SOCIOLOGIE POLITICA - Relatia dintre mass-media si cultura politica

S O C I O L O G I E P O L I T I C A - Relatia dintre mass-media si cultura politica

Relația dintre mass-media și cultura politica

Rezumat

Libertatea politica este legata de participarea la viața politica adica la dreptul de a fi corect informat ȋn legatura cu problemele vieții politice și de a acționa prin libera exprimare a opiniei. 

Societatea a evoluat de la o democrație participativa la o democrație „deliberativa”. Societatea de astazi este una a informației și datorita dezvoltarii noii tehnologii, indivizii dețin mai multa informație, examineaza argumentele și pretențiile avansate de ceilalți  fara sa fie nevoie de un spațiu comun pentru exprimarea opiniilor (ca la democrația participativa). Deci putem spune ca instituțiile mass-media joaca un rol special ȋn dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care indivizii dobȃndesc informație și ȋntalnesc diferite puncte de vedere despre probleme asupra carora ei pot forma judecați raționale.

In Romȃnia funcția informativa a mass-mediei este trecuta ȋn planul secundar, principalul ei scop fiind de a atrage atenția. Nici macar CNA-ul, prin reglementarile sale stricte pe care le-a dat, nu poate sa faca fata celor cu influența care daca chiar vor sa

manipuleze o vor face folosind mijloace media. In plus avem parte de jurnaliști slabi, care fac emisiuni politice lipsite de profesionalism, acestea ramȃnȃnd deseori fara audiența

Urmarirea regulata a politicii prin mass-media, precum și obiceiul de a discuta politica duc la șanse mari de creștere a informației politice și de a pune accentul pe ideologia și  programele prezentate.

Pentru a avea o democrație „deliberativa”, Romania are nevoie de o instituție de mediere intre cetațeni  și politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau Guvernului  și care sa ofere informații clare  și precise despre viața politica

Introducere

“Prin politica, ȋn sensul cel mai larg, se ințelege un ansamblu de decizii, coordonate și concentrate, care urmaresc sa atinga un obiectiv precis, adoptat de instanțele responsabile ale unei colectivitații umane, cel mai adesea adoptata de stat”.[1]

“Activitatea politica, pentru oamenii muncii și ai culturii devine, și va deveni tot mai mult, mijlocul si instrumentul de eliberare si emancipare din sclavia economica și culturala a oranduirii capitaliste-imperialiste.”

“Politica– treburile cetatii in trecut, apanajul activitatii unor cercuri restranse de oameni ȋn prezent- devine in conditiile contemporane, o problema interna a omului, o latura fundamentala a activitații sale.”²  Calitatea democrației intr-o țara e data de drepturile  și libertațile cetațenesti. Acestea trebuiesc cladite, aparate  și promovate de o baza materiala și culturala reala. Libertatea politica este legata de participarea la viata politica adica la dreptul de a fi informat in legatura cu problemele vietii politice și de a actiona in consecinta de cauza prin libera exprimare a opiniei și nu numai. In țarile capitaliste democratice, participarea cetatenilor la viața politica are o mare importanta ȋn funcționarea instituiților democratice. Societatea de astazi este o societate informatica

deci “sistemul politic al societatii informatice trebuie sa fie prin natura sa o democrație participativa, adica (sa existe) participarea directa a cetațenilor la luarea deciziilor politice, atat la nivel de stat cat si al administrațiilor locale”.[2]

Nivelul presei dintr-o societate este un indicator important pentru calitatea democrației. Voi prezenta in continuare despre legatura presupusa ȋntre cultura politica a  jurnalistilor sau a liderilor de opinie si consumatorilor de media..

