Analiza politico-administrativa a romaniei, spaniei si marii britanii

ANALIZA POLITICO-ADMINISTRATIVA A ROMANIEI, SPANIEI SI MARII BRITANII

Se vorbeste tot mai mult si imperativ in Romania despre Europa si integrarea europeana. Multe dintre aceste vorbe raman retorica, acest lucru datorandu-se, si faptului ca exista ideea de suveranitate si limba nationala. Aceste doua stari de fapt impiedica pregnant realizarea unitatii europene. Un alt hop care trebuie depasit este reprezentat de necunoasterea valorilor distincte a vietii sociale, politice, economice si culturale ale statelor europene. De asemenea exista o necunoastere a scopului unitatii europene, precum si ceea ce-i diferentiaza pe romani de englezi, pe francezi de macedoneni, s.a.m.d. Sunt civilizatii aparte care fac din Europa o arena sangeroasa a fanatismelor, a curentelor extremiste, ne-tolerante. Toate acestea, in situatia in care Europa si administratia de la Bruxelles doresc sa dea lumii un exemplu reconfortant si promitator al reconcilierii, obtinute prin capacitatea realizarii unui edificiu comun, Uniunea Europeana, bazata pe cunostinte obiective si transmisibile. In acest context se cere imperios sa se cunoasca sistemele politico-administrative, din aceasta parte a lumii.

Romania, o tara balcanica din sud-estul Europei, se invecineaza cu : Ukraina, Republica Moldova, Marea Neagra, Bulgaria , Iugoslavia si Ungaria, avand suprafata de 238391 kilometri patrati (locul 80) si populatia de 22,491 milioane locuitori (locul 42). Diviziunile administrative sunt reprezentate de capitala Bucuresti si 41 judete.

Izvorat din constitutie, dezvoltat prin legi si aplicat prin numeroase alte acte, dreptul administrativ este partea vie a dreptului public. Nasterea dreptului administrativ este considerata odata cunoasterea statului modern si instaurarea democratiei, care dupa 1789,are la baza principii de valoare universala : principiul suveranitatii sociale, principiul drepturilor si libertatilor sociale si principiul legalitatii. Prima lucrare de doctrina administrativa a aparut la Iasi in anul 1886 – ,,Dreptul administrativ roman ,,al profesorului Georgia C. A. Urechea.

Dreptul administrativ roman are obiectivul reglementarea unor relatii sociale din sfera administrativa si a colectivitatilor locale. Din izvoarele dreptului administrativ roman amintim :

Constitutia Romaniei, este izvorul fundamental al dreptului administrativ, aici regasindu-se norme privitoare la organizarea si functionarea administratiei publice centrale si locale ;

Legea – Parlamentul Romaniei adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare;

Decrete prezidentiale, emise de presedinte, putand fi individuale dar si normative ;

Hotararile si ordonantele Guvernului ; ordinele si instructiunile ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe centrale ale administratiei publice ;actele emise de conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate ;actele administrative adoptate sau emise de catre autoritatile administratiei publice locale ;tratatele si conventiile internationale.

Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ roman sunt :regula cutumiara, doctrina, jurisprudenta, acestea aplicandu-se in practica destul de rar.

Administratia in Romania nu mai este exclusiv de stat, ci ea se divide in administratie de stat ( centrala ) si administratia locala. In consecinta este centralizata si desconcentrata, in cazul institutiilor statului si descentralizata, in cazul administratiei publice din unitatile teritorial administrative. Astfel Romania este un stat national, suveran si indivizibil. In acest sens , Romania se caracterizeaza prin existenta unei formatiuni statale unice si prin existenta unui singur rand de organe centrale de stat, un singur organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecatoresc suprem. Organismele suveranitatii in Romania sunt :parlamentul cu cele doua camere ale sale- Senatul si Camera Deputatilor.

Administratia centrala are in componenta sa atat autoritati ale puterii executive( guvern si presedintie )cat si administratia specializata (ministere si celelalte organe specializate). Guvernul exercita conducerea administratiei centrale, totodata presedintele are competente la conducerea unor servicii publice administrative de interes de stat, ca de pilda apararea tarii si asigurarii ordinii publice si altele ceea cel desemneaza ca autoritate a administratiei de stat.

