Romania - Procesul de integrare europeana si calitatea de stat membru al UE

Romania - Procesul de integrare europeana si calitatea de stat membru al UE

1. Romania - Procesul de integrare europeana

1.a. Istoric al negocierilor de aderare a Romaniei la UE

In vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romania a avut de parcurs un drum lung si anevoios de negociere a modului in care adopta si pune in practica legislatia europeana. Negocierile s-au purtat pe fiecare din cele 31 de domenii ale acquis-ului comunitar.

La 13 octombrie 1999, Comisia a recomandat Statelor Membre UE sa inceapa negocierile cu Romania, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta. Aceasta propunere a fost aprobata oficial de catre Statele Membre la Consiliul European de la Helsinki, din 12 decembrie 1999. Romania a inceput negocierile de aderare, in mod oficial, in februarie 2000.

Din partea Uniunii Europene, Comisia Europeana este cea care a fost insarcinata de Statele Membre UE sa se ocupe de negocieri, iar din partea Romaniei, au fost desemnate ca institutii care coordoneaza procesul de negociere: Ministerul Integrarii Europene (prin Ministrul Integrarii Europene) si Delegatia de Negociere a Aderarii Romaniei la Uniunea Europeana (condusa de un Ministru-Delegat, care indeplineste functia de Negociator-Sef).

Prin negocieri se urmareste ca legislatia din tara candidata sa fie armonizata cu cea europeana, adica fiecare cetatean roman sa aiba aceleasi drepturi si obligatii ca si cei din Uniunea Europeana. In cursul negocierilor, tara candidata (sau chiar Uniunea Europeana) poate sa ceara perioade de tranzitie (amanarea pentru o perioada limitata a aplicarii unei anumite prevederi) sau derogari (neaplicarea anumitor reglementari pe teritoriul sau).

In termeni practici, negocierile au constat in schimbul de documente pe fiecare capitol in parte, intre tara candidata (document de pozitie, document complementar, informatii suplimentare) si Uniunea Europeana (document de pozitie comuna).

Prin Documentele de pozitie, Romania prezinta stadiul atins in domeniul adoptarii si punerii in practica a legislatiei europene, precum si calendarul continuarii procesului de armonizare legislativa cu acquis-ul comunitar. Tot prin documentul de pozitie, Romania poate cere "perioade de tranzitie" sau "derogari", pe care apoi le negociaza cu Uniunea Europeana.

Proiectul de Pozitie comuna a Uniunii Europene este propus de Comisia Europeana, dupa consultarea Statelor Membre. Pozitia comuna este apoi adoptata de catre Consiliul Uniunii Europene.

Scurt istoric al relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana

- 1 februarie - Romania semneaza Acordul European (Acordul european instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte);

- 1 februarie - intra in vigoare Acordul European;

- Iunie - Romania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana;

- Iulie - Comisia Europeana adopta Agenda 2000, care include Opinia asupra cererii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana;

- Martie - Uniunea Europeana lanseaza, in mod oficial, procesul de extindere;

- Noiembrie - Comisia Europeana publica primele Rapoarte de Tara privind procesul de aderare al Romaniei (si al tuturor celorlalte tari candidate) la Uniunea Europeana;

- Iunie - Romania adopta Planul National de Aderare la Uniunea Europeana;

- Noiembrie - Comisia Europeana publica cel de-al doilea Raport de Tara privind progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana;

- Decembrie - la Helsinki, Consiliul European decide inceperea negocierilor cu sase tari candidate, printre care si Romania;

- Februarie - in cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicata lansarii Conferintei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Romaniei;

- In primul semestru al anului, se deschid spre negociere 5 capitole: Intreprinderi mici si mijlocii (Cap 16), Stiinta si cercetare (Cap 17), Educatie si formare profesionala (Cap 18), Relatii externe (Cap 26) si Politica externa si de securitate comuna (Cap 27), care sunt si inchise provizoriu;
- 24 octombrie - au fost deschise 2 capitole de negociere Statistica (Cap 12) si Cultura si audiovizual (Cap 20);

- 14 noiembrie - sunt deschise inca 2 noi capitole de negociere: Telecomunicatii si tehnologia informatiei (cap. 19) si Politica in domeniul concurentei (cap. 6). Pana la sfarsitul anului este inchis un singur capitol - Statistica;

- Decembrie - Consiliul European de la Nisa adopta pozitia comuna a Uniunii Europene privind reformele institutionale necesare extinderii. Consiliul evidentiaza ca, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Nisa si cu reforma institutionala aferenta, Uniunea Europeana va putea primi ca noi state membre acelea dintre tarile candidate care vor fi pregatite la sfarsitul anului 2002.

