PERSOANELE ABUZATE (FIZIC, PSIHIC) – PERSOANE CU NEVOI SPECIALE

VIOLENTA IN FAMILIE

Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este aceea formulata de Stark si Flitcraft: ”Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor care apartin victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin, amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie”.

Se numeste 'violenta in familie' orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima violentei in familiei, in urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor agresati este destul de mare. Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplu motiv ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor.

Familia care constituie un teren de manifestare a violentei domestice devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii. Ele capata un stigmat in ochii celorlalti si in acelasi timp un sentiment de culpa care le face sa se izoleze.

Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin.Pe de alta parte, barbatii violenti au ca si caracteristici de personalitate aparte: lipsa abilitatilor si a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenti, a comunica, in mediul intim al caminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt, in vreme ce, la locul de munca ramane o rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat in limitele orelor de serviciu.

Influentele violentei domestice asupra dezvoltarii copiilor

Functia principala a familiei, cresterea copiilor, este distorsionata cu largi si dramatice consecinte in viitor. Perturbarea acestei functii se petrece in general, ca o stare de boala cronica ce se acutizeaza in momentele evenimentelor de violenta. Cercetarile arata ca trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu ei sunt victimele directe, este mai intensa si cu consecinte mai profunde si mai de durata decat in cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor (Catheline, Marcelli, 1999).

Intr-o familie bantuita de violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate.

Functiile parentale nu mai pot fi implinite. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sanatate fizica) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Coplesita de rusine pentru ceea ce i se intampla, de sentimentul esecului in cea mai importanta relatie interpersonala, de teroare, de autoacuzatii (Polman,1994) femeia nu mai este capabila de a juca nici unul din rolurile impuse de viata familiei.

In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt ramane intr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur. Aceasta situatie este probabil si explicatia numarului mare de accidente domestice ale caror victime sunt copiii.

Copiii care cresc in familii violente dezvolta comportamente si o conditie fizica ce-i face usor de recunoscut. Ei prezinta:

probleme fizice, boli inexplicabile, expusi la accidente in casa si in afara casei, dezvoltare fizica mai lenta

probleme emotionale si mentale: anxietate marita, simtamant de culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si moarte

probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viata mai fericita a colegilor

probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, probleme cu somnul, enurezie, batai, fuga de acasa, sarcini la varste mici, relatii pentru a scapa de acasa, mutilare, consum de droguri si alcool, comportament defensiv cu minciuna

probleme scolare - neincredere, eliminare, schimbari bruste in performantele scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale

identificare cu eroi negativi.

Un lucru mai putin luat in considerare pana acum este faptul ca in randul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid si ca pe primul loc in randul cauzelor se afla climatul familial deteriorat si slaba comunicare in cadrul familiei.

Desi incidenta fenomenului este in scadere, se manifesta o acutizare a lui, in sensul cresterii intensitatii violentei (acte de cruzime).

Incepand cu data de 1 septembrie 2003, a intrat in vigoare Legea nr.217/22.05.2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, care a fost modificata si completata recent prin Ordonanta nr. 13/8 ianuarie 2004. Aceasta lege contribuie in mod semnificativ la evolutia legislatiei romanesti in ce priveste protectia drepturilor omului, tinand cont de frecventa cazurilor de violenta in familie si consecintele fizice si psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii, rezulta ca anual, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata in urma unor acte de violenta (procentual inseamna ca 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) si multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen.

Violenta casnica a crescut alarmant in contextul unei societati generatoare de nemultumiri si frustrari, ce ofera premisele unui comportament violent in familie. Femeile sunt, in mod evident, parte vulnerabila din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media si de statisticile existente.Violenta domestica asupra femeilor reprezinta o amenintare permanenta, insotita sau nu de o ranire fizica sau psihica in cadrul relatiei cu partenerul, indiferent daca sunt sau nu casatoriti legal sau daca exista raporturi de familie intre ei, daca au aceelasi domiciliu. Conform legii, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material si, in acelasi timp, impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.

Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie.

Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplul motiv ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor.

In aceste familii este evidenta izolarea sociala a sotiei de catre sotul violent, care nu doreste ca sotia lui sa aiba relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin.