Ministerele ca autoritati statale care presteaza servicii publice de interes de stat sunt organizate conform Constitutiei in sub-ordinea Guvernului. De asemenea, alte organe de specialitate se pot organiza in sub-ordinea Guvernului ori a ministerelor. Administratia centrala de stat se organizeaza si la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale prin serviciile publice descentralizate( de fapt desconcentrate) ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale , inclusiv prefectul care se afla in sub-ordinea Guvernului, a ministerelor si a celorlalte organe centrale. Astfel Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si in Bucuresti. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile pe plan local ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale’ din unitatile teritorial administrative.

In Romania mai exista si administratia publica locala, fundamentata pe dispozitii constitutionale, apare ca totalitate a serviciilor publice locale, organizate sau recunoscute de lege, chemate sa administreze interesele proprii ale colectivitatilor locale, prin autoritati autonome, cu putere de decizie, alese de catre acestea si sub controlul de legalitate al autoritatilor statului. Administratia publica locala apare astfel ca o respectare a intereselor locale, fiind privit in acelasi timp si ca un interes national, ea avand o natura juridica aparte. Autoritatea locala este reprezentata de :primar, consiliile locale, si consiliul judetean.

Intre administratie publica si stat, intervine ideea de putere. Puterea a existat si s-a manifestat ca act de comanda de dominatie si de constrangere in orice colectivitate umana. Forma ce o imbraca puterea in cadrul administratiei publice o reprezinta autoritatea. Aceasta este definita juridic in masura in care este conferita juridic. De asemenea puterea politica este denumita si suveranitate, deoarece in cadrul statului nu exista o alta forma de putere care sa o concureze. Ca autoritate suprema puterea politica nu depinde de nici o alta putere, de aceea se spune ca puterea politica este suverana. De asemenea suveranitatea romaniei este atat interna cat si externa (populara si nationala). Astfel fiecare dintre indivizii unui stat reprezinta o cota parte a suveranitatii.

Cetateanul, respectiv fiecare membru al colectivitatii a tins sau a dorit un statut politic care sa le confere conditii prielnice pentru a se autoguverna sau, cel putin pentru a participa la, prin reprezentare, la procesul de conducere sociala. Orice membru al societatii care doreste sa acceada in functii politice trebuie sa se organizeze in partide politice. Astfel partidele politice apar ca grupuri ce urmaresc cucerirea puterii

In Romania provenienta partidelor este variata cum ar fi :pe cale sindicala(partidul Romania Mare), grupuri de reflectie ( Partidul Alianta Civica)sau pe grupuri de presiune (Partidul Ecologist ). De asemenea sunt unele partide care se auto-denumesc istorice, cum ar fi Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc Crestin si Democrat. Insa cea mai importanta forta politica postrevolutionara s-a dovedit a fi Partidul Socialist Democrat, partid care desi a suferit mai multe rupturi s-a dovedit cel mai pragmatic dintre partide, reusind sa treaca cu succes acesti zece ani post-comunisti. Astfel in Romania exista un sistem multipartitism dominant cu Partidul Social Democrat obtinand 30% din voturi si 35% din mandate, devenind prim partid de guvernamant, celelalte partide ne-obtinand mai mult de 15%.

A cest multipartitism, in Romania este datorat factorul electoral datorata caracteristicilor pe care baza culturala deja le cunoaste. Sistemul multipartid cunoaste avantaje si dezavantaje :

a)constituie o baza de negociere intre partide pentru solutionarea conflictelor, mai ales culturale si sociale(etnice)-este cazul negocierilor purtate de P.S.D.si Uniunea Maghiara din Romania

b)instabilitatea guvernamentala ;slabiciunile majoritatii parlamentare care duce la un sistem de coalitie in care negocierea posturilor reprezinta principala prioritate. Din acest punct de vedere nu este mai bun decat sistemul bipartit deoarece nu asigura guvernarii o durata minima de aplicare a programelor si politicilor propuse.

In Romania o importanta politica o au atat sindicatele cat si grupurile de presiune. Daca actiunea grupurilor de presiune nu sunt atat de evidente, ele desfasurandu-se discret, cunoscandu-se mai putin publicului larg de existenta acestora ,sindicatele s-au manifestat activ dar uneori si violent (mineriadele).diferenta dintre partide si sindicate si grupuri de interese este aceea ca cele din urma nu vizeaza accesul direct la modalitatile democratice de exprimare a puterii politice, nu actioneaza pe pe cai politice.