- Ianuarie - iunie: sunt deschise spre negociere 5 noi capitole: Dreptul societatilor comerciale (Cap 5); Pescuitul (Cap 8); Uniunea vamala (Cap 25); Libera circulatie a capitalului (Cap 4) si Politica in domeniul transporturilor (Cap 25). Un singur capitol este inchis pe durata acestei presedintii: Pescuitul;

- 14-15 decembrie - Consiliul European de la Laeken nominalizeaza, pentru prima data, tarile candidate susceptibile sa incheie negocierile de aderare pana la sfarsitul anului 2002. Zece dintre tarile candidate sunt nominalizate, cu exceptia Romaniei si Bulgariei;

- iunie - decembrie - alte trei capitole sunt deschise: Cap 10 - Impozitare, Cap 13 - Politici sociale si de ocupare a fortei de munca si Cap 23 - Protectia consumatorilor si a sanatatii. Doua capitole sunt inchise: Cap 5 - Dreptul societatilor comerciale si Cap 23 - Protectia consumatorilor si a sanatatii.

- ianuarie - mai - sunt dechise 9 capitole: Cap 1 - Libera circulatie a marfurilor, Cap 2 - Libera circulatie a persoanelor, Cap 11 - Uniunea Economica si Monetara, Cap 14 - Energie, Cap 21 - Politica regionala si de coordonare a instrumentelor structurale, Cap 22 - Protectia mediului, Cap 24 - Justitie si afaceri interne, Cap 28 - Control financiar si Cap 30 - Institutii. Trei capitole sunt inchise: Cap 13 - Politica sociala si de ocupare a fortei de munca, Cap 11 - Uniunea Economica si Monetara si Cap 30 - Institutii;

- 13 noiembrie - Comisia adopta cate o 'Foaie de parcurs' pentru Romania si Bulgaria;

- 20 noiembrie - Parlamentul European ia in considerare data de 1 ianuarie 2007 ca data tinta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana;

- 12-13 decembrie - Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderarii a 10 noi state membre si adopta foile de parcurs pentru Romania si Bulgaria;

- iunie - decembrie - sunt deschise ultimele 4 capitole de negociere: Cap 15 - Politica industriala, Cap 7 - Agricultura, Cap 3 - Libera circulatie a serviciilor si Cap 29 - Prevederi financiar-bugetare. Sunt inchise 4 capitole: Cap 15 - Politica industriala, Cap 19 - Telecomunicatii si tehnologia informatiei, Cap 20 - Cultura si audiovizual si Cap 25 - Uniunea vamala;

- ianuarie - mai - sunt inchise trei capitole: Cap 1 - Libera circulatie a marfurilor, Cap 4 - Libera circulatie a capitalurilor si Cap 10 - Impozitarea;

- iunie - decembrie - sunt inchise inca trei capitole: Cap 2 - Libera circulatie a persoanelor, Cap 9 - Politica in domeniul transporturilor si Cap 28 - Control financiar;

- ianuarie-iunie - alte trei capitole de negociere au fost inchise: Cap 7 - Agricultura, Cap 14 - Energie si Cap 29 - Prevederi financiare si bugetare.

- 17 decembrie - la Consiliul European de la Bruxelles, Romania a primit confirmarea politica a incheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Romaniei i se recomanda sa continue reformele si sa implementeze angajamentele referitoare la acquis-ul comunitar, in special in domeniile: Justitie si afaceri interne, Concurenta si Mediu. Uniunea Europeana va continua monitorizarea pregatirilor de aderare si considera ca Romania va fi capabila sa-si asume obligatiile de membru de la 1 ianuarie 2007. Consiliul European recomanda semnarea Tratatului de aderare comun pentru Romania si Bulgaria in aprilie 2005, dupa primirea avizului Parlamentului European, si aderarea efectiva la 1 ianuarie 2007.

-13 aprilie, Parlamentul European a dat unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Cu 497 voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri, a fost adoptata rezolutia referitoare la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007.

-25 aprilie, in cadrul unei ceremonii oficiale, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana.