Conform legii, aceste cazuri de violenta in familie trebuie supuse medierii la cererea partilor, mediere realizata de catre persoane specializate, prin consiliul de familie format din rude sau de catre mediatori autorizati. Acesta mediere insa nu opreste desfasurarea procesului penal sau aplicarea de sanctiuni pentru cei care au savarsit abuzuri. De asemenea, legea prevede si infiintarea de Centre pentru adapostirea victimelor violentei in familie, care sunt unitati de asistenta sociala ce asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa fuga de acasa. In acelasi timp, este interzis accesul in incinta adapostului a agresorului, acesta izolare a victimelor se face cu consimtamantul acestora.

Adaposturile publice sau private asigura gratuit atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia: protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea vor avea drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor probleme de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala.

La primirea in adapost, victima este ajutata din punct de vedere legal sa-si protejeze bunurile ramase la agresor. Acest ajutor este gratuit, la fel ca si ingrijirea medicala si psihiatrica, oferita victimei pentru a o ajuta sa treaca peste socul si trauma unei astfel de violente. Insa, in acelasi timp cu adapostirea si protejarea victimei, se poate incepe urmarirea penala si judecarea in instanta, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice care dovedesc ca un membru al familiei a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru.

Din studiul situatiei violentei in familie, majoritatea infractiunilor savarsite intre membrii familiei le constituie cele de omor, tentativa de omor, loviri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vatamare corporala grava, vatamare corporala, viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuala, coruptie sexuala, incest, talharie, abandon de familie - art. 305 Cod penal (numai litera 'a' - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, prin expunerea la suferinte fizice sau morale care se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda), rele tratamente aplicate minorului si punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji.

Astfel infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, prin care acesta este pus in primejdie grava de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani. Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani iar vatamarea corporala se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Important este ca toate persoanele care ajung victime ale violentei in familie sa-si cunoasca drepturile si sa apeleze cu incredere la institutiile si persoanele care le pot ajuta (Politie, centre de adapost, avocat, medic, psiholog, familie, prieteni etc.), fara teama si fara a-si ascunde suferinta, de care, in multe cazuri, se considera tot ele vinovate.

Un lucru mai putin luat in considerare pana acum este faptul ca in randul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid si ca pe primul loc in randul cauzelor se afla climatul familial deteriorat si slaba comunicare in cadrul familiei.

Desi incidenta fenomenului este in scadere, se manifesta o acutizare a lui, in sensul cresterii intensitatii violentei (acte de cruzime).

 Incidenta

Legea privind combaterea violentelor familiale

Potrivit Legii 217/25 mai 2003, violenta in familie reprezinta „orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie, impotriva altui membru al aceleeasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material”.

De prevederile legii beneficiaza si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti (concubinii) sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.

Potrivit Inspectoratului General al Politiei Romane, orice persoana care considera ca este victima a violentei sau se simte amenintata trebuie sa stie ca violenta in familie este o infractiune prevazuta si sanctionata de Codul Penal.

In acelasi timp, violul comis in familie este pedepsit.Daca violenta fizica s-a produs, victima trebuie sa mearga la Serviciul Medico-Legal in cel mult 48 de ore de la comiterea agresiunii, pentru constatarea acesteia si eliberarea unui certificat medico-legal, care costa aproximativ 300.000 de lei. In plus, trebuie anuntata cea mai apropiata sectie de Politie, in cel mult doua luni de la producerea agresiunii. Pentru ca Politia sa poata apara de repetarea violentelor, este bine sa fie facuta o plangere care sa fie inregistrata la sectie.

Daca numarul de zile de ingrijiri medicale este sub 60 de zile, chiar daca Politia incepe urmarirea penala, victima se poate impaca in orice moment cu agresorul, iar impacarea inlatura raspunderea penala a autorului. Specialistii spun insa ca, de regula, dupa impacare violenta va deveni si mai mare.Pentru ca impacarea sa insemne si oprirea violentelor, incepind cu data de 25 august, vor fi instruiti si isi vor desfasura activitatea specialisti in medierea conflictelor.

