagon, un pacala;

- obiecte denumite dupa creatorul lor sau dupa locul de provenienta: o havana, olanda, hategana.

Numele proprii folosite numai ocazional pentru a desemna obiecte se scriu cu litera mare:

- fiinte mitice multiple: ciclop, elf, gigant, iele, muza, nimfa, sirena, titan, trol;

- functii si calitati; avocat, cancelar, deputat, domn, ministru, prefect, premier, primar, rege, senator, voievod;

- sisteme economico-sociale: capitalism, feudalism;

- epoci geologice: mezozoic;

- perioade istorice: epoca moderna, paleolitic, perioada contemporana;

- razboaie: razboaiele balcanice.

Denumirile epocilor istorice de importanta majora se scriu cu litera mare.

- varietati de plante si de animale, soiuri de vin, produse alimentare: angora, astrahan, buldog, cabernet, canis.

Pe etichete, numele unor produse se scriu cu litera mare.

- substantivele cu sens generic: baile Govora, bulevardul Nicolae Balcescu, fluviul Dunarea, munti Carpati, parcul Herastrau, pasul Bran, republica Ucraina, varful Ciucas.

Pe tablitele indicatoare, in indicarea adresei, pe harti etc aceste substantive se scriu cu litera mare;

- punctele cardinale: est;

- pronumele de politete: dumneata, dumneavoastra;

- abrevierile cuvintelor scrise cu litera mica: a.c. = anul curent; acad. = academician, art. = articol, m = metru.

1.2.Scrierea cu litera mare

1. Persoane (prenume, patronime, nume de familie, supranume, pseudonime): Delavrancea, Elvira Popescu, Hagi-Tudose, Lev Nicolaievici Tolstoi, Rousseau, Jean de La  Fontaine, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh;

- personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Atotputernicul, Cenusareasa, Don Juan, Dumnezeu, Sfanta Maria, Isus Hristos, Venus, Zeus;

- animale: Azor, Bubico, Grivei, Joiana, Murgu, Zefir;

- entitati geografice: Africa Centrala, America de Nord, Craiova, Franta, Marea Britanie, Orientul Mijlociu;

- astri si constelatii: Cornul-Caprei, Marte, Saturn, Luna, Pamantul, Soarele;

- marile epoci istorice si evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea, Reforma, Unirea Principatelor, Primul Razboi Mondial, Razboiul de Independenta, Razboiul de Secesiune;

- sarbatori laice sau religioase: Anul Nou, Craciun, 1 Decembrie, Paste;

- institutii: Camera  Deputatilor, Editura Univers Enciclopedic, Facultatea de Litere, Institutul de Lingvistica, Organizatia Natiunilor Unite, Teatrul National; student la Litere, secretar de stat la Externe;

- cladiri publice si monumente: Arcul de Triumf, Casa Academiei, Palatul Parlamentului;

- mijloace de transport: Orient Expres, Titanicul;

- ordine de stat romanesti sau straine: Legiunea de Onoare, Ordinul National „Pentru Merit”.

Numele unor medalii sau premii, precum si titlurile  stiintifice si onorifice se scriu cu litera mica: doctor honoris causa, doctor in filologie, membru de onoare al Academiei Romane.

- soiuri de plante si rase de animale: Aurora (soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasa de porci), Bazna (rasa de porci);

- punctele cardinale, cand au valoare de nume propriu, desemnand o regiune: importat din Apus, din Orient, in Orientul Apropiat.

Cand nu au aceasta valoare se scriu cu litera mica: obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor: trei Grigoresti „tablouri de Grigorescu”.

2. Numai primul element din numele proprii compuse din:

- denumirile organismelor de conducere si ale compartimentelor din institutii: Catedra de limba romana, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Romane, Secretariatul, Sectia de filologie si literatura, Serviciul de Contabilitate;

- titluri de publicatii periodice, opere literare, stiintifice, emisiuni radio-TV, documente, nume de medalii sau premii: Amintiri din copilarie, Biblia, Capitalul, Constitutia, Gramatica limbii romane, Limba romana (revista), Proclamatia de la Islaz;

- marci de produse: Izvorul minunilor (apa minerala);

- nume stiintifice, latinesti de specii animale si vegetale: Bacterium aceti, Mustela nivalis, Gorilla beringuei.