1.b. Selectie a capitolelor relevante

Capitolul 2 - Libera circulatie a persoanelor

Capitolul 13 - Politica sociala si de ocupare a fortei de munca

Capitolul 18 - Educatie, formare profesionala si tineret

Capitolul 21 - Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale

Capitolul 2 - Libera circulatie a persoanelor

Principiul liberei circulatii si al stabilirii cetatenilor europeni este enuntat in Articolul 14 (fostul Art. 7a) al Tratatului CE si in prevederile asupra cetateniei europene (Articolul 18, fostul Art. 8a).

Tratatul de la Maastricht a inclus politica de azil, cea referitoare la granitele externe ale Uniunii si politica de imigrare printre problemele de interes comun la nivelul Statelor Membre.

Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999, include aceste aspecte in Tratatul CE (Articolele 61 - 69) si prevede o perioada de tranzitie de cinci ani inainte ca procedurile comunitare sa intre in totalitate in vigoare. La incheierea acestei perioade, va trebui sa existe o 'zona de libertate, securitate si justitie', care sa elimine verificarea persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea granitelor interne. De asemenea, se vor asigura standarde comune pentru verificarile efectuate la granitele externe ale Uniunii Europene, pentru regimul de vize si pentru politicile de azil si imigrare.

Unele State Membre aplica deja reglementarile comune din domeniu, ca urmare a acordurilor Schengen, dintre care primul a fost semnat in 1985. Aceste acorduri interguvernamentale au fost incluse in cadrul legal al Uniunii Europene, ca urmare a intrarii in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, si fac acum parte din acquis-ul comunitar ce trebuie adoptat de fiecare tara candidata.

Acquis-ul acopera patru mari domenii: recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, drepturile cetatenilor, libera circulatie a lucratorilor si coordonarea schemelor de securitate sociala. Exista legaturi intre acest capitol si capitolele referitoare la celelalte libertati de circulatie (a bunurilor, capitalului si serviciilor), precum si cu capitolele Politica sociala si ocuparea fortei de munca si Justitia si afacerile interne.

I. Recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale

Prin sistemul general de recunoastere reciproca, UE incearca sa elimine obstacolele din calea alegerii si urmarii unei profesii recunoscute, acceptand principiul ca o persoana pe deplin calificata pentru a practica o profesie recunoscuta intr-un Stat Membru ar trebui sa aiba dreptul de a o practica oriunde in cadrul Uniunii. Coordonarea sistemelor de pregatire profesionala pentru arhitecti si unele categorii de personal din domeniul sanatatii faciliteaza procesul de recunoastere profesionala in aceste cazuri.

Acest aspect ar putea ridica probleme, mai ales daca se iau in considerare directivele specifice privind profesiile din domeniul sanatatii si arhitecturii. Solutia gasita de Uniunea Europeana urmareste, pe de o parte, sa garanteze integritatea profesiilor in UE si sa-i protejeze pe cetatenii UE, dar si sa puna in practica aceste drepturi intr-o maniera simpla si clara pentru toti cetatenii Uniunii extinse, fara sa duca la o suprasolicitare administrativa inutila pentru acestia si administratii.

UE a retinut ideea declaratiei date de institutiile respectivei tari candidate, declaratie privind echivalenta calificarilor cu diplomele obtinute (care, la data aderarii, vor fi automat recunoscute in UE), insotita de un atestat care sa precizeze ca titularii calificarilor respective au fost angajati recent in prestarea activitatilor in cauza.

Aceasta dubla abordare (declaratie si atestat) ofera cetatenilor Uniunii Europene toate garantiile necesare.

Este totusi dificil de stabilit cu exactitate standardul calificarilor atribuite in tarile candidate si, prin urmare, se preconizeaza prevederi de monitorizare extrem de dure, mai ales pentru directivele sectoriale.

Toate tarile candidate sunt incurajate sa-si sporeasca eforturile pentru introducerea structurilor administrative necesare si a programelor de educare si formare profesionala, in scopul de a garanta nivelul de competenta cerut de directivele UE pentru persoanele calificate.

In ceea ce priveste calificarile profesionale obtinute inainte de armonizare, se asteapta ca tarile candidate sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca toti specialistii lor pot indeplini cerintele precizate in directive si, prin urmare, pot beneficia de recunoastere profesionala in Uniunea Europeana dupa aderare, conform procedurilor aplicate in cazul extinderilor precedente.

