CONSILIUL EUROPEI - Origini si membrii, Scopuri politice, Functionarea Consiliului Europei

CONSILIUL EUROPEI - Origini si membrii, Scopuri politice, Functionarea Consiliului Europei

1. Origini si membrii

Consiliul Europei este cea mai veche organizatie politica a continentului. Consiliul Europei este o organizatie internationala, cu caracter regional, care a luat fiinta la data de 5 mai 1949, fiind creata initial de un numar de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia.

Acesta:

- grupeaza 47 de state si a acordat statut de observator altor 5 state (Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia si Mexic),

- se deosebeste de Uniunea Europeana a celor 27, dar nici o tara nu a aderat vreodata la Uniune fara ca mai intai sa adere la Consiliului Europei,

-  Sediul Consiliului Europei este Palatul Europei din Strasbourg.

2. Scopuri

„Scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune cat mai stransa intre membrii sai”[1]

Consiliul a fost infiintat pentru:

a apara drepturile omului, democratia parlamentara si suprematia legii;

a dezvolta acorduri pe intregul continent pentru a standardiza practicile sociale si juridice ale tarilor membre;

a promova constientizarea unei identitati europene bazate pe valori impartasite si care strabate peste diferite culturi.

Din anul 1989, principalele sale sarcini au devenit:

- sa actioneze ca ancora politica si caine de paza al drepturilor omului pentru democratiile post-comuniste din Europa;

- sa asiste tarile Europei Centrale si de Est in realizarea si consolidarea reformei politice, juridice si constitutionale in paralel cu reforma economica;

- sa furnizeze expertiza in domenii precum drepturile omului, democratia locala, invatamant, cultura si mediul ambiant.

Scopuri politice

Intalnirea la nivel inalt a Consiliului Europei de la Viena, din octombrie 1993, a stabilit noi directii politice.

Sefii de stat si de guvern au atribuit Consiliului Europei rolul de paznic al securitatii democratice bazate pe drepturile omului, democratie si suprematia legii.

Securitatea democratica este un complement esential al securitatii militare si o conditie necesara pentru stabilitatea si pacea continentului.

Cu ocazia celui de-al doilea Summit, care a avut loc la Strasbourg, in octombrie 1997, sefii de stat si de guvern au adoptat un plan de actiune pentru intarirea activitatii Consiliului Europei in patru domenii: democratia si drepturile omului, coeziunea sociala, securitatea cetatenilor, valorile democratice si diversitatea culturala.

Cea de-a treia intalnire la varf a sefilor de stat si de guvern, desfasurata la Varsovia, pe 16 si 17 mai 2005, s-a incheiat prin adoptarea unei declaratii politice si a unui plan de actiune care au stabilit sarcinile principale ale Consiliului Europei pentru anii urmatori:

promovarea valorilor fundamentale comune ale drepturilor omului, statului de drept si democratiei;

intarirea securitatii cetatenilor Europei, in principal prin combaterea terorismului, a crimei organizate si a traficului de fiinte umane;

dezvoltarea colaborarii cu alte organizatii europene si internationale.

Astazi, Organizatia continua sa se extinda, asigurandu-se in acelasi timp ca toti membrii sai isi respecta obligatiile si angajamentele pe care si le-au asumat in momentul aderarii.

3. Functionarea Consiliului Europei

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt:

- Comitetul Ministrilor, alcatuit din cei 47 de ministri ai afacerilor externe sau delegatii lor permanenti la Strasbourg (ambasadori / reprezentanti permanenti), este organismul cu putere de decizie al organizatiei.

- Adunarea Parlamentara, care grupeaza 636 membri (318 reprezentanti si 318 de supleanti) din cele 47 de parlamente nationale.

- Congresul Autoritatilor Locale si Regionale, alcatuit din Camera Autoritatilor Locale si Camera Regiunilor.