3. Abrevierile se scriu:

- integral din litere mari cand sunt alcatuite din initialele:

- cuvintelor componente ale unor nume proprii compuse scrise cu litera mare la initiala: MS = Maiestatea Sa, O.U = Ordonanta de Urgenta, P.S.S = Preasfintia Sa;

- numele unor notiuni de specialitate: A = arie, amper: B = bor, C = (grade) Celsius, L = lungime;

- prenumelor: I. L. Caragiale = Ion Luca Caragiale;

- altor cuvinte si expresii: D.S = Dal Segno, N.B = nota bene, O.K = all corect, P.S = post scriptum;

- cu litera mare pe primul loc cand provin de la cuvinte scrise cu litera mare: D-lui = Domnului, Sf. = Sfanta;

- cu litera mare pe a doua pozitie: dB = decibel, eV = electronvolt, pH = puterea hidrogenului.

4.Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente:

- se scriu cu litera mare termenii de adresare: Domnului Director; Domnule Presedinte; Dumneavoastra;

- se  pot scrie cu litera mare unele cuvinte ;care,de obicei se scriu cu litera mica: Soldatul Necunoscut; Libertate, Egalitate, Fraternitate, Patrie;

- pe etichete, placute indicatoare, in adrese, in titlurile coloanelor din tabele: Cabernet, Aligote; Aleea Nucsoara.

22. Scrierea derivatelor, compuselor, locutiunilor si grupurilor de cuvinte

22.1 Scrierea derivatelor, prefixelor si sufixelor

22.2. Prefixe si derivate cu prefixe

1. Se scriu, de regula, intr-un cuvant majoritatea derivatelor cu prefixe: antemeridian, antipersonal, a dezvinovati, interregional, nonviolenta etc;

2. Se scriu cu cratima intre prefix si cuvantul de baza anumite derivate cu prefixe: -obligatoriu: -derivatele cu prefixul ex-: ex-prim-ministru, ex-presedinte. Derivatele cu prefixul ex- se scriu de regula, intr-un cuvant.

22.3. Sufixe si derivate cu sufixe

1. Se scriu intr-un cuvant majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar daca sunt formate de la cuvinte scrise cu cratima: albaiulian, targujian, targumuresean sau separat: antonpannesc, camilpetrescian, newyorkez, sanmarinez.

2. Se scriu cu cratima derivatele cu sufixe de la abrevieri literare: R.A.T.B-ist, sau de la litere: X-ulescu.

2. Scrierea cuvintelor compuse

1.Substantive

           Substantive comune

1.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse sudate, cu articulare si cu flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:

 1. abrevieri: agromec, elinvar;

 2. cuvinte care formeaza compuse cu unitate semantica si gramaticala mai mare decat a celor scrise cu cratima, avand structura:

- adjectiv + substantiv: dreptunghi, lungmetraj, scurtmetraj, triplusalt;

- adverb + substantiv: binefacere, binecuvantare, raufacator, rauvoitor;

- prepozitie + prepozitie + substantiv: demancare, deochi, subsol;

- substantiv + adjectiv: botgros, vinars;

- substantiv + substantiv in nominativ: blocstart, electronvolt, loctiitor, omucidere;

3. cuvinte unite prin vocala de legatura o: anotimp, aurolac, citatomanie;

4. elemente de compunere neologice: aeroambulanta, duroflex, neocomunism, politolog, teleconferinta;

5.elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare in limba romana actuala: pravoslavnic, protopop.

6. compuse parasintetice: codobatura, gatlegau.

7. tipuri izolate: atotputinta, atotstiinta, sinucidere, sinucigas, untdelemn.

2. Se scriu cu cratima substantivele compuse cu unitate semantica si gramaticala mai mica decat a celor scrise intr-un cuvant, avand structura:

1. adjectiv + substantiv, si anume: bun, rau: buna-crestere, buna-cuviinta, buna-dimineata, bun-gust, bun-plac, bun-simt, rea-credinta, rea-vointa; dublu, triplu: dublu-casetofon, dublu-decalibru, triplu-sec, triplu-voal; prim, vice: prim-balerin, prim-ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist, viceprim-ministru.