II. Drepturile cetatenesti

Drepturile cetatenilor sunt dreptul la vot si dreptul de resedinta. Primul garanteaza dreptul tuturor cetatenilor UE de a participa activ la viata politica a Uniunii, prin intermediul directivelor referitoare la procedurile aplicabile in alegerile europene si municipale. Dreptul de resedinta, care includea initial doar prevederi in ceea ce priveste forta de munca, a fost extins si la persoanele inactive, iar jurisprudenta, cum ar fi decizia judecatoreasca privitoare la studenti din cazul Gravier, face in asa fel ca discriminarea sa nu fie tolerata. Punerea in aplicare a directivelor privind dreptul la vot va impune, in unele cazuri, modificari ale Constitutiilor din noile state membre. Alinierea la acquis-ul privind dreptul de resedinta va fi pe deplin posibila numai dupa aderare, iar tarile candidate vor trebui sa ofere certitudinea ca legislatia lor va facilita acest lucru.

III. Libera circulatie a fortei de munca

Punctul central al acestui capitol este libera circulatie a fortei de munca, aspect tratat in mare parte asemanator in toate tarile.

Importanta politica si practica a acestui domeniu al acquis-lui, sensibilitatile si incertitudinile care inconjoara mobilitatea fortei de munca au determinat Uniunea Europeana sa propuna o perioada de tranzitie. Pentru a se decide asupra necesitatii propunerii unei perioade de tranzitie pentru acest capitol, UE a luat in considerare elemente precum estimarile in ceea ce priveste mobilitatea fortei de munca dupa aderare si destinatia probabila a acestor fluxuri. Alti factori de importanta majora au fost gradul de incertitudine al acestor estimari si efectele probabile asupra pietei muncii ca urmare a liberei circulatii.

Cercetarile sugereaza ca impactul liberei circulatii a fortei de munca asupra pietei muncii din UE dupa aderare va fi limitat. Totusi, se estimeaza ca migratia de forta de munca se va concentra catre anumite state membre, perturband piata muncii din acestea. Ingrijorarea privind impactul liberei circulatii a lucratorilor se bazeaza pe elemente ca proximitatea geografica, diferentele de venit, somajul si inclinatia spre migratie. In plus, Uniunea Europeana se teme ca aceasta problema ameninta sa produca disensiuni ale opiniei publice si sa afecteze sprijinul public general pentru extindere.

Uniunea Europeana nu a cerut perioade de tranzitie pentru Malta si Cipru. Pentru toate celelalte tari cu care UE a negociat (celelalte 8 noi state membre, precum si Romania si Bulgaria) a fost stabilita o abordare comuna. Componentele esentiale ale aranjamentului tranzitoriu sunt:

o perioada de doi ani in care actualele State Membre vor aplica masuri la nivel national in relatia cu noile State Membre. In functie de cat de liberale vor fi aceste masuri nationale, ele pot avea ca rezultat un acces deplin la piata muncii;

dupa aceasta perioada vor avea loc doua analize, una automata inainte de sfarsitul celui de al doilea an si o alta analiza la solicitarea noului Stat Membru. Procedura include un raport al Comisiei, insa Statele Membre vor fi cele care vor lua decizia finala de a aplica sau nu acquis-ul;

perioada de tranzitie va dura cinci ani, dar poate fi prelungita cu inca doi ani in acele State Membre care se confrunta cu perturbari grave ale pietei muncii sau unde exista pericolul unor astfel de perturbari;

Statele Membre pot aplica masuri de protectie pana la sfarsitul celui de al saptelea an.

Aranjamentul tranzitoriu include si o serie de alte aspecte importante, cum ar fi clauza de mentinere a masurilor existente fara introducerea altora noi, astfel incat pietele muncii din actualele State Membre sa nu devina mai restrictive decat erau in momentul semnarii Tratatului de Aderare.

Austria si Germania au dreptul de a aplica masuri nationale suplimentare, in cazul unor perturbari grave sau al existentei pericolului producerii lor, in anumite sectoare de servicii importante de pe pietele lor de munca, perturbari care ar putea aparea in unele regiuni, datorita prestarii transfrontaliere de servicii.