Regatul Spaniei este situat in Sud-Vest-ul Europei, avand ca vecini, fara tarmurile insulelor Baleare si Canare :Franta, Andora, Marea Mediterana, Gibraltar, Oceanul atlantic si Portugalia, se imparte administrative in 50 de provincii si 17 comunitati autonome. Suprafata tarii este de 505990 kilometri patrati, si o populatie de 39371000 locuitori, si are capitala la Madrid.

Dreptul administrativ in Spania isi are originea in prima jumatate a secolului al nouasprezecelea, cand monopolul monarhiei manifesta deja un anumit grad de diversitate, in functie de situatie. Constitutia de la Cadiz din 1812 a fost primul instrument care a stabilit in mod clar separatia puterilor legislative, executive si judecatoresti.

Dezvoltarea unui sistem de tribunale administrative a inceput in 1845, cand Consiliul Regal(mai tarziu a devenit Consiliul de Stat), inspirat de modelul francez, a luat fiinta alaturi de o sectie judecatoreasca. Reorganizarea tribunalelor administrative in 1956 a mentinut situatia prin care disputele de drept administrative era, in principiu, transferate organelor judecatoresti care, desi se numarau printre tribunalele ordinare, totusi aveau garantat un anumit grad de independenta.

De asemenea in Spania obiectul reorganizarii procedurii administrative a fost acela de standardiza si simplifica procedurile, de a imbunatati sistemul de participare al cetateanului si de a reduce numarul religiilor. O problema importanta si foarte dezbatuta este daca dreptul cutumiar trebuie sa fie recunoscut ca sursa de drept cu substanta proprie, in contextului de drept administrativ aplicabil. Tot asa si jurisprudenta nu este recunoscuta ca sursa legala, existand o controversa referitoare la autoritatile care fac regulile pentru principiile legale generale, Tribunalul Suprem recunoscand urmatoarele principii legale : a)acela al proportionalitatii administrative si al interventiei restrictive, ca minima cerinta ; b)regula de buna credinta si prohibirea venire contrafactum proprium si c)regula ca nimeni sa nu fie condamnat fara o audiere judecatoreasca sau fara sa fi avut posibilitatea de ase apara.

Constitutia Spaniei garanteaza dreptul la protectie legala efectiva si cuprinzatoare in exercitiul drepturilor si intereselor legitime. Controlul judecatoresc asupra actiunii administrative este facuta in prima instanta de senate de drept administrative care sunt ale tribunalelor ordinare. Pentru fiecare actiune exista o treapta de apel. Tribunalul Suprem judeca plangerilor depuse impotriva autoritatilor a caror jurisdictie se intinde pe intreg teritoriul tarii. Protectia legala impotriva administratiei este garantata de Curtea Constitutionala. In vederea supravegherii extrajudecatoresti, una din institutiile care merita mentionata este cea a Avocatului Poporului.

In ce priveste structurile administratiei Constitutia garanteaza atat unitatea natiunii spaniole, cat si dreptul la autonomie pentru diferite nationalitati si regiuni. Teritoriul national este divizat in municipalitati, provincii si comunitati autonome, toate bucurandu-se de autonomie. Constitutia recunoaste oficial atitudinea traditional independente pe care o adopta unele regiuni, in particular Tara Bascilor si Catalunia. Desi nu sunt comparabile cu puterile landurilor germane, ele sunt mai mari decat cele din Franta.

In Spania dreptul administrativ distinge intre decizii delimitate si decizii discretionara. Decizia este delimitata ori de cate ori legea care urmeaza a fi aplicata in circumstante particulare defineste in mod precis efectele legale, puterea discretionara exista cand legea lasa administratia sa aleaga.

Regatul Spaniei conform constitutiei din decembrie 1978, reprezinta un stat social democratic, in forma unei monarhii. Monarhul numeste presedintele guvernului, si la propunerea acestuia membrii cabinetului. Spania fiind monarhie , regele este simbolul unitatii statului, comandant suprem al fortelor armate, reprezentantul cel mai inalt al statului spaniol in relatiile internationale. Persoana regelui este inviolabila guvernul avand intreaga raspundere pentru faptele administrative si politice savarsite. Tronul este ereditar pe linie masculina si in lipsa baietilor pe linie feminina. Regele aproba si promulga legile, convoaca parlamentul si organizeaza alegeri si referendumuri.