- Un secretariat general compus din 1800 de functionari si condus din septembrie 2004 de catre Secretarul General Terry Davis (Regatul Unit al Marii Britanii), fost vice-presedinte al Adunarii parlamentare si fost presedinte al grupului socialist din cadrul aceleasi adunari.

Summit-urile ofera noi impulsuri

Pentru consolidarea stabilitatii continentului European, in special dupa disparitia regimurilor comuniste, un nou elan a fost dat la cel mai inalt nivel Consiliului Europei prin intermediul Summit-urilor sefilor de stat si de guvern. Trei Summit-uri au avut loc pana in prezent.

La Viena, in 1993, liderii politici ai celor 32 de state care erau atunci membre ale Organizatiei au fixat directia de actiune in vederea extinderii, raspunzand, astfel, noilor provocari ale momentului.

La Strasbourg, in 1997, sefii de stat si de guvern ai celor 40 de state membre au adoptat un plan de actiune bazat pe patru principii fundamentale:

democratia si drepturile omului;

coeziunea sociala;

securitatea cetatenilor;

educatia pentru democratie si diversitatea culturala.

Cel de-al treilea Summit s-a tinut in zilele de 16 si 17 mai 2005 la Varsovia (Polonia). Scopul propus a constat in definirea obiectivelor si prioritatilor Consiliului Europei in cadrul noului sau mandat politic, reafirmandu-se totodata valorile si principiile sale guvernamentale, spre a putea raspunde sfidarilor noului secol.

Conferintele ministrilor specializati

Consiliului Europei organizeaza periodic conferinte ale ministrilor specializati (ai justitiei, educatiei, familiei, sanatatii, mediului, autoritatilor locale, migratiei, egalitatii intre femei si barbati, muncii, mass media, culturii, sportului, tineretului etc.).

Conferintele analizeaza problemele sectoriale majore si faciliteaza contactele permanente intre ministerele de profil din statele membre. Acestia elaboreaza proiecte de cooperare si propun activitati pentru programul de lucru al Consiliului Europei.

Construind Europa zi de zi

Activitatea Consiliului Europei conduce la elaborarea conventiilor si acordurilor europene care constituie apoi baza modificarilor si armonizarii legislative in cadrul diferitelor state membre. Anumite acorduri pot fi, de asemenea, semnate si de state nemembre.

Rezultatele studiilor si activitatilor in diferite domenii de actiune sunt transmise guvernelor pentru ca pe baza acestora sa fie stimulate cooperarea si progresul social in Europa.

Consiliul Europei adopta si acorduri partiale, o forma de cooperare cu, geometrie variabila, care permit unui anumit numar de state sa organizeze activitati specifice, de interes comun, cu acordul celorlalti membri.

O platforma  de exprimare pentru lumea asociativa

Prin oferirea statutului consultativ unui numar de peste 400 de organizatii neguvernamentale, Consiliul Europei dezvolta un veritabil parteneriat cu reprezentantii societatii civile. El asociaza ONG-urile, ca urmare a diferitelor moduri de consultare, lucrarilor interguvernamentale si incurajeaza dialogul intre parlamentari si lumea asociativa, prin intermediul discutiilor si a colocviilor privind problemele majore ale societatii.

Un personal international

Aproximativ 1800 de functionari internationali recrutati din statele membre alcatuiesc personalul permanent al Secretariatului Organizatiei, care este condus de Secretarul General.

O finatare europeana

Consiliul Europei este finantat de guvernele statelor membre ale caror contributii la bugetul Organizatiei sunt calculate proportional cu populatia si bogatia lor.

Limbile oficiale

Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt engleza si franceza. Germana, italiana si rusa sunt utilizate ca limbi de lucru.

Comitetul Ministrilor

Reprezinta instanta de decizie a Consiliului Europei. El este alcatuit din ministrii afacerilor externe ai celor 47 de state membre sau din reprezentantii diplomatici permanenti la Strasbourg. El constituie un organism guvernamental in care, in conditii de egalitate, pot fi discutate demersurile nationale privind problemele cu care se confrunta societatea europeana, cat si un forum in care se elaboreaza raspunsurile europene la aceste provocari. In colaborare cu Adunarea Parlamentara, el reprezinta gardianul valorilor fundamentale ale Consiliului Europei si este investit cu misiunea de a monitoriza respectarea angajamentelor luate de statele membre.