Aranjamentul tranzitoriu protejeaza drepturile cetatenilor noilor State Membre care sunt deja rezidenti legali si au un loc de munca intr-unul din Statele Membre. Drepturile membrilor familiei lor sunt, de asemenea, luate in considerare, potrivit practicii aplicate in cazul aderarilor precedente.
Tarile candidate vor trebui sa se asigure ca, in ceea ce priveste libera circulatie a fortei de munca, legislatia lor nu contine prevederi contrare regulilor comunitare si ca toate prevederile, in special cele privind criteriile legate de cetatenie, resedinta sau competenta lingvistica, sunt in deplina conformitate cu acquis-ul.

IV. Coordonarea sistemelor de securitate sociala

Aplicarea acquis-ului privind coordonarea sistemelor de securitate sociala impune existenta unor structuri si a unei capacitati administrative suficient dezvoltate. Tuturor tarilor candidate li s-a solicitat sa confirme ca sunt pregatite sa isi asume obligatiile legate de transferurile financiare implicate de coordonarea sistemelor de securitate sociala, in special transferurile financiare pe care le presupune rambursarea costurilor asistentei medicale. De asemenea, tarile candidate au fost incurajate sa continue incheierea de acorduri bilaterale cu Statele Membre in perioada precedenta aderarii, in scopul mai bunei familiarizari a lor cu modul de operare al sistemului.

Coordonarea sistemelor de securitate sociala este si ea reglementata prin acquis si va fi aplicabila din prima zi de dupa aderare. Principiile coordonarii sunt simple - cei care isi exercita dreptul la libera circulatie pe teritoriul Uniunii nu trebuie sa fie penalizati din acest motiv. Nu trebuie subestimata insa complexitatea practica a acestui domeniu, precum si provocarea pe care o reprezinta in termeni de capacitate administrativa. Tarile candidate au experienta punerii in practica a acordurilor bilaterale, dar vor trebui sa-si consolideze structurile existente pentru a putea face fata nevoilor unui sistem care reprezinta o sarcina dificila pentru administratiile nationale.

Romania a deschis acest capitol in timpul presedintiei spaniole a Uniunii Europene, in primul semestru al anului 2002, si negocierile au fost provizoriu inchise la data de 9 decembrie 2003.

Romania a acceptat integral acquis-ul comunitar din domeniu, in vigoare la data de 31 decembrie 2002, inclusiv aranjamentul tranzitoriu referitor la libera circulatie a fortei de munca, propus de Uniunea Europeana. In virtutea acestui aranjament, Romania isi rezerva dreptul sa aplice cetatenilor unui Stat Membru actual masuri nationale echivalente celor aplicate de acel Stat Membru Romaniei cu privire la libera circulatie a fortei de munca si furnizarea de servicii. Pentru toate aspectele acquis-ului privitor la libera circulatie a persoanelor, Romania trebuie sa adopte si sa implementeze legislatie adecvata si sa infiinteze structuri administrative specifice.

Capitolul 13 - Politici sociale si ocuparea fortei de munca

Politica sociala si de ocupare a fortei de munca se refera atat la domenii in care exista o legislatie secundara substantiala la nivelul UE, cum ar fi cel al sanatatii si sigurantei publice, legislatiei muncii, egalitatii dintre femei si barbati, cat si la domenii in care politici convergente sunt elaborate pe baza prevederilor Tratatului CE, respectiv in domeniul dialogului social, ocuparii fortei de munca, protectiei sociale, et In aceste domenii, nu exista obligatii legale avand ca obiect punerea in practica de masuri precise, ci doar obligatia generala foarte importanta de a coordona politicile din domeniu in vederea dezvoltarii unui cadru social omogen, in concordanta cu principiile si reglementarile din Tratatul UE.

a) Legislatia muncii

Pentru a armoniza unele aspecte in ceea ce priveste legislatia muncii la nivel european, au fost adoptate Directive in urmatoarele domenii: disponibilizari colective, protectia drepturilor angajatilor in cazul preluarilor de firme, obligatia angajatorului de a informa angajatii despre conditiile aplicabile contractului de munca, garantii pentru angajati in cazul insolvabilitatii angajatorului, redistribuirea lucratorilor si organizarea timpului de lucru.

b) Egalitatea de sanse pentru femei si barbati

Tratatul de la Amsterdam a adaugat pe lista obiectivelor UE si egalitatea de sanse pentru femei si barbati, accentuand faptul ca in toate activitatile sale ea trebuie sa urmareasca eliminarea inegalitatilor, si sa promoveze egalitatea intre femei si barbati. In special noul Art. 141 din Tratatul CE aduce un sprijin in plus tratamentului si sanselor egale acordate barbatilor si femeilor. Punerea in practica a acestor reglementari a fost subliniata si in Strategia Cadru UE privitoare la egalitatea intre sexe, curpinzand analizarea si planificarea politicilor din domeniu, colectarea datelor statistice, precum si programe de pregatire si de constientizare a actorilor cheie.