            2. interjectie + interjectie: un scarta-scarta;

3. numeral cardinal + substantiv: cinci-degete, trei-frati-patati (planta), unsprezece-metri.

4. prepozitia dupa + substantiv: dupa-amiaza, dupa-masa.

5. substantiv + adjectiv: argint-viu, coate-goale, gura-sparta, sange-rece, vorba-lunga.

6. substantiv + prepozitie + substantiv: arbore-de-cacao, cal-de-mare, floare-de-colt, peste-cu-spada, vita-de-vie.

7. substantiv + substantiv in nominativ: an-lumina, bloc-turn, cal-putere, caine-lup, contabil-sef, cuvant-cheie, decret-lege, formular-tip, nord-est, situatie-limita, zi-lumina, zi-munca.

8. substantiv (articulat) + substantiv in genitiv: floarea-soarelui, gura-leului, pasarea-paradisului, sangele-voinicului.

9. izolari de propozitii/fraze: casca-gura, du-te-vino, lasa-ma-sa-te-las, nu-ma-uita, soare-apune, soare-rasare, uciga-l-crucea, uciga-l-toaca, zgarie-nori.

10. elemente de compunere vechi + substantiv: bas-boier, treti-logofat, vel-armas.

11. tipuri izolate: cuvant-inainte, mai-mult-ca-perfect, trei-frati-patati.

Substantive propii

1. Se scriu intr-un cuvant substantivele proprii sudate cu structura:

- numeral cardinal + substantiv: nume de locuri: Saptesate, sau de familie: Cincilei;

- prepozitie sau articol + substantiv: nume de locuri: Subcetate, Subplai, sau de familie: Celmare, Delavrancea, Dinvale;

- substantiv + adjectiv: nume de locuri: Campulung, Satulung sau de familie: Boubatran;

- substantiv + prepozitie + substantiv: Capdebou;

- substantiv + substantiv cu forma de nominativ-acuzativ: nume de locuri: Iacobdeal, Sandominic sau de familie: Hagiculea, Mosandrei;

- compuse cu abrevieri: Eurasia;

- compuse provenite din izolari de propoziti si fraze: nume de locuri: Vaideei, sau de familie: Sparionoapte;

2.Se scriu cu cratima:

1. nume de locuri (cu exceptia toponimelor urbane) cu structura:

- substantiv + substantiv cu forma de nominativ-acuzativ:

- formate din doua nume proprii de loc: Cluj-Napoca, Bistrita-Nasaud, Caras-Severin;

- cu structura nume propiu de loc + substantiv comun cu rol distinctiv: Domnesti-Sat, Domnesti-Targ, Devcea-Est, Devcea-Vest;

 - cu structura substantiv compus + nume propriu de loc: Baia-Sprie, Paraul-Carbuna;

2. nume de persoane reale si de personaje, si anume:

- prenume si nume de familie compuse din doua nume de persoane: Ana-Maria, Ioan Piuariu-Molnar;

- nume de familie cu structura nume de persoana + nume geografic: Niculescu-Buzau, Radulescu-Motru;

- nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de persoana + substantiv comun indicand un rang, un grad, o functie: Farcas-Aga, Rosu-Imparat, Ali-Pasa, Negru-Voda;

- nume de personaje cu structura:

- substantiv + substantiv cu forma de nominativ-acuzativ: Rila-Iepurila;

- substantiv in nominativ-acuzativ + substantiv in genitiv: Paunasul-Codrilor, Zana-Zanelor;

- substantiv + adjectiv: Barba-Albastra, Fat-Frumos, Harap-Alb;

- substantiv + prepozitie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Roua;

- adjectiv + ca + substantiv: Alba-ca-Zapada;

- verb+substantiv: Stramba-Lemne;

- nume de personaje cu structura complexa: Statu-Palma-Barba-Cot, Jumatate-de-Om-Calare-pe-Jumatate-de-Iepure-Schiop;

3. se scriu separat:

- numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din toponimia urbana cu structura:

- prepozitie+substantiv: Intre Tarlale, La Om;

- substantiv + adjectiv: Baia Mare, Marea Neagra, Noua Zeelanda, Peninsula Balcanica;