Daca pericolul de agresare persista, Politia poate indruma victimele violentei in familie spre adapostul cel mai apropiat. De luni, in fiecare judet vor fi infiintate astfel de adaposturi. Acolo, victimele agresiunii si copiii acestora, vor beneficia de cazare pe o perioada determinata, masa, asistenta psihologica, juridica, medicala, si chiar de asistare in instanta. In cursul urmaririi penale sau a judecatii, instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savirsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru poate dispune, in mod provizoriu, masura interzicerii agresorului de a reveni in locuinta familiei. Politistii recomanda victimelor ca, in momentul in care conflictul devine acut, sa stea cit mai aproape de usa. Daca sint lovite, este bine ca victimele sa strige dupa ajutor si sa paraseasca locuinta. De asemenea, este binevenit sprijinul unui vecin de incredere care, atunci cind aude strigatele de ajutor, sa cheme Politia.

Specialistii spun ca nu victima este vinovata de producerea violentei si ca asemenea fapte sint ciclice. Odata ce prima violenta s-a produs, este putin probabil ca agresiunile vor inceta.

In privinta copiilor din aceste familii, chiar daca nu sunt loviti de agresor, simplul fapt ca sunt martori la violenta le poate afecta dezvoltarea fizica si psihica, cu traumatisme adeseori ireversibile asupra lor. Copiii care traiesc in medii acut violente dezvolta in mai mare masura comportamente agresive, uneori delincvente, cum ar fi consumul ilicit de droguri, aderarea la gasti de cartier, abandoneaza in mai mare masura scoala iar ca adulti devin, in majoritatea cazurilor, agresorii propriilor lor familii.

Violenta in familie reprezinta o serioasa problema de sanatate publica, agresiunile impotriva femeii consituind o importanta cauza de deces si incapacitate de munca, la fel de grava ca si cancerul, care afecteaza sanatatea intr-o masura mult mai mare decit accidentele de munca si malaria la un loc.

In multe cazuri, agresorul este foarte violent, mergind pina la uciderea sotiei, copilului sau altui membru al familiei. Dar cele mai frecvente agresiuni constau leziuni grave, leziuni in timpul sarcinii, la copii, sarcina nedorita si la virsta prea tinara, boli cu transmitere sexuala, inclusiv HIV/SIDA. Alte consecinte ale fenomenului sint cele de ordin psihologic, precum sinucidere, probleme de sanatate mintala sau reactiile neasteptate ale copiilor care asista la acte de violenta.

Pina in anul 2002, in Romania nu exista in cadrul legislativ nici o referire cu privire la acest fenomen. In Codul penal romanesc nu erau prevazute articole prin care violenta in familie sa fie incriminata si pedepsita, fiind prezazute articole prin care se pedepseau actele de violenta in general. Din noiembrie 2002, au fost facute modificari in Codul penal, actele de violenta domestica fiind pedepsite.

Problema violentei in familie a atins cote alarmante, majoritatea evenimentelor de acest fel fiind inregistrate in familiile sarace, dar fara sa fie excluse radical din familiie instarite de intelectuali.

Violenta in familie este un fenomen care, in mare masura, inca nu este constientizat de catre societate ca fiind ceva deosebit de grav. Poate de aceea sunt multi cei care prefera sa nu intervina in cazul in care asista la o asemenea scena, sau stiu ca asa ceva se petrece in imediata lor apropiere, in familiile cunoscutilor sau chiar a rudelor.

Romanul inca mai are conceptia ca nu e mare scofala sa-ti mai “boxezi” din cand in cand nevasta. De asemenea, multi sunt adeptii ideii ca “bataia este rupta din cer” si trebuie sa faca parte integranta din educatia unui copil. Iar aici nu vorbim despre o palma scapata la nervi o data la 3 ani, ci despre cazurile in care copiii sunt snopiti in bataie cu pumni, picioare, cu cureaua, dati cu capul de pereti sau alte pedepse de genul acesta, in urma carora raman rani fizice grave dar mai ales rani psihice si sufletesti deosebit de profunde.

In violenta domestica este inclus si abuzul psihologic care este devastator, fiind comparat cu tortura ostaticilor care de asemenea erau privati de libertate, de somn, fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele. Erau terorizati, fiind in permanenta cuprinsi de sentimentul de frica.Violenta psihologica inseamna folosirea amenintarilor si a comportamentelor menite sa produca teama: ridicarea vocii sau pastrarea unei taceri prelungite precum si apelarea la cuvinte si actiuni care distrug increderea si imaginea de sine a femeii. Odata instalata teama de agresiune, amenintarile sunt suficiente pentru a mentine o stare permanenta de teroare si teama.

