Un General la guvern

Un General la guvern

Fara a astepta demisia guvernului liberal, presa vremii si in special presa partidelor din opozitie a inceput sa faca speculatii in ceea ce priveste numele celui care va fi numit de rege sa formeze noul guvern. Înainte de a vedea cine trebuia sa vina la guvern in conceptia partidelor de opozitie sa vedem care era situatia fortelor ce doreau sa ajunga la guvernare. În urma alegerilor parlamentare din martie 1922 situatia fortelor din Parlament era urmatoarea: P.N.L avea 222 de deputati si 111 senatori, Partidul Taranesc avea 40 de deputati si 11 senatori, Partidul National avea 26 de deputati si 9 senatori, Partidul Taranesc din Basarabia avea 22 de deputati si 13 senatori, Partidul Poporului avea 13 deputati si 2 senatori . Aceasta statistica arata ca cel mai indreptatit partid pentru a prelua putearea in martie 1926 era Partidul Taranesc iar Partidul Poporului avea cele mai mici sanse dupa cum spunea si Armand Calinescu " Averescanii pareau a avea, fireste, cele mai mici sanse , deoarece reprezentau o fractiune infima in parlament" . Cu toate acestea zarurile nu erau inca aruncate si oricine putea veni la guvern.

Sa vedem ce previziuni faceau ziarele vremii despre seful viitorului guvern. În articolul "Domnul care vine" era ironizat Iuliu Maniu, despre care se vehicula ca va fi viitorul Presedinte al Consiliului de Ministri, in opinia autorului, acesta nu avea decat o calitate " o jacheta neagra" in comparatie cu Generalul Alexandru Averescu despre care se spunea ca " este in zilele noastre cea mai reprezentativa figura a vietii politice romanesti. Daca nu ar fi el, marturisim ca ne-ar fi foarte greu sa gasim un altul care sa-l inlocuiasca" . Partidul Poporului condus de general nu este un partid care are boala puterii precum o au Partidul Taranesc si Partidul National, el " ori vine ori nu vine la guvernare isi va urma calea inainte, constient de menirea lui" . La 25 martie articolul "Ei vin!" lua in zefelemea cabinetul imaginar al lui Maniu, care este sigur ca va veni la guvern, tot in acest articol sunt acuzati cei din Partidul National de incapacitate, dovedita de faptul ca nu pot incheia un cartel cu Partidul Taranesc , acest partid ii cuprinde pe " ratatii vietii politice de aici din vechiul regat, orfanii fara tata si fara mama si lepadaturile celorlalte partide" este partidul care nu a dorit unirea Transilvaniei cu Romania, deoarece ei sunt "fostele slugi plecate ale Vienei" si in concluzie acest partid "trebuie sa dispara" . Si in preziua demisiei guvernului, Partidul National este atacat dur , fiind acuzat ca nu a participat la incoronare si nu a recunoscut Constitutia, fiind un partid ce duce la anarhie el insusi fiind " un partid fara sef, fara disciplina, fara omogenitate, care nu este decat un conglomerat politic" in comparatie cu Partidul Poporului care este sprijinit in toate provinciile si este indreptatit sa vina la guvernare " Nimeni nu se mai indoieste azi ca viitorul guvern va fi constituit de catre domnul general Averescu, sprijinit pe marea popularitate a Partidului Poporului" , aceasta era parerea oficiosului Partidului Poporului inainte de demisia guvernului.

La 27 martie 1926 oficiosul Partidului National era convins ca acest partid va veni la guvernare deroarece este un partid care are " respectul fata de legi si oranduieli sanatoase, printr-o constanta iubire si atractie fata de Tron si Tara" . Desi isi aroga aceste calitati, partidul nu luase parte la incoronarea de la Alba-Iulia si nici nu recunoscuse Constitutia, era clar insa ca dorea sa preia puterea si sa stearga greselile pe care le comisese.