Decizie si actiune

Comitetul Ministrilor decide activitatile Consiliului Europei. El decide, de asemenea, cum trebuie actionat in sensul recomandarilor Adunarii Parlamentare si ale Congresului Autoritatilor Locale si Regionale din Europa si in sensul propunerilor diverselor comitete interguvernamentale si conferinte ale ministrilor specializati. El adopta programul de activitati si bugetul Consiliului Europei.

Dialog

Discutiile in cadrul Comitetului Ministrilor se refera la toate subiectele politice de interes comun, cu exceptia problemelor privind apararea: aspectele politice ale integrarii europene, dezvoltarea cooperarii, apararea institutiilor democratice si protectia drepturilor omului, altfel spus toate problemele care necesita solutii concertate la nivel pan-european.

Un organism dinamic

Ministrii afacerilor externe ai statelor membre se reunesc o data pe an pentru a trece in revista cooperarea europeana si actualitatea politica si pentru a da impulsul politic necesar activitatii Organizatiei. Reprezentantii permanenti (ambasadori) au intalniri saptamanale, aceste reuniuni fiind completate de intalniri ale grupurilor de raportori sau ale grupurilor de lucru insarcinate cu aprofundarea anumitor chestiuni inaintea luarii deciziilor.

Fiecare ministru prezideaza Comitetul pentru o perioada de sase luni. Schimbarea presedintiei are loc, in mod traditional, in mai si in noiembrie.

O structura flexibila

Cand proiectele nu sunt sustinute de toate statele membre, Comitetul Ministrilor are posibilitatea de a le lansa in cadrul acordurilor partiale, permitand anumitor state membre sa intreprinda actiuni comune in diverse domenii.

Pe de alta parte, acordurile largite permit statelor nemembre ale Consiliului Europei (sau unora dintre ele) sa se asocieze cu anumite state membre beneficiind, astfel, de structurile permanente ale Organizatiei.

Adunarea Parlamentara

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a constituit prima adunare europeana din istoria continentului. Formata din parlamentari desemnati de parlamentele nationale ale celor 47 de state membre ale Consiliului Europei, ea ramane cea mai reprezentativa adunare europeana, fiind considerata in mod intemeiat „constiinta democratica a Europei”.

Adunarea Parlamentara este unul din cele doua principale organe statutare ale Consiliului Europei si reprezinta principalele tendinte politice din statele sale membre. Din 1949, de la prima sesiune, APCE, despre care se mai spune ca este „motorul” Consiliului Europei, a fost la originea a numeroase tratate internationale, conventii europene si alte instrumente juridice care formeaza baza unei veritabile legislatii europene.

Din 1989, APCE contribuie activ la gestionarea crizelor din Europa.

Dezbaterile ei privind chestiunile politice s-au fondat adesea pe  concluziile misiunilor organizate pe teren si pe dialogul permanent instaurat cu statele in cauza.

Ea contribuie astfel la consolidarea rolului politic al Consiliului Europei. APCE[2] monitorizeaza respectarea obligatiilor si angajamentelor asumate de statele membre si, totodata, sprijina statele membre in indeplinirea acestora. Daca un stat, in mod repetat, nu isi indeplineste angajamentele, Adunarea poate refuza ratificarea sau retrage acreditarile delegatiei nationale. Ca ultima varianta, Adunarea poate recomanda suspendarea pentru statutul de membru al Organizatiei al statului respectiv.

Reprezentantii APCE efectueaza, periodic, vizite de studiu in Europa, in vederea colectarii de informatii pentru elaborarea de rapoarte in cadrul Adunarii. De asemenea, reprezentantii APCE participa la misiuni de monitorizare a alegerilor.