Democratie participativa vs democratie deliberative (mediata)

Din punct de vedere moral se poate vorbi de un model direct, participativ al democrației, ȋn care “problemele care au afectat viețile oamenilor ar fi activ discutate ȋntre ei, oricine este preocupat de o problema ar avea dreptul de a-și exprima opinia despre ea  și deciziile s-ar baza pe consimțamȃntul  ( poate chiar consensul) celor implicați”.[3] Acest model presupune mai ȋntai de toate o amplasare spațio-temporala pe care indivizii sa o aiba ȋn comun  și ȋn care sa se adune pentru a discuta probleme de interes comun.. Apoi aceasta democrație participativa, presupune un proces dialogal prin care indivizii sa poata sa și exprime punctele de vedere, sa puna ȋn discuție punctele celorlalți de vedere, sa se angajeze ȋn argumentare  și dezbatere, și astfel sǎ ajungǎ la o judecata formata discursiv, care sa formeze o voința colectiva.

In prelungirea democracției participative vine in ajutor democrația “deliberativa”. Prin “democrație deliberativa” se ințelege un proces prin care cu cȃt indivizii dețin mai multa

informatie, cu atat examineaza argumentele  și pretențiile avansate de ceilalți  și cu atat mai mult ei au posibilitatea de a pune ȋn discuție si de a- și modifica treptat punctele de vedere. Principiul majoritații asigura o baza justificativa pentru luarea deciziilor. Democrația deliberativa nu are nevoie de un spațiu comun pentru exprimarea opiniilor. Din aceasta perspectiva putem intelege ca instituțiile mass-media joaca un rol special in dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care indivizii dobandesc informație  și intalnesc diferite puncte de vedere despre probleme asupra carora ei pot forma judecați raționale.

In condițiile actuale ale societații moderne, o democrație deliberativa ar fi, prin urmare o masura semnificativa, o democrație mediata in sensul ca procesele de deliberare ar depinde de instituțiile mass-media, atȃt ca niste mijloace de informare, cȃt si ca mijloace de exprimare.

Ar fi ingenios sa presupunem ca aceste democrații deliberative ar reusi sa

soluționeze sau sa amelioreze intr-o masura semnificativa

problemele cu care se confrunta politicile democratice in epoca moderna.

Rolul pe care il are masa-media intr-o democrație poate fi explicitat prin distincția facuta de Dahrendorf ( apud cuilenburg, Scholten, Noomen, 2000, pg.280 apud Claudiu Coman – Comportamentul de vot, pg. 108) intre “deschiderea activa” constituita dintre cei care sunt la putere si “deschiderea pasiva” constituita de cei care nu sunt implicati in luarea deciziilor politice decat prin participarea la vot si care reprezinta intre 90% si 99% din populatie

Consum de mass-media

Romania are o presa privata puternica, ce include doua rețele naționale de televiziune si sute de posturi de radio si televiziune.

In plus, ȋn jur de 40% ( in anul 2002) dintre romani, ceea  ce inseamna toata populația urbana, este conectata la rețeaua de cablu TV. Presa scrisa, care este formata ȋn cea mai mare parte din “tabloids”, adica ziare de boulevard tipice si atipice (adica politice) este integral privata si nu este supusa nici unui fel de reglementare legala Radioul si televiziunea sunt reglementate prin Legea audiovizualului.

Media, ȋn mare proportie e proprietatea unor oameni de afaceri autohtoni, a devenit mai ales un instrument de castigat influența politica sau de intermediat afaceri, deci oamenii de afaceri sunt dispusi sa subvenționeze canale media doar pentru a avea o arma de santaj sau distribuit servicii, valoare mult  mai insidioasa.

Efectul mass-media este “constatarea unei schimbari de atitudine la nivelul publicului in urma consumului de media”.[4]

Pentru a vedea efectele media Alina Mungiu-Pippidi in Politica dupa comunism a incercat sa compare doua lucruri: publicul consumator de politica prin media ȋn campanie și in afara ei, ca si publicul inainte si dupa expunerea mai intensa din campania electorala din anul 2000. Campania din anul 2000 a fost caracterizata de stricte reglementari ale Consiliului National al Audiovizualului (CNA) prin decizia 240 din 9 octombrie. Aceasta interzicea difuzarea spoturilor electorale in cadrul altor emisiuni cu exceptia celor dedicate in intregime campaniei electorale  și restrangerea și discutarea chestiunilor legate de campanie la aceste emisiuni, interzicand in mod special buletinelor de stiri includerea stirilor referitoare la campanie.