Uneori persoanele abuzate ajung sa se autoinvinovateasca pentru bataile pe care le primesc, avand o perceptie gresita asupra realitatii, cauzata de multiplele abuzuri la care aceastea sunt supuse.

Femeile agresate sunt treptat distruse psihic si rabda bataile partenerului lor de viata foarte multi ani inainte de a se hotari sa faca ceva pentru a schimba situatia. Iar cele care stau cu un barbat care le bate, le terorizeaza, si motiveaza ca “rabda de dragul copiilor”, gresesc profund. Pentru ca atmosfera incarcata de tensiune din casa ca si asistarea la scandalurile dintre parinti si bataile primite de mama, ii afecteaza in mod deosebit pe copii, toate acestea avand consecinte vizibile pe tot parcursul vietii lor.

Datele oferite de catre Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii indica o dinamica ascendenta a numarului de copii victime ale infractiunilor de natura sexuala.Astfel, in 1998 numarul cazurilor inregistrate era de 379, in 1999 creste la 618, iar in 2002, conform datelor statistice, 295 de copii au fost victime ale abuzurilor fizice (vatamare corporala, lovituri cauzatoare de moarte, tentativa de omor, omor), 619 cazuri de abuz sexual (viol, perversiuni sexuale, incest, rele tratamente aplicate minorului) si 1170 cazuri de abandon familial.

Apreciem ca numarul cazurilor de abuz ce fac obiectul interventiilor si investigatiilor de specialitate este mult mai mare. Studiul realizat de „Salvati Copiii” pe un esantion de 425 cazuri evidentiaza existenta abuzului emotional in 90% din cazurile analizate si abuz fizic in 75% din cazuri.

Conform studiului cu reprezentativitate la nivel national (1556 parinti si 1295 copii) privind incidenta cazurilor de abuz asupra copilului realizat de ANPCA, OMS si Banca Mondiala situatia se prezinta astfel: 18,4% dintre parinti declara ca isi abuzeaza fizic copiii, in comparatie cu 24,2% cat declara copiii. 47,2% dintre parinti declara ca utilizeaza bataia ca metoda educativa in comparatie cu 84% dintre copiii chestionati. Referitor la alte forme de abuz, 25,6% dintre parinti recunosc ca isi expun copiii la diverse forme de abuz psihologic si 63,8% la agresiune verbala.

In cazul abuzului sexual asupra copilului, un singur caz a fost recunoscut de parinti, reprezentand un procent de 0,1%, procent care creste pana la 9,1% in cazul sondajului in randul copiilor.In ceea ce priveste situatia copiilor aflati in institutii de protectie, conform studiului realizat de UNICEF si IOMC pe un esantion de 3.164 de copii, aproape jumatate (48,1% ) dintre copiii aflati in grupa de varsta 7-18 ani afirma ca sunt pedepsiti prin bataie de catre personalul institutiei. In ceea ce priveste abuzul sexual din datele studiului a reiesit ca 36,1% dintre copiii din institutii au auzit de obligarea unor copii la practici sexuale dar numai copiii din grupa de varsta 15-18 ani recunosc acest lucru.Copiii care au avut curajul sa recunoasca faptul ca ei au fost victimele unor astfel de abuzuri este foarte mic: 4,3%. Intre abuzatori sunt citati copiii din aceiasi institutie, personalul din institutie, copii din alte institutii si rude ale copiilor, intr-o pondere de sub 5%. Semnificativ este faptul ca aproape 30% dintre copii nu vor sa spuna cine este abuzatorul.

Copilul si indicatorii de abuz

A sesiza ca un copil este victima a abuzului este adesea dificil si aceasta cu atat mai mult cu cat el este mai mic.Primul motiv este ca abuzul survine, de obicei fara martori, in intimitatea caminului si ca povestea descrisa pentru a explica leziunile copilului este falsa. Ori elementul cel mai important in medicina pentru stabilirea unui diagnostic este tocmai istoria cazului. Necunoasterea acestei problematici este un alt factor care diminueaza sansele de identificare a unui abuz fizic. Chia si astazi, pregatirea viitorilor medici este in mod clar insuficienta in ceea ce priveste relele tratamente aplicate copiilor.