- substantiv + numeral: Bulevardul 1848, Trei Brazi (cabana), Zece Mese (strada);

- substantiv + prepozitie + substantiv sau adverb: America de Nord, Campia de Vest, Gara de Nord;

- substantiv + substantiv cu forma de nominativ-acuzativ: Republica Mali, Sultanatul Oman;

- substantiv + substantiv in genitiv: Calea Victoriei, Delta Dunarii, Pestera Muierii, Piata Unirii;

- cu structura complexa: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul Inghetat de Nord;

- nume de persoane reale si de personaje cu structura:

- nume propiu de persoana + prepozitie + nume propriu de loc: Radu de la Afumati;

- prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Mircea cel Batran.

2.Adjective

1.Se scriu intr-un cuvant:

1. adjectivele sudate din cuvinte care exista si independente cu structura:

- adjectiv + adjectiv: rozalb;

- adjectiv + substantiv: pursange;

- adverb+adjectiv: binecuvantat, binemeritat, binevoitor, preafericit, clarvazator;

- prepozitia a + tot/toate + adjectiv: atotputernic, atoatestiutor;

- prepozitie + substantiv sau adjectiv: cuminte, deplin;

- substantiv + adjectiv: binevoitor, binefacator, rauvoitor, raufacator;

- izolari de propozitii: cumsecade;

2. adjective neologice care au in componenta elemente de compunere: electrocasnic, neoliberal, sociocultural, autocopiativ;

3. adjective cu structura adjectiv + vocala de legatura o + adjectiv: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”;

4. adjectivele la forma negativa compuse cu adverbul mai intercalat intre prefixul ne- si adjectiv: nemaipomenit.

2. Se scriu cu cratima adjectivele compuse nesudate cu structura:

1. adjectiv + adjectiv, avand flexiune numai la ultimul component: bun-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, nou-nouta, la ambele componente (globuri albe) argintii, (mere) dulci-acrisoare, sau invariabile (televizoare) alb-negru;

2. adjectiv invariabil (desemnand o culoare) + adverb (uneori provenit din participiu) exprimand o nuanta: bluza/bluze galben-inchis, rosu-deschis;

3. adjectiv (printre care unele referitoare la etnii, limbi) ± vocala de legatura o + adjectiv, avand flexiune numai la ultimul component: chimico-farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic, greco-catolic, ca si alte adjective asemanatoare imprumutate: anglo-normand, austro-ungar, franco-italo-spaniol, indo-european, medico-legal;

4. adverb (invariabil) + adjectiv: asa-zis „pretins”, bine-cunoscut „celebru”, drept-credincios, propriu-zis, sus-numit;

5. substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-american, nord-vestic;

6. izolari de propozitii/fraze (mester) drege-strica.

3. Numeralul

1. Se scriu intr-un cuvant numeralele cu un grad avansat de sudura:

1. cardinale propiu-zise; seriile formate cu spre (unsprezece) si unele serii formate prin alaturare: douazeci;

2. colective si distributive: amandoi, tustrei;

3. ordinale: dintai, al unsprezecelea, al douazecilea.

2. Se scriu in cuvinte separate unele serii de numerale mai putin sudate:

1. adverbiale: seriile (cate) o data;

2. cardinale: seriile douazeci si unu, doua sute, o mie, doua mii, o mie unu;

3. colective si distributive: seriile cate unu;

4. fractionare: seriile o doime, doua treimi;

5. ordinale: al doua sutelea, al o mielea, al o mie unulea.

4.Pronume si adjective pronominale

1. Se scriu intr-un cuvant toate formele pronumelor si adjectivelor pronominale sudate, compuse la origine si devenite in parte neanalizabile:

1.pronumele de intarire: seria lui insumi;

2. demonstrative: acelasi, alalalt, celalalt, cestalalt;

3. nehotarate compuse cu:

-elementele initiale alt-, fie (si)-, fite-, oare(si)-, ori(si)-, vre-: altceva, fie (si)care, fitecine, vreun, vreunul;

-elementul final –va: ceva, niscaiva;

4. negative: niciun, niciunul;

5. personale si de politete: dumneata, dumnealui;

6. reflexive cu elementul final -si: siesi, sinesi;

2. Se scriu in cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus; cel ce, ceea ce, care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel si ca pronume + pronume.