De asemenea, legislatia din domeniu este folosita pentru a asigura un tratament egal, in special prin interzicerea discriminarii sexuale. Mare parte din legislatia curenta se refera la urmatoarele domenii: tratament egal la angajare, securitate sociala, scheme de securitate sociala pe domenii de activitate, concediu parental, protectia femeilor insarcinate, a celor care tocmai au nascut si a celor care alapteaza.

c) Antidiscriminarea

Prin intrarea in vigoare a noului Articol 13 din Tratatul CE, introdus prin Tratatul de la Amsterdam, UE are puterea de a combate discriminarea referitoare la sex, rasa sau origine etnica, religie si credinta, handicap, varsta si orientare sexuala, atat in domenii legate de ocuparea fortei de munca, cat si in alte domenii.

Cadrul legislativ comunitar include acum Directiva 2000/43/EC care interzice discriminarea rasiala si etnica in domeniile ocuparii fortei de munca, educatiei, securitatii sociale si ingrijirii medicale, accesului la bunuri, servicii si locuinte, precum si Directiva 2000/78/EC care interzice discriminarea in ocuparea fortei de munca referitoare la religie si credinta, handicap, varsta si orientare sexuala. A fost definit un Program Comunitar de Actiune pentru promovarea studierii discriminarii, precum si a schimburilor de experienta si de bune practici intre statele membre.

d) Sanatatea si siguranta la locul de munca

Actul Unic European a impulsionat politica sociala in special in domeniul sanatatii si sigurantei la locul de munca. Acquis-ul in acest domeniu are ca obiectiv armonizarea reglementarilor relevante la nivelul Uniunii Europene, prin intermediul Directivelor ce stabilesc standarde minime in domeniul sanatatii si sigurantei la locul de munca. Alinierea la acquis-ul comunitar in domeniul sanatatii si sigurantei publice este esentiala pentru a avea, spre exemplu, mai putine accidente, boli si traume legate de locul de munca. Pentru a atinge acest obiectiv, transpunerea si aplicarea in totatlitate a legislatiei europene din domeniul sanatatii si sigurantei la locul de munca trebuie sa fie insotita de functionarea eficienta a institutiilor cu atributii in domeniul inspectiei muncii.

e) Protectia sociala

Pentru Uniunea Europeana, o cooperare evolutiva care sa promoveze un sistem eficient de protectie sociala este un element important pentru situatia de ansamblu din domeniul ocuparii fortei de munca si cel social. In timp ce realizarea si organizarea sistemelor de securitate sociala cade in sarcina fiecarui stat membru, UE cere ca aceste sisteme sa aiba capacitatea de se dezvolta si functiona in mod sustenabil si universal aplicabil, in concordanta cu obiectivele Tratatului. Sistemele tarilor candidate trebuie, de asemenea, sa fie capabile sa se coordoneze cu sistemele ce functioneaza in prezent in UE, care la randul lor sunt in plin proces de dezvoltare si reforma.

f) Dialogul social

Tratatul prevede ca dialogul social trebuie sa fie promovat, si acorda puteri suplimentare partenerilor sociali. De aceea, taile candidate sunt invitate sa confirme ca dialogului social ii este acordata importanta necesara si ca partenerii sociali sunt suficient de puternici pentru a-si indeplini responsabilitatile la nivelul UE si national, precum si daca acestia sunt consultati la elaborarea proiectelor legislative cu privire la preluarea acquis-ului din domeniul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca.

Tratatul de la Amsterdam acorda partenerilor sociali un rol central in realizarea si aplicarea politicii sociale comunitare. De aceea, dezvoltarea nu numai a structurilor tripartite, ci si a unui dialog social autonom, bipartit, reprezinta un aspect foarte important al viitoarei implicari a partenerilor sociali din tarile candidate in dialogul social la nivel european si national.

g) Ocuparea fortei de munca

Procesul de cooperare in domeniul ocuparii fortei de munca, in perioada de pre-aderare, este bazat pe convenirea intre statul candidat si Comisia Europeana a unui Document Comun de Evaluare a Prioritatilor Politicii de Ocupare a Fortei de Munca (JAP).