Organul de presa al Ligii Aparari National Crestine se pronunta in privinta viitorului guvern intr-un mod specific partidelor nationaliste, dupa cum urmeaza " Din doua una. S-au blocul national-taranist sau partidul d-lui general Averescu. Blocul va insemna trecerea de fapt a puterii in mainile lui Israel. Partidul Poporului va insemna haosul din 1920"

Presa independenta avea pareri impartite in ceea ce prveste viitorul guvern, astfel era laudat guvernul liberal pentru realizarile economico-financiare, dar si pentru unele realizari legislative si se spera ca viitorul guvern va continua opera celui liberal . Altii il vad ca viitor Presedinte al Consiliului de Ministri pe Iuliu Maniu, care va conduce probabil un guvern de coalitie format din Partidul National si Partidul Taranesc . Viitorul guvern nu era conceput fara a avea in componenta lui Partidul Taranesc, orice guvern fara acesta ar fi un guvern slab " o combinatie de dictatura" , aceasta afirmatie se sprijinea pe numarul mare de deputati si senatori care plasa acest partid pe locul al doilea in ierarhia Parlamentului. O alta solutie vehiculata era aceea a formarii unui guvern special pentru alegeri format din oameni nepolitici, care au ocupat functii in stat, nefiind inscrisi in vreun partid, acesta ar face alegerile in asa fel incat alegerile " sa fie expresia fidela a corpului electoral" , un asemenea guvern ar urma sa fie condus de patriarh, el urmand sa-si prezinte demisia imediat dupa alegeri . Acestea erau speculatiile presei pana la demisia guvernului si decalnsarea consultarilor.

Cei din Partidul National aveau toate motivele sa creada ca ei vor fi cei chemati la guvernare deoarece Constantin Argetoianu, membru al acestui partid, in 1926, se intalnise cu Barbu Stirbei, cel considerat a fi omul lui I.I.C. Bratianu la Palatul Regal, acesta spunand ca Partidul National va urma la guvernare si daca va fi intr-o alianta cu Partidul Taranesc ar fi si mai sigur de guvernare . Apoi, la o intalnire cu regina, Argetoianu ii propune formarea unui guvern condus de Barbu Stirbei si sustinut de Partidul National si Partidul Taranesc . La o intalnire cu regele, cel din urma declara ca: " Vreau sa chem la putere Partidul National si as fi foarte multumit daca s-ar putea forma un guvern in colaborare si cu taranisti." . În urma acestor intalniri, nationalii erau ferm convinsi ca ei vor fi cei care vor urma la guvernare.

1. "Criza" guvernamentala

Si dupa 1918 in Romania s-a pastrat cutuma politica instaurata de regele Carol I potrivit careia, dupa demisia guvernului erau chemati la consultari sefii partidelor din opozitie, in urma consultarilor unul din ei era insarcinat cu formarea noului guvern. Odata cu numirea ca Presedinte al Consiliului de Ministri, acesta primea si decretul de dizolvarea a Corpurilor Legiutoare, astfel ca trecea la organizarea de noi alegeri parlamentare. Acesta ordine era nefireasca, deaorece executivul trebuia sa emane de la legislativ si nu invers.

Si in 1926, aceasta cutuma politica a fost respectata, dupa demisia guvernului liberal la 27 martie 1926, s-a declansat "criza guvernamentala". Chiar a doua zi au fost chemati la rege sefii celor trei partide mari din opozitie si anume: Nicolae Iorga din partea Partidului National, el devenise singurul presedinte al partidului dupa retragerea strategica a lui Maniu din aceasta functie, care spera sa a ajunga Presedinte al consliliului de ministri , Alexandru Averescu din partea Partidului Poporului si Ion Mihalache din partea Partidului Taranesc, unde regele le-a propus celor trei sa realizeze un guvern de coalitie, in caz ca nu reusesc acest lucru fiecare sa prezinte liste separate de guvern . Dorinta regelui de a forma un guvern de coalitie nu era acceptata de niciunul din cele trei partide, deoarece se considera ca disensiunile nu vor disparea si acordul nu va fi perfect atata vreme cat vor fi trei partide cu multe fractiuni si cu multi sefi , Partidul Poporului a gasit insa o modalitate prin care cerinta regelui sa fie indeplinita si anume el cere fuziunea in Partidul Poporului a celorlalte partide de opozitie, pentru a se forma un partid omogen capabil sa-si asume conducerea tarii , cum era si firesc celelalte partide nu sunt de acord cu aceasta solutie.