APCE dezvolta constant diplomatia parlamentara si promoveaza activ implicarea parlamentarilor in relatiile internationale.

Adunarea si-a sporit considerabil contactele cu alte institutii parlamentare internationale cum sunt: Parlamentul European, Adunarea Parlamentara a Uniunii Europei Occidentale, Uniunea Interparlamentara, Adunarea Parlamentara a OSCE, Adunarea Parlamentara a Mediteranei, Adunarea Parlamentara Euro- Mediteraneana, Adunarea Parlamentara a NATO si altele. De multi ani, Adunarea este operationala ca forum parlamentar pentru un anumit numar de organizatii interguvernamentale, cu deosebire OCDE si a dezvoltat relatii stranse cu multe dintre institutiile specializate ale Natiunilor Unite.

Textele adoptate de APCE – recomandari, rezolutii sau opinii - reprezinta orientari importante pentru Comitetul de Ministri, guverne, parlamente nationale, partide politice nationale si pentru alti actori importanti ai societatii.

Componenta

Cei 315 membri ai APCE si cei 315 supleanti ai lor sunt alesi sau desemnati de parlamentele nationale din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei: Albania, Andora, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Danemarca, Estonia, Elvetia, Finlanda, Franta, Federatia Rusa, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Islanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Republica Ceha, Republica Slovacia, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria.

Fiecare tara dispune de la 2 pana la 18 reprezentanti, in functie de numarul populatiei ei. Delegatiile nationale la Adunare sunt compuse din reprezentantii partidelor sau grupurilor din parlamentele nationale.

In 1989, Adunarea Parlamentara a creat statutul de invitat special, permitand, de asemenea, delegatiilor parlamentare ale tarilor Europei Centrale si de Est angajate pe drumul democratiei pluraliste, dar nefiind, inca, membre ale Organizatiei, sa asiste la sesiunile plenare ale Adunarii si la reuniunile comisiilor ei.

Membrii APCE participa, in functie de afinitatile politice, la reuniunile celor cinci grupuri politice care functioneaza in cadrul Adunarii, respectiv Grupul socialist (SOC), Grupul partidului popular european (PPE/DC), Grupul democratilor europeni (GDE), Alianta democratilor si liberalilor pentru Europa (ADLE) si Grupul pentru stanga europeana unita (GUE). Cativa parlamentari nu sunt inscrisi in niciun grup politic, activand ca independenti.

Reuniuni

Adunarea se reuneste de patru ori pe an, timp de o saptamana, in sesiune plenara publica, in hemiciclul Palatului Europei de la Strasbourg.

Comisiile APCE se intrunesc in timpul sesiunilor plenare la Strasbourg sau intre sesiuni, la Paris sau intr-un alt oras dintr-una din tarile membre. Totodata, comisiile organizeaza audieri, colocvii sau conferinte privind subiecte deosebite, ale caror rezultate pot fi ulterior folosite pentru pregatirea rapoartelor.

Subcomisiile se reunesc o data pe an, insa pot tine si reuniuni suplimentarea cu autorizarea Biroului APCE.

O data la doi ani, alternativ la Strasbourg sau intr-una din capitalele statelor membre, se reuneste Conferinta Presedintilor de Parlamente din tarile membre.

Structura organizatorica

Adunarea este condusa de un presedinte ales dintre membrii sai, in mod traditional pentru cel mult doua mandate consecutive, de un an.

Presedintele, vicepresedintii si presedintii grupurilor politice sau reprezentantii acestora alcatuiesc Biroul Adunarii. Sarcinile Biroului sunt multiple: pregatirea ordinei de zi a Adunarii, trimiterea documentelor catre comisii, mentinerea relatiilor cu organismele internationale etc.

Cand Adunarea nu se afla in sesiune, Comisia permanenta – formata din Birou, sefii delegatilor nationale si presedintii comisiilor - se reuneste pentru a actiona in numele Adunarii.