Puterea executiva este exercitata de guvern, condus de presedintele sau, numit de suveran, si cu sprijinul majoritatii parlamentare. Daca in doua luni de la alegeri nu este numit guvernul monarhul este obligat sa dizolve parlamentul si sa organizeze noi alegeri parlamentare. Consiliul de stat este principalul organ consultativ al guvernului.

Puterea legislativa este este exercitata de un parlament bicameral , cuprinzand Cngresul deputatilor si Senat. Deputatii sunt alesi pe o perioada de patru ani, prin vot universal, iar cea mai mare parte dintre senatori sunt alesi uninominal. Ceilalti sunt votati de catre parlamentele autonome. Toate cele 50 de provincii ale tarii are un Consiliu propriu si un guvernator.

Puterea judecatoreasca este independenta , justitia fiind administrata in numele suveranului. Consiliul General al puterii judecatoresti este prezidat de presedintele curtii supreme si este alcatuit din 20 de membri numiti pe o perioada de 5 ani. Procurorul General este numit de suveran cu aprobarea guvernului.

Partidele politice reprezentate in Cortes (Congresul deputatilor),dupa alegerile din 1996partidul Popular, numit pana in 1989 Alianta Populara, fondat in 1976 a obtinut 156 de locuri in Parlament, si 111 locuri in Senat; Partidul Socialist Muncitoresc 141, respectiv81; Stanga Unita a obtinut a realizat 21 locuri in congres. De asemenea exista si partide ale celor doua entitati administrative cu statut special Tara Bascilor si Tara Cataluniei si anume: Partidul National Basc si respectiv Convergenta si Unitate- alianta politica din cel de-al doilea stat. Celelalte partide au obtinut restul. Se poate observa, lesne ca doua partide isi disputa suprematia, fiind astfel prezent un bipartitism si-un sfert, daca judecam ca in Germania Federala, era sistemul de bipartitism si jumatate cu Partidul Social Democrat si Uniunea Crestin Democrata aveau impreuna 80% din sufragii.

Sistemul din Marea Britanie, in particular, si cel anglo-saxon, in ganeral, de drept prezinta doua trasaturi distincte:

a)norme care-l alcatuiesc sunt norme ale dreptului comun;

b)litigiile administrative sunt solutionate de catre instantele juridice de drept comun si nu de catre instante speciale de contencios administrativ.

Autorii englezi, inca din secolul al unsprezecelea, propunea clasificarea instantelor juridice in doua categorii, dupa cum contineau sau nu un drept administrativ, tarile care nu aveau drept administrativ fiind considerate(in principal) Marea Britanie si S.U.A., iar in sfera celor care aveau un asemenea drept erau incluse in tarile de limba latina.

In materie constitutionala, Regatul Unit al Marii Britanii nu are o constitutie, in intelesul de act fundamental unic, care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei politico-administrativa. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice, cuprinse in dreptul statutar( Statury law), dreptul judiciar (common law), obiceiul constitutional (ca drept nescris alcatuit din uzante). In aceasta materie dreptul statutar nu apare ca o lex specialis, ci ocupa o pozitie prioritara fiind alcatuit din: Magna Charta Liberatum, Habeas Corpus, Bilul drepturilor (asa numitele „Biblii” ale constitutiei engleze)ca si din acte constitutionale mai noi (Actul Despre Parlament, Statutul de la Westminster sau Life Peerage Act). Ultimul act afost emis pe 30 aprilie 1958 si a conferit monarhului si guvernului dreptul de a innobila pe viata anumite personalitati din cele mai diverse domenii de activitate si din toate straturile sociale.

De asemenea in Anglia, doctrina si practica juridica resping ideea controlului constitutionalitatii legilor legilor. Temeiul juridic al acestei conceptii, consta in considerentul ca parlamentul fiind depozitarul suprem al puterii poporului, poate modifica fara cenzura atat cutumele constitutionale, cat si textele legislative. De aceea viata politica britanica se adapteaza cu usurinta noilor cerinte si nevoi sociale. Constitutia Marii Britanii este un simbol national, ea fiind acceptata fara rezerve, conferind la randul lor legitimitate institutiilor politice britanice.