Atitudinile si credintele personale ale intervievantilor constituie o alta cauza. in fata copilului care prezinta leziuni traumatice suspecte, anumiti medici nu pot, pur si simplu, sa creada ca ele au fost provocate voluntar de catre parinti, mai ales daca este vorba de o familie aparent corecta cu care ei au relatii bune. Singur faptul de a evoca aceasta posibilitate le provoaca disconfort. Mai degraba decat sa verifice veracitatea acestei ipoteze, ei prefera sa accepte de la inceput povestea unui accident sau evocarea posibilitatii unei boli rare pentru a explica leziunile copilului. Altii, temandu-se ca parintii sa nu fie acuzati fara a fi vinovati, nu semnaleaza situatia unui copil inainte de a avea certitudinea absoluta a unui diagnostic de abuz. Altii, chiar si cu o banuiala serioasa, refuza sa initieze un proces considerat ca o sursa de potentiale neplaceri (furia parintilor, redactarea rapoartelro si, mai ales, teama de o eventuala marturie in justitie).

Nu este vorba de a se indoi sistematic de toata lumea. Dar nici nu trebuie sa ne facem complicii parintilor care maltrateaza. Cu timpul abuzurile fizice devin din ce in ce mai severe. Deci, exista interesul de a le identifica cat mai repede pentru a porteja copilul.Etapa intai si fundamentala este de a considera aceasta posibilitate.

Totodata, a determina intr-o maniera definitiva ca un copil a fost maltratat nu intra in responsabilitatea medicului de prima linie. Medicii experti si intervenantii sociali care vor efectua ancheta vor avea nevoie de informatii culese de toti cei care au intervenit. Diagnosticul final este stabilit prin punerea in comun a unui ansamblu de indicatori, cu cat sunt mai multe informatii cu atat imaginea este mai clara. Locul de predilectie in care se intalnesc victimele abuzului fizic este departamentul de urgente a unui serivciu de spital 

Situatia cazurilor de violenta familiala in perioada 2004-2007 in Romania

Raportarile trimestriale primite de la compartimentele judetene si prelucrate de angajatii Agentiei  Nationale de Statistica pentru a obtine date statistice cu privire la cazurile de violenta in familie si la decesele inregistrate ca urmare a actelor de violenta in familie.

Astfel, numarul total de cazuri de violenta in familie inregistrate si raportate in perioada 2004 – trimestrul III 2007 se ridica la: 33.730 cazuri si 507 decese.

Repartitia cazurilor de violenta in familie pe regiuni

Institutiile care raporteaza cazuri de violenta in familie

Prevenirea violentei in familie

Politia Romana se afla intr-un proces continuu de adaptare a activitatilor sale specifice nevoilor comunitatii si de punere in acord a acestora cu dinamica normativa si institutionala. Inca din 1996, Serviciul de Prevenire a Criminalitatii, si mai tarziu Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, au desfasurat o serie de programe de prevenire a violentelor in familie, in parteneriat cu societatea civila.Programele de prevenire a violentei in familie initiate de Politia Romana, in parteneriat cu structuri guvernamentale si organizatii neguvernamentale au avut, in principal urmatoarele obiective: sensibilizarea opiniei publice in legatura cu amploarea si gravitatea acestei probleme sociale (campanii de constientizare in randul populatiei, programe de educatie comunitara prin care s-a urmarit schimbarea mentalitatii si prejudecatilor populatiei, prin cristalizarea unor curente favorabile prevenirii si combaterii violentei in familie); identificarea, inregistrarea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie; pregatirea politistilor pentru tratarea corespunzatoare a plangerilor victimelor violentei in familie; elaborarea unei strategii comune in scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor, care sa implice toate institutiile cu care este nevoie sa se coopereze (Parchetul, Instantele, organizatiile neguvernamentale, institutiile de ingrijire medicala); propuneri in domeniul legislativ, fie pentru elaborarea unor acte noi, fie pentru completarea celor existente.