Principalele tinte pe care tarile candidate au fost invitate sa si le asume in vederea alinierii la procesul de cooperare la nivel comunitar in aceste   domenii au fost:

1. imbunatatirea functionarii pietei muncii, astfel incat sa se asigure ca oferta de forta de munca corespunde in mod eficient cererii de pe piata interna, precum si masurile introduse pentru sustinerea acestui proces;

2. rapiditatea si consistenta reformelor din domeniul politicii de ocupare si a transformarilor pietei muncii, astfel incat sa permita participarea la Piata Unica;

3. aplicarea politicilor si masurilor necesare pentru formarea persoanelor apte de lucru, nespecializate sau specializate in mod necorespunzator pentru o economie de piata;

4. gradul de pregatire al structurilor politicii ocuparii fortei de munca si al sistemelor derivate pentru a asigura aplicarea Strategiei de Ocupare a Fortei de Munca.

h) Sanatate publica

Articol 152 din noul Tratat stipuleaza ca trebuie sa fie asigurat un nivel ridicat de protectie a sanatatii in procesul de definire si aplicare a tuturor politicilor si activitatilor comunitare. In concordanta cu el, UE acorda o importanta deosebita asigurarii unui inalt nivel de protectie a sanatatii umane. Pentru a asigura protectia sanatatii publice, UE a emis si o serie de directive in domeniul produselor pe baza de tutun si al publicitatii lor.

Institutiile cerute, in mod explicit, de acquis

Deoarece punerea in aplicare a acquis-ului cade in sarcina statelor membre si prevede structuri administrative si juridice la nivel national, tarile candidate trebuie sa fie capabile sa puna in aplicare acquis-ul prin intermediul unor sisteme juridice si administrative similare cu cele din Statele Membre.

Aplicarea efectiva reprezinta responsabilitatea statelor membre si necesita structuri juridice si administrative la nivel national, precum si cooperarea actorilor cheie. Tratatul de la Amsterdam acorda partenerilor sociali un rol central in elaborarea si punerea in practica a polticii sociale comunitare.

Romania a deschis acest capitol in a doua jumatate a anului 2001 si l-a inchis in prima jumatate a anului 2002, fara sa ceara perioade de tranzitie sau derogari.

Capitolul 18 - Educatie, formare profesionala si tineret

Educatia, invatamantul si tineretul sunt in primul rand de competenta Statelor Membre UE. Acquis-ul comunitar consta dintr-o Directiva din 1977 (Directiva Consiliului 77/486/EEC privind educatia copiilor lucratorilor migranti in interiorul Uniunii), programe de actiune si Concluzii, Rezolutii si Declaratii ale Consiliului, care abordeaza diferite aspecte (de exemplu, egalitatea sanselor, analfabetismul, siguranta in scoli, facilitati pentru minoritati, et).

Au fost infiintate doua organisme specializate, respectiv Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP) si Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF).

Conform Tratatului CE, Uniunea trebuie sa:

contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate, care sa includa si o dimensiune europeana si sa sprijine si sa completeze actiunile Statelor Membre, cu respectarea diversitatii culturale si lingvistice a fiecaruia dintre ele (Articolul 149, fostul Articol 126), in ceea ce priveste continutul programelor si organizarea sistemelor educationale;

puna in practica o politica de formare profesionala, care sa sprijine si sa completeze actiunile Statelor Membre (Articolul 150, fostul Articol 127) si care sa faciliteze adaptarea la schimbarile din sectorul industrial si sa duca la cresterea ratei de ocupare a fortei de munca.

Aceste prevederi sunt puse in practica prin intermediul a trei mari programe: Socrates, Leonardo da Vinci si Youth.

Cooperarea tarilor candidate cu UE este bine stabilita in cadrul Acordurilor de Asociere. Legislatia romaneasca este armonizata si permite participarea la programele comunitare din domeniu.

Participarea in cadrul programelor comunitare are ca scop imbunatatirea punerii efective in practica a acquis-ului si reprezinta o pregatire corespunzatoare pentru aderare.

Tarile candidate au in vedere faptul ca trebuie sa asigure punerea efectiva in practica a Directivei privind educatia copiilor lucratorilor migranti in interiorul Uniunii, pana in momentul aderarii.

Romania a deschis si a inchis acest capitol pe durata presedintiei portugheze a Uniunii Europene, in prima jumatate a anului 2000.