In Anglia ideea egalitatilor subiectelor din toate clasele, in fata legislatiei administrative si a Curtii, a fost impinsa pana la extrem. Pentru englezi , orice functionar, incepand de la prim-ministru si pana la ultimul colector de taxe, se afla sub aceeasi responsabilitate fata de actele care le face vreo justificare normala. Ideea egalitatii de tratament dintre functionarii administrative si cetatenii de rand la aplicarea dreptului comun asupra administratiei de stat si nu a unui drept special –drept administrative, cunoscut sub o forma sau alta in sistemul legislative al majoritatii statelor continentale, dar necunoscut ca atare in terminologia limbii engleze.

Principiile si practica Constitutiilor engleze nu sunt in acest sens, suveranitatea parlamentului este din punct de vedere legal caracteristica dominanta a institutiilor noastre politice. Intre dreptul fundamental si dreptul comun n-a existat niciodata o distinctie marcanta, din contra, dreptul public n-a fost decat o parte a dreptului comun, motiv pentru care juristii englezi, cand au inceput sa clasifice dreptul, nu si-au dat seama ca o parte trebuie sa se cheme drept administrative in perioada interbelica, Jennings, a ajuns la concluzia ca situatia respectiva reprezenta o confuzie, pe care incearca sa o lamureasca prin invocarea a doua cauze principale:

a)absenta unei constitutii scrise

b)particularitatile exercitarii administratiei locale(guvernamantul local)

Pana la reformele administrative din a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea, Guvernamantul local era exercitat de catre judecatorii de pace, nefacandu-se distinctie intre administratia justitiei si administratia altor servicii. Cu toate ca nu s-a conturat nici pana astazi , o jurisdictie administrativa, in sensul continental al cuvantului, dreptul administrativ din Anglia a cunoscut o dezvoltare considerabila in secolul nostru, efect firesc, in contextul enormei extensii a puterilor administratiei.

Dupa anul 1960 , si in Regatul Unit are loc o extensie a controlului juridic asupra administratiei, dar si o dezvoltare a jurisdictiilor administrative speciale, compuse, ca regula dintr-un jurist, ca presedinte si doi asesori, care nu sunt magistrati. Astazi exista mai mult de 2000 de categorii diferite de jurisdictii administrative, in special in domeniile asigurarilor sociale si dreptului muncii. Controlul puterii judiciare asupra deciziilor lor este organizat intr-o maniera foarte diferita, fiind puternica tendinta ca aceste tribunale, sa dea solutii contradictorii. Astfel trebuie retinut ca teza dupa care in Regatul Unit nu exista un drept administrativ , ca regim de drept public, autonom, precum si o jurisdictie administrativa distincta de tribunale ordinare, subzista inca dar intr-o forma atenuata.

Puterea legislativa o detine parlamentul britanic, acesta fiind alcatuit din: Regina, Camera Lorzilor si Camera Comunelor. Eduard 1a convocat alaturi de marii baroni ai Coroanei si clerului inalt, pe cavaleri si pe reprezentantii clerului inferior. Acesti din urma sau organizat primii, realizand primele subsidii ce I-au fost inmanate regelui. Ei au format camera comunelor. Mai apoi marea nobilime concentrata in Magnum Concilium, s-au constituit conform cu rangul nobiliar in Camera Lorzilor.

Statutul Regelui atat politic cat si juridic ilustreaza cel mai bine maxima potrivit careia « regele domneste , dar nu guverneaza ». Practic monarhul Angliei este simbol traditional, doar implicat in viata politica. El este considerat iresponsabil din punct de vedere politic, el bucurandu-se de o adevarata imunitate in materie penala si civila.

Camera lorzilor este alcatuita din cei circa 1200 de pairi ai regatului, inclusiv printii de sange regal, care prin traditie nu participa la lucrarile camerei. Pairii sunt ai Angliei ai Scotiei si ai Regatului Unit, sau pot fi asa numitele’’ life peerages’’, titluri acordate de suveran, dar ne-transmisibile dupa moartea persoanei. Lordul Mare Cancelar este si speakerul Camerei, fiind autoritatea juridica cea mai mare din regat, membru al cabinetului si al Consiliului Privat. Camera lorzilor are mai mult consultativ. Camera Comunelor are in componenta 651 de membri, durata unui mandat ne-putand fi mai lung de 5ani. O lege respinsa de Camera Lorzilor ,votata a doua oara de Camera Comunelor, merge direct la suveran.

