Procedura de control privind activitatea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii

Procedura de control privind activitatea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii

Daca in exercitarea controlului aspra activitatii diferitilor ministri, Parlamentul nu este in masura sa-i sanctioneze individual, ci numai pe calea unor motiuni de cenzura indreptate impotriva intregului Guvern, in privinta anumitor servicii publice, ale caror conducatori nu fac parte din Guvern, Constitutia Romaniei lasa deschisa posibilitatea ca efectuarea controlului de catre Parlament sa se finalizeze printr-un act individual de revocare din functie a lor.

Conform art. 119 din constitutia Romaniei: "Consiliul Suprem de Aparare a Tarii organizeaza si coordoneaza unitar activitatile care privesc apararea tarii si securitatea nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii."

Acest Consiliu este alcatuit din Presedintele Romaniei, care-l prezideaza, din primul-ministru, care are calitatea de vice-presedinte, precum si din un numar de membri si anume: ministrul apararii nationale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul industriilor,ministrul comertului, consilierul prezidential pentru aparare si siguranta nationala din cadrul Presedintiei Republicii[1], directorul Serviciului Roman de Informatii Externe.

Sfera de activitate a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a fost extinsa prin noua Constitutie adoptata in 2003, fata de cea din 1991[2], cu privire la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii.

Aceasta extindere s-a impus datorita realitatii vietii internationale pentru respectarea si aplicarea in tocmai a principiilor democratice, pe care sunt intemeiate majoritatea regimurilor politice, precum si pentru garantarea respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Bineinteles, aceasta s-a impus datorita aspiratiilor nationale de a intra in structurile europene, ceea ce presupune, desigur, o raliere la principiile si politicile acestor sisteme europene.

Cu privire la acest text de lege, se mai impune o precizare cu privire la terminologia folosita de legiuitor. Astfel, in redactarea art. 119, din noua Constitutia din 2003, sintagma "siguranta nationala" a fost inlocuita cu "securitatea nationala".

Din punct de vedere gramatical, acestea sunt sinonime. Insa, in opinia noastra, termenul de "securitate" impune fata de termenul "siguranta" o obligatie a acestui organ la o participare mult mai activa si mai responsabila in privinta apararii, protectiei nationale, situandu-l intr-o pozitie activa ce depaseste starea de pasivitate, din trecut, a organismului. Din termenul de "siguranta" reiese ca acesta lua atitudine, in special, in cazul aparitiei amenintarii, cu scopul de a pastra starea de liniste si incredere data de faptul de a se sti la adapost fata de un potential pericol.

Consiliul Suprem de Aparare a Tarii prezinta anual Parlamentului o dare de seama asupra activitatii desfasurate. Modalitatile procedurale prin care Parlamentul este chemat sa se pronunte asupra raportului de activitate al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii nu sunt prevazute expres de lege.

In aceasta situatie, conform prevederilor Constitutiei si ale Regulamentelor Camerelor privitoare la actele Parlamentului, s-a ajuns la ideea ca acesta va putea adopta o hotarare, prin care, in sedinta comuna, sa aprobe sau sa dezaprobe raportul de activitate al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, dar si sa-l aprobe, stabilind totodata in hotararea sa un program de masuri viitoare.

In cazul in care raportul este respins, hotararea Parlamentului va ramane fara consecinte juridice pentru Presedintele Republicii, dat fiind ca el, potrivit Constitutiei nu raspunde din punct de vedere politic in fata Parlamentului. Aceasta nu va putea duce nici la demiterea Guvernului, caci urmeaza sa fie adoptata cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare Camera a Parlamentului[3] si, prin urmare, nu poate fi echivalata cu adoptarea unei motiuni de cenzura, pentru care majoritatea ceruta este de jumatate plus unu din totalul membrilor adunarilor.

Intrucat, din Consiliul Suprem de Aparare a Tarii fac parte primul-ministru si titularii unor importante ministere, o hotarare a Parlamentului de respingere a raportului ar declansa aproape cu certitudine procedura de demitere a Guvernului pe calea unei motiuni de cenzura[4].

Bineinteles, in masura in care, in hotararea sa de aprobare a raportului, Parlamentul stabileste si un plan de masuri, acesta va fi obligatoriu pentru Guvern.