5.Adverbe

1. Se scriu intr-un cuvant adverbele sudate compuse din: 1. Adjectiv (calificativ sau pronominal) + substantiv: altadata, altfel, astfel astazi, deseori, rareori, uneori;

2. adverb + adverb sau numeral: bineanteles, cateodata, nicicand, numai, totodata, niciodata;

3. adverb + conjunctie: asadar;

4. adverb + element final -va: candva;

5. adverb + element final -si: iarasi, totusi;

6. adverb (si adjectiv) provenit din participiu la forma negativa compus cu adverbul mai: nemaipomenit;

7. articol/numeral + substantiv: odata (candva);

8. conjunctie + pronume: dar(a)mite;

9. elementul initial fie(si)-, oare(si)-, ori(si)- + adverb; fiecum, oare(si) cum, oricum;

10. prepozitie ± prepozitie + adverb: adesea, arar, deasupra, degeaba, demult, deplin, desigur, dinadins, impotriva, indelung;

11. prepozitie ± prepozitie + numeral: deodata, impreuna, intruna;

12. prepozitie + prepozitie + prepozitie: dedesubt;

13. prepozitie + pronume: laolalta;

14. prepozitie ± prepozitie + substantiv: anume, aseara, defel, deloc, deodata, departe, devreme, diseara;

15. verb + conjunctie: parca, cica;

16. tipuri izolate: pretutindeni, alaltaieri, intotdeauna.

2. Se scriu cu cratima adverbele compuse:

1. partial analizabile: azi-noapte, maine-dimineata, azi- maine;

2. rimate sau/si rimate, formate din elemente care nu exista independent: ceac-pac, harcea-parcea, tam-nisam;

3. provenite din schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratima: dupa-amiaza, dupa-amiaza, dupa-masa;

4. in care cratima noteaza eliziunea: dintr-adins, dintr-odata, intr-adins.

6. Prepozitii

1. Se scriu intr-un cuvant prepozitiile compuse sudate: deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dinspre, dintre, dintru, impotriva, imprejurul, inapoia, inaintea, printre, printru;

2. Se scriu in cuvinte separate prepozitiile compuse din doua sau trei elemente nesudate: de dedesubtul, de la, de pe, de sub, in afara, in contra, pana pe sub, pana pe la, pana la, pe la.

7.Conjunctie

1. Se scriu intr-un cuvant conjunctiile compuse la origine, dar sudate: deoarece, desi, fiindca, precum;

2. Se scriu in cuvinte separate conjunctiile neanalizabile formate din doua elemente: ca sa, cum ca, cum si, precum ca, de sa.

8.Interjectie

1. Se scriu intr-un cuvant interjectiile compuse sudate: behehe, heirup, mehehe, tralala;

2. Se scriu cu cratima interjectiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura.

9.Verbe

1. Putinele verbe compuse si parasintetice sunt sudate si se scriu, toate, intr-un cuvant: a se autoacuza, a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a se sinucide, a multiplica, a legifera, a prescurta, a telecomanda.

2. Se scrie intr-un cuvant gerunziul negativ compus cu adverbele mai sau prea intercalate intre prefixul ne-  si verb: nemaistiind, nepreastiind.

10.Scrierea locutiunilor

1. Locutiunile se scriu, in general, in cuvinte separate:

1. adjectivale: altfel, astfel;

2. adverbiale: alta data, cu buna stiinta, de alt fel, in jur, in jur de;

3. conjunctionale: chit ca, dat fiind ca, odata ce;

4. interjectionale: Doamne fereste!;

5. prepozitionale: de jur imprejurul, in ciuda, in jurul, in locul, odata cu;

6. pronominale: Domnia Lui, Excelenta Sa, Maria Ta;

7. substantivale: aducere aminte, alter ego, bagare de seama;

8. verbale: a aduce aminte, a baga de seama, a da navala;

2. Se scriu cu cratima unele locutiuni adverbiale rimate sau/si ritmate: calea-valea, fuga-fuguta, treaca-mearga, caine-caineste.

3. Se despart prin virgula grupurile componente ale unor locutiuni adverbiale cu structura simetrica, uneori rimate sau/si ritmate: cu chiu, cu vai, de bine, de voie, de nevoie.