Lucrarile Adunarii sunt pregatite de cele 10 comisii specializate, formate dintr-un numar variabil de locuri, intre 51 si 83. Dupa sfera lor de competente, comisiile sunt astfel configurate:

- Probleme politice;

Probleme juridice si drepturile omului;

Probleme economice si dezvoltare;

- Probleme sociale, sanatate si familie;

- Migratie, refugiati si demografie;

- Cultura, stiinta si educatie;

- Mediu, agricultura, probleme locale si regionale;

- Egalitatea sanselor pentru femei si barbati;

- Regulament si imunitati;

- Respectarea obligatiilor si angajamentelor asumate de statele membre (monitorizare).

Pentru a se putea achita de sarcinile ce-i revin, o comisie poate sa infiinteze, la randul ei, una sau mai multe subcomisii, componenta acestora fiind stabilita in momentul crearii lor.

Adunarea adopta trei categorii de texte: recomandari, rezolutii si avize.

Recomandarile contin propuneri adresate Comitetul Ministrilor a caror aplicare intra in competenta guvernelor.

Rezolutiile contin hotararile Adunarii asupra problemelor pe care este imputernicita sa le reglementeze sau in privinta carora exprima opinii care angajeaza doar responsabilitatea ei.

Avizele sunt in cea mai mare parte exprimate de Adunare asupra problemelor care ii sunt supuse de Comitetul Ministrilor, cum sunt admiterea de noi state membre in Consiliul Europei, dar si proiectele de conventii, bugetul sau aplicarea Cartei sociale europene.

Conform Statutului, limbile oficiale ale Organizatiei sunt engleza si franceza.

Sediul secretariatului si al Adunarii se afla la Strasbourg, la Palatul Consiliului Europei.

4. Instrumentele juridice adoptate in cadrul Consiliului Europei.

Pentru promovarea si realizarea obiectivelor propuse, in cadrul organismelor Consiliului Europei au fost adoptate o serie de conventii, carte, documente, printre care mentionam:

- Conventia Europeana a Drepturilor Omului : reprezinta cel mai coerent si dezvoltat sistem din lume privind protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului ce a fost adoptat in 1950;

- Carta Social Europeana a Drepturilor Omului adoptata in 1965;
- Conventia Cadru privind protectia minoritatilor nationale adoptata in 1994;
-  Conventia privind prevenirea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane

sau degradante adoptata in 1997;

- Carta Europeana a autonomiilor locale;

- Conventia Europeana privind participarea strainilor la viata publica la nivel local;

- Carta Europeana a limbilor regionale si minoritare.

2.5.        Creuzetul solutiilor europene 

Instrumente pline de forta

Deciziile Comitetului Ministrilor sunt transmise guvernelor sub forma de recomandari sau fac obiectul conventiilor si acordurilor europene obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele care le-au ratificat.

De asemenea, Comitetul Ministrilor adopta declaratii sau rezolutii privind chestiuni politice de actualitate.

Pana in prezent au fost elaborate peste 200 de conventii. Ele se refera la drepturile omului, dar si la alte domenii de activitate ale Organizatiei, afirmand si intarind coeziunea democratica, sociala si culturala a Consiliului Europei.

Cele mai multe dintre deciziile Comitetului Ministrilor necesita o majoritate de doua treimi din voturile exprimate, majoritatea simpla este insa suficienta pentru chestiunile de procedura.

Studierea problemelor de catre experti

Conventiile si recomandarile sunt elaborate de comitetele de experti guvernamentali, mandatati de catre Comitetul Ministrilor, generandu-se astfel un dialog intre consideratiile tehnice si viziunea politica globala. Numeroase initiative politice sunt, de asemenea, luate cu ocazia conferintelor ministrilor specializati, care se desfasoara cu regularitate.

Democratie si solidaritate

Consiliul Europei a elaborat programe de cooperare si asistenta in favoarea noilor tari membre pentru ca acestea sa beneficieze de experienta lui.