Evenimentele zilei de 28 martie 1926 s-au petrecut in felul urmator: la ora 4 regele l-a primit pe Nicolae Iorga cu care a discutat vreme de 15 de minute, la ora 5 pe Alexandru Averescu, acesta a fost retinut 30 de minute de rege, iar la ora 6 a venit la rege Ion Mihalache care nu a stat decat 20 de minute , intersant este ca liberalii nu au fot chemati la aceste consultari, in urma carora trebuia sa se aleaga un nou Presedinte al Consiliului de ministri. Alexandru Averescu a facut un nou demers de uniune, insarcinandu-l pe P.P. Negrulescu sa prezinte Partidului National si Partidului Taranesc ideea lui de fuziune, sub tutela Partidului Poporului, idee respinsa din nou de sefi celor doua partide . Regele a cerut reprezentantilor celor trei partide, sa ii perezinte un raspuns pentru a doua zi, cand erau din nou chemati la consultari.

În acest monent al "crizei guvernamentale", Partidul Taranesc si Partidul Poporului mai fac o gafa politica care avea sa fie decisiva, aceasta micsorand considerabil sansele ca unu din cele doua partide sau impreuna sa vina la guvernare, deoarece cele doua partide nu au participat la Mesajul Regal de incheiere a Camerelor . În acest mesaj, regele a multumit guvernului liberal si celor care au participat la incoronarea de la Alba-Iulia , dojenind astfel opozitia.

A doua zi, la consultarile de la Palatul Regal, partidele au prezentat liste separate, doar Nicolae Iorga prezentand pe langa lista separata a partidului sau si o alta lista care lasa libere portofoliile de la externe, instructie publica, domenii, justitie, industrie, ministerul pentru Basarabia, plus subsecretariatele de la interne si domenii, acestea erau razervate taranistilor in cazul in care cele doua partide s-ar fi inteles pentru un acord de guvernare. Regele le-a spus sefilor de partid ca va aviza propunerile lor de minister.

Cuvintele regelui au dus la o noua serie de zvonuri cu privire la numirea noului Presedinte al Consiliului de Ministri, astfel s-a zvonit ca Maniu a fost insarcinat de rege cu formarea noului guvern

Toate zvonurile aveau sa se risipesca insa a doua zi cand, desi trebuia sa urmeze o noua runda de consultari cu Regele, s-a anuntat numirea generalului Alexandru Averescu in functia de Presedinte al Consiliului de Ministri. În dimineata zilei de 30 martie 1926, la ora 10 generalul fusese chemat la Palat si insarcinat cu formarea noului guvern, iar la ora 12 si jumatate generalul s-a reintors la Palat unde a prezentat lista cu viitorul guvern, depunand si juramantul , fiind apoi publicat in Monitorul Oficial decretul de numire al generalului ca Presedinte al Consiliului de Ministri impreuna cu cel de numire a minstrilor si secretarilor de stat urmatori: D. General C. Coanda la departa­mentul industriei si comertului; D. C. Garofilid la departamentul agriculturii si domeniilor; D. I. Mitilineu la departamentul afa­cerilor straine; D. V. Goldis la departamentul cul­telor si artelor; D. Octavian Goga la departamentul internelor; D. P. P. Negulescu la departamen­tul instructiunii; D. General G. Valeanu la departa­mentul comunicatiilor; D. T. Cudalbu la departamentul justitiei; D. Gr. Trancu-Iasi la departamentul muncii, cooperatiei si asigurari so­ciale; D. Sergiu Nita, ministru de Stat; D. I. Petrovici, ministru de Stat; D. P. Groza la departamentul lu­crarilor publice; D. Dori Popovici, ministru de Stat; D General L. Mircescu la departa­mentul rasboiului; D. I. Lapedatu la departamentul finantelor; D. I. Lupas la departamentul sanatatii si ocrotirilor sociale; M. Berlescu si C. Bucsan la depar­tamentul internelor; M. Manoilescu la departamentul finantelor si General Mihail Ionescu la departa­mentul agriculturii si domeniilor

Acest decret punea capat tuturor speculatiilor cu privire la cine va fi viitorul Presedinte al Consiliului de Ministri, dar spulbera si sperantele pe care le mai aveau sefii celorlalte doua partide care intrasera in aceasta cursa, dar pe care o prierdusera fara drept de apel.