11. Scrierea grupurilor de cuvinte

Grupurile relativ stabile se scriu in cuvinte separate. Exisa urmatoarea structura:

1. adjectiv + substantiv: dublu ve, prim ajutor, prim amorez, triplu exemplar.

Se scriu in schimb intr-un cuvant sau cu cratima: dublu-casetofon, prim-balerin, primadona, prim-plan, triplu-sec;

2. adverb+adjectiv: bine crescut „dezvoltat bine”, bine cunoscut „stiut bine”, bine venit „sosit cu bine”;

3. adverb + adverb: nici odata „nici odinioara”;

4. adverb + articol: nici un;

5. adverb + numeral: cate o data, nici o data;

6. prepozitie + adverb: de mult;

7. prepozitie + substantiv sau verb la supin: de mancare, dupa masa de pranz, dupa pranz;

8. substantiv + adjectiv sau adjectiv + substantiv: apa minerala, buna crestere, buna stare, comisar principal, director general;

9. substantiv + prepozitie + substantiv: unt de cacao.

20. Omofonele sunt cuvinte care sunt pronuntate la fel, dar care se scriu diferit: sau/s-au, mai/m-ai, neam/ne-am.

21. Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar care se pronunta diferit: aÛcele/aceÛle; uÛmbrele/umbreÛle; coÛpii/copiiÛ; compaÛnie/companiÛe; toÛrturi/ tortuÛri; veÛsela/veseÛla; eÛra/eraÛ; haÛina/haiÛna.

22.Reguli de scriere si de pronuntare literara

1.Vocale si semivocale

1.1. a si i

Conform Hotararii Academiei Romane din anul 1993,sunetul [i] este redat in doua moduri, dupa criteriul pozitiei  in cuvant si dupa criteriul morfologic:

1. se scrie a in interiorul cuvintelor ,inclusiv in forme ale verbelor de conjugarea a 4- a terminate la infinitiv in -i (coborasem, coborai, coborand) si in derivate cu sufixe de la cuvinte terminate in -i (chioras, hotarator, tarator).

2. numele de familie se pot scrie in interior cu a sau i, in functie de traditia familiei: Rapeanu si Ripeanu.

1.2. Dupa s si j: a, e, i sau ea, a, a

         

Dupa s si j se scrie si se pronunta a, e, i sau, respectiv ea, a, a, in functie de structura morfologica a cuvantului, si anume:

1. in radacina cuvatului se scrie si se pronunta numai a, e, i (si nu ea, a, a): asaza, desarta, insala, sade; jale, jar, tanjala; aseza, insela; jecmani, jeli; masina, sir, jir.

2. in desinente, articol, sufixe se scriu si se pronunta vocale din  una din cele doua serii, in functie de clasa morfologica si  respectandu-se identitatea vocalei desinentelor, articolului sau sufixelor dupa celelalte consoane, si anume:

- substantivele si adjectivele feminine cu tema terminata in s, j se scriu si se pronunta cu:

-a (ca si mama, buna) la nominativ-acuzativ (fruntasa, tovarasa; plaja, tija) si la vocativ singular nearticulat (tovarasa);

 -a (ca si mama, buna) la nominativ-acuzativ singular articulat: fruntasa, guresa, tovarasa; plaja, tija;

-e (ca si in mame, bune), la genitiv-dativ singular nearticulat si la plural: fruntase, gurese, tovarase; plaje, tije.

- verbele de conjugarea 1 cu tema terminata in s, j se scriu si se pronunta cu:

-a (ca in lucra, lucram, lucrat, lucrare), la infinitiv si in formele si cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ, infinitiv lung substantivizat): infatisa, infatisam, infatisare; angaja, angajat, angajare;

-eaza la indicativ prezent persoana a 3-a: infatiseaza, angajeaza;

- a la indicativ prezent persoana 1 plural si perfect simplu persoana a 3-a singular: infatisam, infatisa; angajam, angaja;

-e/-eze la conjunctiv prezent persoana a 3-a: sa ingrase, sa angajeze.