Prezența candidaților in buletinele de stiri era permisa doar in masura ȋn care stirile erau legate de campanie și alese doar in funcție de valoarea informativa. Alte paragrafe interziceau candidaților sa se atace reciproc, iar gazdele emisiunilor erau, facute raspunzatoare pentru desfasurarea ȋn conditii civilizate a dezbaterilor. Acest cadru suprareglementat, poate fi justificat de campanile politice negative trecute, nu a avut efecte pozitive. Cei care au dat aceasta decizie au uitat o simpla realitate a societații romanesti, anume ca in cultura legala permisiva romaneasca nu se poate asigura respectarea regulilor de catre  cei influenți si cu tupeu, mai ales de catre o instituție slaba precum CNA. Crearea de emisiuni electorale speciale punea in dificultate resursele umane și logistice si asa reduse ale televiziunilor, rezultatul fiind emisiuni formale, moderate de gazde care acționau ca niste centralisti telefonici care nu facea decat sa mute legatura de la un participant la altul. Pe scurt, regulamentul CNA-ului a facut ca jurnalistii, mai ales cei de la canalele publice, sa faca emisiuni lipsite atat de profesionalism cat și incapabile sa serveasca interesului public – acela de a facilita participarea in cunostiința de cauza. Publicul  și-a prezentat nemulțumirea prin parasirea canalelor pe care se purtau discutii pentru a privi in final la prezentarea rezultatelor.

Presa scrisa nu a fost supusa nici unei reguli, ceea ce a facut partidele sa

foloseasca acest lucru pentru a  publica reclame negative sau incercand sa prezinte sondaje de opinie considerate favorabile. In concluzie, realitatea informației primate prin mass-media este discutabila dar avem masuri clare ale interesului pentru campanie  și expunerii la aceasta.

Din cercetarile facute  și menționate in lucrarea Alinei Mungiu-Pippidi – Politica dupa

communism, p. 142 , reiese ca educația este un determinant important al competenței subiective a politicii , a cunoasterii importanței ideologiei politice si

al programelor politice, in sensul ca oamenii educați atribuie mai mare importanța programelor politice, sunt mai la curent cu ele  și se simt mai competenți totodata

Rezidența la urban la radul ei crește șansele ca o persoana sa fie mai competența, atȃt obiectiv cȃt și subiectiv.

Obiceiul de a discuta despre politica determina un ȋnteles crescut pentru campanie, dat fiind ca aceasta e un subiect principal de discuție. Urmarirea frecventa a campaniei la televiziune are efecte pozitive pe toata linia, mai putin ȋn ceea ce privește importațna ideologiei, subiect prea abstract pentru a fi discutat in știrile de televiziune urmarite de majoritatea reporterilor. Este cauza principala a ȋmbunatațirii performanței cognitive din turul unu ȋn turul doi, ceea ce are o semnificație speciala: daca oamenii se bazeaza numai pe televiziune pentru a mai ȋnvața ȋn ultima clipa lucruri menite sa-i ajute  sa- și clarifice opițunea, prestația televiziunii  și mai ales calitatea showrilor devine esențiala.

Urmarirea campaniei electorale ȋn ziare reinoieste interesul pentru politica și alimenteaza competența politica subiectiva, contribuie de asemenea la cunoașterea programelor și atribuirea de importanța ideologiei. Discuția cu prietenii și familia are un rol similar, mai puțin ȋn ce privește atribuirea importaneți programelor. Cu alte cuvinte “a discuta politica este esețnial pentru socializarea și interesul politic, dar joaca un rol  și ȋn  imbunatațirea cunostințelor politice”.[5]

Schimbarea opțiunii de vot din runda ȋntai ȋn runda a doua este asociata cu rezidența ȋn urban și cosumul mare de campanie televizata, și  invers corelata cu dicutia de grup. Cu alte cuvinte, ȋn cercul restrans ȋn care s-a dus batalia electorala, adica ȋn urban, cine e in genere mai legat de grupul sau de apropiați cu care discuta politica și-a mentinut opțiunea. Cine e mai individualist și mare consumator de politica la televizor are mai mari sanse sa și schimbe opțiunea ȋn funcție de ceea ce i se ofera nou ȋn campanie. Pentru a modifica opțiunile celor care depind mai mult de discuția ȋn grup ar trebui sa poți influența tot grupul.

