Desemnarea si statutul membrilor parlamentului european

DESEMNAREA SI STATUTUL MEMBRILOR PARLAMENTULUI EUROPEAN

Desemnarea membrilor Parlamentului European se face liber prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani Mandatul fiecarui parlamentar in parte inceteaza in caz de deces sau demisie. Demisia este acceptata legal, dar atata timp cat acesta nu are loc in favoarea urmatorului candidat de pe lista. Verificarea este cu atat mai amanuntita atunci cand un europarlamentar este ales datorita retragerii unui alt candidat. Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat.

Parlamentul isi rezerva dreptul de a declara invalid mandatul examinat sau de a refuza constatarea existentei locului vacant in cazul in care acceptarea sau incetarea mandatului ar putea fi bazata pe erori materiale sau pe vicii de consimtamant. Deputatii in Parlamentul European isi exercita mandatul in mod independent si totodata nu pot fi obligati prin instructiuni sau sa primeasca mandat imperativ.

Membrii Parlamentului European pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar national, insa nu pot fi membrii in guvernele nationale sau in alte institutii comunitare. Deputatii se bucura de privilegiile si imunitatile prevazute de Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene[1]. In exercitarea competentelor sale in ceea ce priveste privilegiile si imunitatile, Parlamentul se preocupa in special de conservarea integritatii sale ca adunare legislativa democratica si de asigurarea independentei deputatilor in indeplinirea atributiilor care le revin.

Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor si voturilor in exercitiul functiei si nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat. Dar pe teritoriul propriului stat se aplica legislatia nationala, prin urmare acestia pot fi arestati si cercetati daca nu sunt si parlamentari nationali. De asemenea « imunitatea nu poate fi invocata atunci cand europarlamentarul este prins in flgrant » Imunitatea europeana este valabila pe parcursul intregului mandat parlamentar, aceasta fiind interpretarea care rezulta din deciziile Curtii Europene de Justitie. Inca din 1983 la cererea Parlamentului European , Comisia a inaintat o propunere care dorea stabilirea unor principii comune in ceea ce priveste imunitatea. Ridicarea imunitatii a fost ceruta frecvent de catre statele membre, aceste cereri fiind studiate de catre comisia competenta. Aceasta hotaraste daca se impune sau nu ridicarea imunitatii, insa fara a se pronunta asupra vinovatiei celui in cauza. In cazul in care un deputat este arestat sau privat de libertatea de circulatie prin presupusa incalcare a privilegiilor si imunitatilor sale, Presedintele Parlamentului poate lua de urgenta, dupa consultarea presedintelui si a raportorului comisiei competente, o initiativa vizand confirmarea privilegiilor si imunitatilor deputatului in cauza. Presedintele Parlamentului comunica aceasta initiativa comisiei si informeaza Parlamentul cu privire la aceasta.

Tot din statutul functiei de membru in Parlamentul European, fac parte si aspectele financiare. Acestea motiveaza aproape in egala masura activitatea si randamentul pe care un europarlamentar il ofera in exercitarea functiei sale. Rezultatele muncii acestora trebuie sa fie la inaltime pentru toti membrii Parlamentului, indiferent de tarile din care provin, si indiferent de veniturile pe care le au. Pana in 2009 europarlamentarii " erau platiti de catre statul pe care il reprezentau ca un parlamentar din parlamentul national al respectivului stat".

Dar sesizati de inegalitatile dintre veniturile, indemnizatiile, diurnele, cheltuielile lunare proprii, care isi aveau cuantumul in functie de tara de provenienta, mai ales dupa extinderea Uniunii din 2004, europarlamentarii si-au indreptat atentia asupra formulelor de aducere pe linia echitatii a propriilor salarii, ca o contributie la coagularea unei piete unice a muncii, dar si ca o manifestare a solidaritatii si la urma urmei, a bunului simt. Recunoscand marile discrepante, au ajuns la ideea ca ar trebui sa stabileasca un nivel fix al salariului pentru toti europarlamentarii, indiferent de tara de provenienta. Pentru a nu favoriza pe unii si defavoriza pe altii, pentru ca nimeni sa nu se simta deranjat sau neindreptatit in urma deciziei luate, s-a hotarat ca nimeni sa nu piarda la salariul pe care il avea pana la momentul respectiv. Astfel s-a hotarat ca salariile sa fie platite chiar din bugetul Uniunii. S-a stabilit un nivel lunar de 7.000 euro, ca un procent fix de 38,5 % din salariul unui judecator de la Curtea Europeana de Justitie. Chiar si asa inegalitatile au ramas, datorita fiscalitatilor diferite de la tara la tara, costul vietii fiind diferit, iar diurnele si indemnizatiile fiind si ele variabile. Pentru cheltuielile de transport din tara de origine pana la Parlamentul European, de exemplu, europarlamentarii primesc o suma forfetara. De aici, fiecare deputat european mai poate sa castige sau sa piarda cate ceva, mai mult sau mai putin in functie de tara din care provine si de confortul cu care circula. Odata cu trecerea la salariul unic, cheltuielile de transport se deconteaza cu chitante, ajungandu-se la o birocratie mai mare din lipsa increderii, dar la mai multa echitate.

Europarlamentarul britanic Chris Davies comenta astfel noul sistem : « Introducerea unui salariu comun pentru toti membrii Parlamentului European este cheia cu care se deschide usa reformei si marcheaza inceputul sfarsitului pentru abuzurile care au afectat atat de mult reputatia Parlamentului European ». Recunoscute din interiorul sistemului, abuzurile pot justifica nemultumirile tinerilor fata de alesii lor. Astazi, patru tari acorda salarii mai mari de 7.000 de euro lunar pentru un eurodeputat.

Parlamentul European va suporta contributiile la pensii, varsta de pensionare fiind de 63 de ani. Pensia va fi egala cu 3,5 % din indemnizatia pentru fiecare an complet in exercitiu ca deputat european, fara a depasi plafonul de 70 %. In prezent, sistemul de pensii pentru europarlamentari coincide cu cel pentru membrii parlamentelor nationale, diferind de la tara la tara . In plus, europarlamentarii pot opta pentru pensii suplimentare din partea Parlamentului. Aproximativ doua treimi din deputatii europeni de azi folosind acest sistem foarte avantajos.