Guvernul este organul executiv rezultat in urma alegerilor. Compozitia sa reprezinta victoria electorala a unuia dintre cele doua partide politice principale. Guvernul propriu-zis este constituit dintr-un mare numar de membri, dintre care unii sunt titulari de departamente, iar altii au calitatea de membrii supleanti(40-50). Primul-ministru are o pozitie dominanta atat in cadrul guvernului, cat si in general in viata politica a tarii. In realitate, intreaga putere politica este centralizata in mainile sale.

O institutie originala o reprezinta ’’shadow cabinet’’(cabinetul din umbra). Acest guvern este compus dintr-un anumit numar de deputati ai opozitiei parlamentare desemnat de aceasta si condusa de liderul ei. Menirea lui este de a deveni un guvern potential pentru o eventuala alternativa la putere.

Viata parlamentara britanica are la baza principiul bipartitismului, care prezinta intre altele, avantajul ca structureaza configuratia Camerei Comunelor intre o majoritate parlamentara si o opozitie puternica. In prezent jocul politic se desfasoara intre Partidul Conservator (vechea fractiune „tory” din parlament, care reprezenta interesele nobilimii in trecut) si Partidul Laburist(creat in 1901, avand la baza „Societatea Fabienilor” si Partidul Independent Laburist partid de origine sindicala. De asemenea exista si Partidul Liberal Democrat, realizat din fuziunea Partidului Liberal (vechea formatiune „whig” ce reprezenta interesele paturii burgheze din Parlamentul Britanic, liberalii pierzand mult in favoarea laburistilor dupa cel de-al doilea razboi mondial) si Partidul Social Democrat.

In Irlanda de Nord s-a constituit un sistem partitist pe baze regionale (Partidul Unionist din Ulster Sinn Fein –gruparea politica a Armatei Republicane Irlandeze). In Scotia si Tara Galilor exista, pe langa cele trei mari partide politice cateva partide nationaliste, intre care Partidul National Scotian- promotor al autoguvernarii acestei provincii si Partidul Nationalist Galez.

Alegerile se fac in Anglia prin scrutin secret majoritar uninominal, in care pentru fiecare circumscriptie exista un singur mandat pus in joc si fiecare alegator dispune de un vot. Este declarat ales cel care intruneste cele mai mare numar de voturi dintre candidati. Este un sistem relativ simplu, deoarece lupta politica se da intre mai multi competitori, individual, in circumscriptii electorale mici, avand castig de cauza cel care are o aderenta politica mai mare in circumscriptia electorala respectiva si care obtine cele mai multe voturi.

In Marea Britanie exista 659 de circumscriptii. Astfel din cel 659 de locuri in camera comunelor, 629 sunt repartizate pentru Anglia, 72 pentru Scotia, 40 pentru Tara galilor si 18 pentru Irlanda de Nord

Locurile din Camera Lorzilor nu sunt ocupate prin scrutin electoral, ci se mostenesc. Astfel sunt mandate ereditare. Locurile vacante ale ale episcopilor si locurilor Lorzilor de Apel sunt ocupate ocupate prin numire. Alti membri ai Camerei Lorzilor sunt facuti prin numire

1.Studii de drept administrativ comparat- prof. Univ. Dr. Ioan Alexandru ; editura Lumina Lex;

2. Cristian Ionescu, Drept Constitutional si Institutii Politice; ed. Lumina Lex;

3.Daniel L. Seiler, Partide politice din Europa; ed. Institutul European;

5. Horia C. Matei, Silviu Negut, Enciclopedia Europei; ed. Meronia;

6. A. V. Dicey, Introductoryto the study of The Law of the Constytution ;

7. Nicolae Popa, Teoria Generala a Dreptului; ed Actami;

8. Corneliu Manda, Drept Administrativ; ed. Victor;

9. Cristian Parvulescu, cursul „Partide politice (partide si sisteme politice).