Programele au la baza rezultatele cooperarii interguvernamentale ale Consiliului Europei:

- instrumente de referinta;

- retele de experti;

- structuri si mecanisme de cooperare.

Ele au ca obiectiv consolidarea, intarirea si accelerarea reformelor democratice din tarile respective astfel incat sa se poata integra progresiv si armonios in procesul si structurile cooperarii europene si, in primul rand, in Consiliul Europei.

A fost adoptat si un Program privind masurile de incredere pentru a sustine initiativele societatii civile, initiative care au ca obiectiv ameliorarea cunoasterii si cooperarii reciproce intre comunitatile majoritare si minoritare.

6. Gardian al valorilor

Apararea statului

Statele europene care au aderat la Statutul Consiliul Europei se angajeaza sa recunoasca principiul suprematiei dreptului si al aceluia in virtutea caruia persoanele aflate sub jurisdictia lor trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale. Ele se angajeazi, de asemenea, sa colaboreze in mod sincer si activ pentru realizarea unei uniuni mai stranse intre ele si sa favorizeze progresul lor economic si social. Fiecare stat membru trebuie sa onoreze aceste angajamente, iar Comitetul Ministrilor asigura caracterul efectiv al acestora.

In caz de incalcare grava a obligatiilor statutare de un stat membru, Comitetul Ministrilor poate suspenda dreptul de reprezentare al acelui stat, il poate invita sa se retraga sau poate chiar decide incetarea apartenentei la Organizatie.

Aplicarea efectiva a conventiilor

Comitetul Ministrilor vegheaza, de asemenea, asupra aplicarii efective a conventiilor si acordurilor incheiate intre statele membre. Aceasta responsabilitate este cruciala pentru conventiile referitoare la drepturile omului, dintre care cele mai importante (Conventia europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana revizuita, Conventia europeana pentru prevenirea torturii, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale) au instituit mecanisme proprii de supraveghere.

Responsabilitatea Comitetului Ministrilor privind Conventia europeana a drepturilor omului reflecta importanta acestei Conventii, care constituie piatra de temelie a sistemului de protectie a drepturilor omului in Europa, supraveghind buna executare a deciziilor Curtii europene a drepturilor omului de catre statele membre.

Comitetul Ministrilor joaca un rol esential in pastrarea credibilitatii acestui sistem fara echivalent in restul lumii.

Respectarea angajamentelor

Fidel filozofiei care a stat la baza extinderii Consiliului Europei dupa caderea zidului Berlinului, Comitetul Ministrilor isi exercita responsabilitatile in spirit impartial si constructiv, privilegiind dialogul si crearea progresiva a conditiilor politice si materiale susceptibile sa favorizeze evolutiile pozitive. In acest sens, Comitetul a introdus o procedura de control, numita de „monitorizare” care asigura urmarirea respectarii angajamentelor luate de toate statele membre. El ofera tuturor membrilor sai conditiile si mijloacele necesare dezvoltarii valorilor de baza ale Consiliului Europei.

Extinderea Consiliului Europei a antrenat o mutatie importanta a Organizatiei, precum si a rolului Comitetului Ministrilor care a cunoscut o considerabila dezvoltare a dimensiunii politice a lucrarilor sale.

Dialog si complementaritate

Consiliul Europei a consolidat dialogul institutional cu reprezentantii alesi de catre  cetatenii europeni la nivel national si local si a extins dialogul politic si asupra statelor nemembre si a statelor care beneficiaza de statutul de observator (Statele Unite, Vaticanul, Canada, Japonia si Mexic). El a intensificat cooperarea cu alte organizatii europene, in particular cu Uniunea Europeana, Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) si Natiunile Unite.