Capitolul 21 - Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale

Principalele aspecte abordate in cadrul negocierilor aferente acestui capitol sunt capacitatea administrativa si de programare, precum si eligibilitatea.

Acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu defineste modul in care ar trebui create structurile specifice gestionarii in practica a Fondurilor Structurale si de Coeziune, ci lasa aceasta in sarcina Statelor Membre. De asemenea, exista diferente in ce priveste structurile administrative care urmeaza sa fie infiintate in tarile candidate mici, in comparatie cu structurile din tarile candidate mari, cu regionalizare accentuata. Pentru a avea acces la fonduri, tarile candidate vor trebui sa aiba un sistem adecvat implementat pana la data aderarii.

Conformitatea cu acquis-ul - aspecte orizontale

Fondurile Structurale sunt in prezent guvernate de o reglementare-cadru care stipuleaza prevederi generale privitoare la Fondurile Structurale (Reglementarea Consiliului (CE) 1260/1999) si o serie de reglementari si decizii legate de implementare, care nu necesita transpunere in legislatia nationala. La data aderarii, tarile candidate vor trebui sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

- cadrul legislativ: desi acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu necesita transpunere in legislatia nationala, tarile candidate trebuie sa aiba un cadru legislativ corespunzator, care sa le permita implementarea prevederilor specifice din domeniu;

- organizarea teritoriala: tarile candidate trebuie sa convina cu Comisia asupra unei clasificari NUTS pentru implementarea Fondurilor Structurale;

- capacitatea de programare: tarile candidate trebuie sa: a) pregateasca un plan de dezvoltare, conform cerintelor Reglementarii 1260/1999 a Consiliului; b) dispuna de proceduri adecvate pentru programarea multi-anuala a cheltuielilor bugetare; c) asigure implementarea principiului parteneriatului in diferitele stadii de programare, finantare, monitorizare si evaluare a asistentei acordate prin Fondurile Structurale; d) indeplineasca cerintele specifice de monitorizare si evaluare, in speciale in ce priveste evaluarea ex-ante a planului de dezvoltare;

- capacitatea administrativa: tarile candidate trebuie, in mod evident, sa defineasca sarcinile si responsabilitatile tuturor organismelor si institutiilor implicate in pregatirea si implementarea Fondurilor Stucturale si a Fondului de Coeziune si sa asigure o coordonare inter-ministeriala eficienta;

- gestiunea financiara si bugetara: tarile candidate trebuie sa indeplineasca prevederile referitoare la controlul specific valabile pentru Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune. Mai mult, ele trebuie sa furnizeze informatii privind capacitatea lor de co-finantare si nivelul cheltuielilor lor publice sau echivalente aferente actiunilor structurale.

Romania trebuie sa isi imbunatateasca nivelul de pregatire pentru programarea integrata a dezvoltarii regionale si sa dezvolte structuri administrative si proceduri corespunzatoare pentru dezvoltarea financiara si bugetara. Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002 si l-a inchis in septembrie 2004, in timpul presedintiei olandeze a Uniunii Europene.

2. Romania - calitatea de stat membru al Uniunii Europene

Odata cu semnarea Tratatului de Aderare, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana devine iminenta. Reprezentantii Romaniei au inceput sa participe, in calitate de observatori activi, la activitatile tuturor institutiilor europene.

In domeniul social, exista o multitudine de comitete si grupuri de lucru, cu mandate de elaborare a politicii sau cu un caracter accentuat tehni

Cetatenii romani vor avea acces, prin concurs, la posturile locurile de munca oferite de institutiile europene (un numar determinat in functie de populatia Romaniei). Acelasi principiu numeric sta la baza numarului de locuri in Parlamentul European.

Romania devine contributoare la bugetul Uniunii Europene si, totodata, are acces la surse de finantare extrem de importante.

Actiunile adoptate in sectorul social sunt finantate de Fondul Social European. Capacitatea de absorbtie a fondurilor astfel disponibile devine o problema de capatai a administratiei publice din Romania, fie de la nivel national, fie regional/local.

Insa un aspect si mai important este modul in care cerintele interne sunt reflectate sau luate in calcul in modul in care reprezentantii Romaniei participa la procesul de decizie de la nivel comunitar.

Procesul de coordonare a politicilor nationale cu politicile europene devine vital pentru o administrare eficace a politicilor publice.