Se pare ca Ionel Bratianu se tinuse de cuvant fata de generalul Averescu, deoarece spunea ca in iunie 1924 atunci cand generalul tinuse o adunare la Arenele Romane din Bucuresti la care participasera, in numele Partidului Poporului, aproximaiv 50000 de oameni care voiau sa mearga la Palatul Regal si sa ceara demisia guvernului Bratianu si numirea lui Averescu in locul acestuia, a avut loc o intalnire intre general si Bratianu, cei doi ajungand la un acord, Bratianu a promis ca va sustine venirea la guvern a lui Averescu, iar acesta a promis ca va duce o politica de continuitate. Dupa intrevedere Averescu le-a cerut manifestantilor sa se imprastie pentru ca scopul lor fusese atins

Bratianu l-a preferat se pare pe Averescu deoarece acesta sprijinise actul de renuntare la tron al principelui Carol, astfel ca acest guvern era o garantie ca actul va fi respectat atata vreme cat P.N.L. nu se va afla la guvernare , erau pedepsite cu acest prilej partidele care nu sustinusera actul de la 4 ianuarie 1926.

Desi l-a numit pe Averescu, se pare ca regele intocmise proiectul de decret prin care era chemat sa formeze guvernul Iuliu Maniu, dar la insistentele lui Bratianu si ale reginei Maria , regele cedase pentru ca cei doi au speculat atitudinea nationalilor si taranistilor fata de criza dinastica , dar si faptul ca nu participasera la incoronarea din 1922

2. Numirea Generalului Președinte al Cosiliului de Miniștri

În vreme ce se aflau acasa la Iorga pentru a discuta noua formula de guvern, natonali au primit vestea formarii noului guvern si, " Ca o furtuna s-au ridicat valuri de blesteme si de injuraturi la adresa Regelui si a lui Bratianu" . Se pare ca nici reactia opiniei publice nu a fost prea diferita de cea a nationalilor, o nota a Sigurantei din 1 aprilie 1926 relata ca opinia publica e convinsa de faptul ca in spatele lui Averescu se afla de fapt P.N.L.

Datorita zvonurilor ca se pregateste o revolta din partea opozitiei unite contra numiri lui Averescu, a fost trimis la casa lui Nicolae Iorga generalul Nicoleanu, prefectul politiei capitalei, care le-a spus fruntasilor opozitiei, care se adunsera aici pentru noi consultari, sa nu puna la cale "ceva" pentru ca trupele sunt concentrate in cazarmi si gata sa intervina, cei doi lideri, Maniu si Mihalache, l-au asigurat pe acesta ca nu se va intampla nimic

La 1 aprilie 1926 presa vremii era gata sa anunte un guvern format de Iuliu Maniu, astfel ca in ziarul sau Iorga publica lista acestui cabinet , aproape de publicarea acestei liste a fost si organul de presa al P.N. de la Cluj, "Patria", dar el a evitat publicarea listei in ultimul moment . Vina de a nu reusi sa ajunga la guvernare este si a celor doua partide pentru ca nu au fost capabile sa realizeze un acord de colaborare pentru guvernare , dar chiar si divizate ea era in conceptia unora de zece ori mai numeroasa si puternica decat guvernul Partidului Poporului

Presa internationala anunta si ea numirea noului guvern roman, " Le Temps" spunea ca guvernul generalului Averescu avea un caracter tranzitoriu, el avand misiunea de a organiza noile alegeri , si "Journal des Debats" sustinea aceiasi ipoteza