Efecte mass-media

Teoriile videomalaise – atribuie mediei un rol negativ, considerȃnd ca preocuparea pentru senzațional si conflict duce la pervertirea prezentarii politicii ȋn mass-media și finalmente la cresterea cinismului publicului fata de politica

Teoriile mobilizarii – considera ca persoanele care urmaresc politica ȋn mass-media sunt mai bine informate, voteaza mai des  și participa mai mult ȋn organizații politice.

Toate dovezile la noi pledeaza pentru a doua varianta. In modele diferite, dar cu consecventa, consumul mass-media este un predictor semnificativ pentru intenția de participare la vot  și pentru o competenta politica mai ridicata, și nu este o cauza semnificativa pentru o ȋncredere mai scazuta ȋn instituții  și nici pentru perceptia catastrofica. Adica“nu am gasit decat efecte pozitive ale consumului de lunga durata a stirilor politice in presa scrisa sau la televiziune”[6]

Un cititor de ziare este sigur mai competent politic decat un necititor: dar calitatea ziarului sau a televiziunii conteaza, desi dovezile noastre arata ca oamenii nu internalizeaza pasiv interpretarile mass-media și nu este vina publicului pentru tonul vulgar și violent din presa noastra.

“Campania electorala duce numai la creșterea sentimentului propriei competențe politice, deci la mobilizare; dar nu am  gasit dovezi ca ar avea un impact semnificativ asupra ȋnvatarii politice și deci nici la creșterea importantei atribuite ideologiei. Majoritatea  continua sa spuna ca pentru ei nu conteaza daca un candidat e de dreapta sau de stanga, și numai lectura ziarelor politice (deci nu televiziunea) determina cresterea importantei ideologiei politice. Presa scrisa[…] ramane calea cea mai buna catre competenta politica”.[7]

Concluzie

Efectele mass-media sunt determinate de interesul cetatenilor pentru programele și ideologia  politica .Persoanele bine informate ȋn legatura cu viata politica din tara nu sunt usor de pacalit și de manipulat in campanii. Deasemenea este foarte important ca oamenii sa discute intre ei despre ceea ce se intampla. Deci accentual se pune pe acceptarea influentei comunicative.

Credibilitatea campaniilor politice este legata direct de credibilitatea mass-media. Mass-media din Romania mai are mult de muncit ca sa fie calitativa și sa reprezinte intr-adevar o democratie „deliberativa”. Ceea ce este rau e ca mass-media din Romania e influentata de puterea banului, nu ȋi informeaza pe cetateni ci e folosita pentru manipularea cetatenilor.

Romania are nevoie de o institutie de mediere ȋntre cetațeni  și politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau guvernului care sa ofere informații clare  și precise despre viața politica.

BIBLIOGRAFIE

1. ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti,2002

2. CHARLES ZORGBIBE – Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, 1998

3. COMAN CLAUDIU – Comportamentul de vot, Ed. Economica, Bucuresti, 2004

4. FRANCIS DEMIER – Istoria politicilor sociale, Europa, sec XIX-XX, Ed. Institultul European 1998

5. HAGAN TROFIN – Politica si democratia, Casa de editura “SARMIS”, Cluj-Napoca, 1995

6. JOHN B. THOMPSON – Media si modernitatea – Teorie sociala mass-media, Ed. Antet, 1994

7. VLADIMIR TREBICI - Populatia Terrei. Demografie mondiala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991