-verbele de conjugarea a 4-a cu tema terminata  in s, j se scriu si se pronunta cu:

-i la infinitiv si la indicativ prezent persoana 1 plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a 2-a singular, infinitiv lung substantivizat): sfarsi, sfarsim, sfarsind, sfarsit; ingriji, ingrijind, ingrijit;

-ea/-easca la indicativ imperfect, respectiv conjunctiv prezent persoana a 3-a: sfarsea, ingrijea; sa sfarseasca, sa ingrijeasca.

-sufixele se scriu si se pronunta:

-ar: cenusar, cosar, birjar;

-amant: ingrasamant;

-areasa/-arie daca sunt legate de -ar (cenusareasa, gogosarie, dupa cenusar, gogosar) si -ereasa, -erie daca sunt legate de -er (lenjereasa dupa lenjerie) sau independente:

-ator: infricosator;

-eala: greseala, oblojeala, tanjala;

-ean: iesean, clujean;

-eata: roseata;

-easca: vitejeasca, stramoseasca.

1.2. e si ie

La inceput de cuvant si de silaba dupa vocala se scriu e sau ie, in functie, de pronuntarea literara si de etimologie:

1. In majoritatea neologismelor, la inceput de cuvant si de silaba dupa vocala se scrie e si se pronunta [e]: ecran, elev, examen; aerodrom, alee, poem; agreez, creez, efectuez.

2. in pronumele personale si in formele verbului a fi se scrie e, dar se pronunta [ĭe]: eu, el, ei, ele, este, e, eram, erai, era, erau;

3. se scrie ie si se pronunta [ĭe] in:

- cuvintele din fondul vechi: ied, iepure, ieftin; baie, cheie, femeie, voie;

- verbele neologice cu radacina terminata in -i: atribuie, constituie, deraiez, bruiez;

- neologisme cu ie in etimon: proiect.

1.3. ea si ia

1.La inceput de cuvant si de silaba dupa vocala:

- se scrie si se pronunta ia cand alterneaza cu ie: iada/ied, iarna/ierni, baia/baie, femeia/femeie, trebuia/trebuie, traiasca/traieste, indoiala/indoieli, sau cu i: joia/joi, treia/trei;

- se scrie ea, dar se pronunta [ĭa] cand alterneaza cu e; ea/el: aleea/alee, creeaza/creez, efectueaza/efectuez.

2. Dupa t, d, s, z, t, l, n si se pronunta ea: deal, leac, neam, vinerea, seara, zeama.

3. Se scrie cea, gea cand fac parte din aceeasi silaba: ceapa, ceas, geam, fugea, tacea.

4. Dupa p, b, f, v si m se scrie si se pronunta:

-ea cand alterneaza cu e: beata/beti, stropeala/stropeli, veac/vecie;

-ia cand alterneaza cu ie: biata/biet, fiare/fier, viata/vieti.

5.Dupa ch, gh se scrie:

-ea cand alterneaza cu e: cheama/chem, gheata/ghete, gheata/ gheturi;

-ia cand nu exista forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.

1.4. eai,eau  si iai,iau

1. Se scrie si se pronunta iai, iau la inceput de cuvant si la inceput de silaba dupa vocala: indoiai, indoiau; suiai, suiau.

2. Dupa consoana se scrie si se pronunta, ca la ea, ia:

-eai, eau: urecheau, vegheai, beau, sleau, vreau;

-iau: miau.

1.5. eo, io si eoa, ioa

1. Se scrie io, ioa dupa [č], [ğ]: ciorchine, giol; cioara, gioarsa si dupa ch, gh [k′], [gٰ] cand fac parte din aceeasi silaba: chior, chiosc; chioara, schiop.

2. Dupa alte consoane se scrie si se pronunta eo: deodata, pleosc si eoa: leoarca.

1.6 oa si ua

1. La inceput de cuvant se scrie oa: oare, oameni, oaste;

2. Dupa consoana se scrie si se pronunta oa: coada, doar, foarte, moara, poarta, soare.

3. Dupa vocala se scrie:

-oa cand alterneaza cu o: cuvioasa/cuvios, respectuoasa/ respectuos;

-ua cand nu alterneaza cu o (ci cu ua): a doua/doua, piua/piua, roua/roua, ziua/ziua.