Trecand peste surpriza numiri generalului Alexandru Averescu la conducerea noului guvern, trebuie sa spunem ca acest guvern era totusi unul slab, condus din umbra de liberalii care l-au adus la guvernare , pentru ca Generalul " nu mai avea decat o umbra de partid si cativa prieteni de altadata" , prin urmare cel insarcinat sa conduca tara si sa organizeze noile alegeri generale era doar o marioneta liberala , care incercase inainte de demisia guvenului I.I.C. Bratianu sa se delimiteze de protectorii sa-i liberali, condamnand aliantele pe care le incheiase cu acestia in trecut

3. Cine era Generalul

Alexandru Averescu se nascuse la 9 martie 1859 in Ismail, Basarabia, fiind fiul slugerului Constantin Averescu care fusese ofiter in armata tarista, apoi institutor la scolile din Iasi si Targu Frumos . Alexandru se va inscrie initial la Seminarul Teologic apoi la Scoala de Arte si Meserii din Bucuresti, se va inrola voluntar in Razboiul de Independenta, eveniment ce-i va influenta destinul deoarece datorita faptelor de arme ajunge sergent, urmand apoi cariera militara prin frecventarea Scolii Divizionare de la Manastirea Dealu , ajungand apoi sa fie absolvent al scolii de razboi de la Torino, in 1886 . A fost numit atasat militar la Legatia romana de la Berlin intre anii 1896-1898 , iar in 1906 a fost inaintat de catre regele Carol I la gradul de general de brigada. Intra pentru prima data in Parlamentul tarii in 1907, candidand pe listele P.N.L, nefiind insa membru al acestui partid, a fost numit Ministru de Razboi, functie pe care a ocupat-o de la 13 martie 1907 pana la 4 martie 1909 , in timpul cat a fost ministru a avut ingrata misiune de a inabusi revoltele taranesti din 1907, acest eveniment a fost exploatat pe viitor de adversarii sai politici.

A detinut si functia de Sef al al Marelui Stat Major General intre 18 noiembrie 1911- 2 decembrie 1913, fiind cel care a condus armata romana in Cel De-al Doilea Razboi Balcanic

Din 1912 este inaintat la gradul de general de divizie, iar in 1917 la cel de general de armata primind comandamentul Armatei a II-a in timpul Primului Razboi Mondial, conducand aceasta armata la victoria ofensiva de la Marasti

Va exercita functia de prim-ministru pentru prima data in 1918, doar pentru trei luni, ianuarie-martie, timp in care va negocia Pacea de la Bucuresti cu Puterile Centrale, Pace pe care o va semna succesorul lui, Alexandru Marghiloman . Din 1918 devine seful Ligii Poporului care si-a schimbat numele in 1920 in Partidul Poporului.

Înca din timpul razboiului in jurul generalului Averescu s-a nascut un adevarat mit, mit care a crescut in intensitate dupa terminarea razboilui, generalul era numit "tatucul", "tata Averescu" sau "semanatorul de ofensive" . Apogeul acestui curent a fost atins in 1919 , dar ca orice mit acesta a tinut atata timp cat Averescu a stat departe de guvernare si nu si-a dezamagit adulatorii. Dupa guvernarea din 1920-1921 ca urmare a dezamagirilor produse de aceasta, care a infaptuit totusi reforma agrara, mitul generalului Averescu s-a risipit , acest mit dezvoltandu-se doar in Vechiul Regat, peste munti insa, vechii conducatori ai Partidului Natioal Roman ramaneau pentru moment atotputernici

Partidul Poporului condus de generalul Averescu era in 1926 un partid mic, al carui lider nu mai avea priza la mase asa cum avusese imediat dupa razboi, cu toate acestea el reuseste sa formeze noul guvern, in care curprinde si trei lideri importanti ai ardelenilor, numiti de Nicolae Iorga "fripturisti" , acestia erau Vasile Goldis, Ioan Lupas si Ioan Lapedatu . Prin includerea celor trei ardeleni in guvern, acesta incerca sa-si legitimeze suportul national, demonstrand ca are sustinere si in Ardeal, dar s-a dorit si o destabilizare a Partidul National cu care urma sa se dueleze in viitoarele alegeri.

Generalul Averescu prezida pentru a treia oara guvernul si urma sa organizeze doar pentru a doua oara alegerile generale, vom vedea cum a inteles generalul sa organizeze alegerile.