Summituri ale sefilor de stat si de guvern

Consiliul Europei a tinut pana in prezent trei Summit-uri ale sefilor de stat si de guvern. Primul a avut loc la Viena (8-9 octombrie 1993) ca urmare a prabusirii comunismului si aparitiei noilor democratii in Europa centrala si de est. El a confirmat politica de deschidere si de extindere a Consiliului Europei si a initiat procesul de reforma menit sa creasca eficacitatea Conventiei europene a drepturilor omului.

Cel de-al doilea Summit s-a tinut la Strasbourg (10-11 octombrie 1997) pentru a da un nou impuls protectiei drepturilor omului. El a decis, de asemenea, instituirea functiei de Comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei.

Summit-ul de la Varsovia - reafirmarea si reorientarea obiectivelor

Cel de-al treilea Summit al sefilor de stat si de guvern a avut loc la Varsovia in mai 2005. Conducatorii celor 47 de tari membre au celebrat unitatea fara precedent a continentului si au redefinit prioritatile Organizatiei, adoptand o declaratie si un plan de actiune.

Obiective esentiale:

- intarirea misiunii majore a Consiliului Europei de a salvgarda si a promova drepturile omului, democratia si statul de drept;

- dezvoltarea dialogului politic paneuropean la nivel local, regional, interguvernamental si interparlamentar;

- realizarea reformei Curtii Europene a Drepturilor Omului si garantarea eficacitatii sale pe termen lung, in special prin accelerarea procesului decizional;

- favorizarea cooperarii cu Uniunea Europeana, Organizatia pentru Securitatea si Cooperarea in Europa si Natiunile Unite;

- intarirea cooperarii cu Uniunea Europeana, Organizatia pentru Securitatea si Cooperarea in Europa si Natiunile Unite.

Campanii la scara europeana

Consiliul Europei lanseaza in cursul acestui an trei campanii europene referitoare la:

- Copiii si violenta: construirea unei Europe cu si pentru copii;

- Actiunea pentru combaterea traficului cu fiinte umane;

- „Toti diferiti - toti egali”, campania europeana a tineretului pentru diversitate, drepturile omului si participare;

- Combaterea violentei fata de femei, inclusiv violenta domestica.

III. CONCLUZII

Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, care este o organizatie interguvernamentala ce activeaza, in principal, in domeniul drepturilor omului.

Consiliul European este o institutie a Uniunii Europene care are are un rol esential in trasarea prioritatilor si definirea orientarilor politice generale ale Uniunii Europene.

Consiliul European este un adevarat arhitect al evolutiei institutionale, care da Uniunii impulsurile necesare si ofera orientarile politice generale. Astfel, desi nu emite acte legislative, Consiliul este principalul centru de decizie politica al UE, care traseaza liniile directoare ale politicilor UE.

Denumirea de Consiliul European, s-a realizat in 1975. Reuniunile Consiliului European au loc de 2 ori pe an, in lunile iunie si decembrie.

Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie 1987, a consfintit institutionalizarea, din punct de vedere formal, a Consiliului European.

Consiliul Europei este o organizatie internationala, cu caracter regional, care a luat fiinta la data de 5 mai 1949, fiind creata initial de un numar de 10 state membre fondatoare. Este cea mai veche organizatie politica a continentului.

Acesta grupeaza 47 de state si a acordat statut de observator altor 5 state (Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia si Mexic),

Se deosebeste de Uniunea Europeana a celor 27, dar nici o tara nu a aderat vreodata la Uniune fara ca mai intai sa adere la Consiliului Europei,

„Scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune cat mai stransa intre membrii sai”

Consiliul a fost infiintat pentru:

a apara drepturile omului, democratia parlamentara si suprematia legii;

a dezvolta acorduri pe intregul continent pentru a standardiza practicile sociale si juridice ale tarilor membre;

a promova constientizarea unei identitati europene bazate pe valori impartasite si care strabate peste diferite culturi.

In concluzie, Consiliul European si Consiliul Europei nu trebuie confundate, primul este o institutie a Uniunii Europene, in timp ce al doilea este o organizatie internationala, cu caracter regional.