1.7 Vocale in hiat

1.Se scrie -ie (la forma nearticulata), respectiv -ia (la forma articulata) pronuntate in doua silabe - in substantive feminine ca i-e: bucuri-e, famili-e, istori-e, vi-e; respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a.

2. In pronuntarea actuala se manifesta si tendinta reducerii hiatului, prin pronuntarea ca diftong a unor vocale alaturate (ziar [zĭar]).

2.Consoane

2.1. Inainte de p si b: m

Inainte de p si b se scrie m (nu n), inclusiv in prefixe care inaintea altor consoane se scriu cu n: amplasa, ambulanta, combate, imbatabil, improviza, imbolnavi, umbla. Exceptie: Istanbul.

2.2. s si s; x; z.

1. Se scrie si se pronunta s in imprumuturi din germana (strand), dar s in imprumuturi din alte limbi: spray, stat, stofa, strangula.

2. Se scrie si se pronunta ex  numai in formatiile in care acesta este prefix (excava, excrescenta), dar es in cuvinte ca: escalada, escroc.

3. In unele cuvinte, grupul de sunete [ks] este redat prin succesiunea de litere cs: fucsie, rucsac (dar fux, ruxandra).

4. Inaintea anumitor consoane (sonore si sonante) se scrie s sau z :

- inaintea consoanelor surde: p, t, c, s, f si se scrie si se pronunta s: despacheta, desfigura, deshuma;

- inaintea consoanelor sonore b, d, g, j, v se scrie si se pronunta: zbor, dezbate, brazda, zgomot, izgoni, dezjuga, razjudeca, zvanta.

Exceptii: se scriu cu s unele neologisme:

- derivate cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transversal;

- compuse imprumutate: aisberg, glasvand, glasbeton;

- alte cuvinte: disident, disertatie, premisa, sesiune;

- nume proprii: Desdemona.

6. Inaintea consoanei sonore z se pastreaza s in prefixele des-, ras-: deszapezi, raszice.

7. Inaintea sonantei r se scrie si se pronunta z: dezrobi;

8. Inaintea lui l, m, n sunt posibile ambele pronuntari, astfel ca singurele reguli particulare privesc:

-prefixul dez-: dezlega, dezminti, deznoda;

- finalele -sm: marasm, pleonasm, sarcasm si -sma in neologisme: fantasma, prisma;

- pastrarea consoanei finale a radacinii in cuvintele analizabile formate cu sufixul -nic: casnic, josnic; dar groaznic, obraznic, paznic;

- celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, deslusi, sminti, snoava, trosni), altele cu z (izlaz, zmeu, cazna, glezna);

9. cvasi- se scrie si se citeste cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi), dar izo- cu z (izoglosa, izofona).

3.Litere duble

3.1 Vocale duble

1.Vocalele duble noteaza doua sunete identice si se pronunta de regula amandoua, in silabe diferite: contra/amiral, lice/e, re/examina, fi/ind, alco/ol;

2.Vocalele duble se intalnesc si in unele nume proprii straine sau romanesti scrise dupa model strain: Aachen, Aalto, Aaron, Varlaam.

3.2  Consoane duble

1. Consoanele duble noteaza, doua sunete-consoane care se pronunta amandoua:

- consoane identice in:

- cuvinte compuse: ohmmetru, Sannicolaul Mare;

- derivate cu prefixe: innoda, innopta, interregional, transsiberian, posttotalitar;

- consoane diferite: [k] si [cà] notate cu aceeasi litera c : accent, occipital, succes, vaccina.

2. In unele neologisme si in nume proprii scrise dupa model strain si derivate de la acestea, consoana dubla poate nota, un singur sunet: bourreÛe, fortissimo, kibbutz, loess, watt; Philippide, Rosetti.





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Cursul de Limba Latina
LENGUA ESPAÑOLA PARA ESTUDIANTES DE 1er CURSO
Locutiunea adverbiala sau locutiunea conjunctionala 'de cate ori'
Participiul trecut – il participio passato - italiana
Articolul (l’articolo) - italiana
ADJECTIVUL - ENGLEZA
Inventarul alofonelor consonantice
GRAMATICA LIMBII ITALIENE EDITURA GRAMAR
LIMBA FRANCEZA - suport de curs
Prepozitia, conjunctia, numeralul

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


Referate Gramatica.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.