Comertul electronic

COMERTUL ELECTRONIC

Odata cu dezvoltarea Internetului un nou tip de afacere s-a evidentiat din ce in ce mai accentuat: comertul on-line sau comertul electronic.

Notiunea de comert electronic

Conform Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD) comertul electronic reprezinta desfasurarea unei afaceri, vanzarea de bunuri si servicii prin intermediul Internetului.

Au aparut nenumarate site-uri si firme care se ocupa cu vanzarile en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de licitatii on-line, cu furnizarea accesului contracost la pagini cu informatii, intr-un cuvant abordeaza o forma sau alta de comert virtual, un domeniu cat se poate de profitabil.

Avantajul este evident: piata pe Internet creste exponential de la un an la altul. Un site bine lucrat, cunoscut si care ofera produse de calitate la preturi bune va avea mai multi vizitatori, mai motivati si mai inzestrati financiar decat magazinele de cartier.

In general procesul de vanzare-cumparare on-line se desfasoara astfel:

Comerciantul isi deschide un site de Internet pe care isi prezinta detaliat produsele si conditiile comerciale (preturi, termene de livrare, garantie, incasare.)

Cumparatorul intra pe acest site, gaseste produsul cautat si transmite o comanda catre comerciant, specificand produsele, cantitatile comandate, modalitatea de plata si adresele de livrare, de facturare. In cazul platii cu card, pe o pagina securizata, cumparatorul isi introduce si datele cardului.

Dupa verificarea veridicitatii datelor din comanda, comerciantul livreaza marfa catre cumparator, incasand contravaloarea acesteia fie de pe cardul cumparatorului, fie la livrarea produselor sau chiar in avans, in unele cazuri.

2 Legislatia in domeniul comertului electronic

Activitatea de comert electronic este reglementata de o serie de legi, hotarari de guvern si regulamente cum ar fi:

Legea comertului electronic nr. 365/2002;

Hotararea de Guvern nr. 1308 din 20/11/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea legii 365/2002 privind comertul electronic;

Legea nr. 51/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta;

Legea semnaturii electronice nr. 455/2001

Regulamentul nr. 4/2002 al BNR privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica.

Legea comertului electronic nr. 365/2002

Legea Comertului Electronic a devenit aplicabila pe data de 5 octombrie 2002 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 483/ 2002.

Reglementarile din acest act normativ se aplica tuturor furnizorilor stabiliti in Romania si vizeaza actele de comert desfasurate prin mijloace electronice, stabilind, de asemenea, conditiile de furnizare a serviciilor societatii informationale si identificand faptele savarsite in legatura cu securitatea acestor servicii.

Din categoria serviciilor societatii informationale sunt excluse:

ofertele de servicii care necesita manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, desi prestarea serviciilor implica utilizarea de echipamente electronice;

activitatile care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

schimburile de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare echivalente, intre persoane care actioneaza in alte scopuri ale activitatii comerciale;

Furnizarea de servicii prin intermediul Internetului de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa unei autorizari prealabile si trebuie sa respecte principiile concurentei libere si loiale.

Firma distribuitoare are obligatia de a pune la dispozitie clientilor si autoritatilor publice mijloace si tehnici care sa permita un acces facil, direct, permanent si gratuit la informatii

numele sau denumirea vanzatorului;

domiciliul sau sediul furnizorului;

datele necesare contactarii firmei in mod direct si efectiv (numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica,etc.);

numarul de inmatriculare si codul de inregistrare fiscala in registrul comertului sau in alt registru public similar;

tarifele aferente serviciilor oferite cu precizarea scutirii, includerea sau neincluderea taxei pe valoarea adaugata, precum si a cotei acesteia;

includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul;

O alta problema reglementata se refera la mesaje comerciale nesolicitate cunoscute si ca SPAM-uri. Conform prevederilor legale, este interzisa efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica, cu exceptia acelor cazuri in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari. In situatia in care aceste mesaje comerciale constituie un serviciu al furnizorului ele sunt permise si trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

mesajul si firma/persoana fizica expeditoare sa fie usor si clar de identificat;

ofertele promotionale, precum si reducerile, premiile si cadourile, sa fie clar identificabile, iar conditiile care trebuie indeplinite pentru obtinerea lor sa fie usor accesibile si clar prezentate;

competitiile si jocurile promotionale sa fie explicate corect si obiectiv, iar conditiile de participare sa fie usor accesibile si clar prezentate;

In ceea ce priveste validitatea si proba contractelor incheiate prin mijloace electronice se precizeaza ca nu este necesar consimtamantul prealabil al partilor asupra utilizarii mijloacelor electronice. Proba incheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezulta din aceste contracte este reglementata de prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica, precum si de HG nr. 1308 din 20/11/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ.

Destinatarul serviciilor societatii informationale are dreptul de a primi informatii exprimate intr-un limbaj accesibil referitoare la:

etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul sau procesul de vanzare-cumparare;

stocarea sau nu a contractului in baza de date a furnizorului de servicii;

mijloacele tehnice pe care societatea le pune la dispozitia clientului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

limba in care se poate incheia contractul/procesul de vanzare-cumparare;

Una din obligatiile furnizorului este si aceea de a oferi clientului posibilitatea de a utiliza procedee si metode tehnice adecvate, eficace si accesibile, care sa permita identificarea si corectarea erorilor aparute la introducerea datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia. Exceptia este data de acele situatii in care s-a convenit altfel cu destinatarul, cu conditia ca nici una dintre parti sa nu aiba calitatea de consumator.

Clauzele si conditiile procesului de vanzare-cumparare trebuie puse la dispozitie consumatorului intr-un mod care sa ii permita acestuia sa le stocheze si sa le reproduca, mai putin acele cazuri cand contractele se incheie exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare echivalente.

Se considera incheiat procesul de vanzare-cumparare in momentul acceptarii ofertei si realizarea comenzii efective.

Executarea contractului este imediata, mai putin acele situatii cand se prevede altceva.

In cazul in care consumatorul trimite acceptarea ofertei prin mijloace electronice furnizorul de servicii are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, dupa caz, a acceptarii acesteia, in unul dintre urmatoarele moduri:

trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica sau printr-un alt mijloc de comunicare echivalent, la adresa indicata de catre destinatar, in termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptarii;

confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei, printr-un mijloc echivalent cu cel folosit la trimiterea ofertei, imediat ce oferta a fost primita de furnizorul de servicii.

Legea Comertului Electronic impune ca informatia sa fie prezentata sau pastrata in forma sa originala indeplinind cumulativ urmatoarele conditii:

se garanteaza integritatea informatiei prin respectarea standardelor nationale in domeniu;

mesajul este semnat utilizandu-se semnatura electronica a emitentului;

informatia poate fi furnizata si prezentata la cerere.

In acele situatii cand serviciile societatii constau in transmiterea intr-o retea de comunicatii a informatiei oferite de parteneri, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru stocarea automata, intermediara si temporara a informatiei, in masura in care aceasta operatie are loc in scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei catre alti destinatari, la cererea acestora. Trebuie, insa indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

nu se aduc modificari asupra informatiei transmise;

accesul la informatie indeplineste conditiile legale;

actualizarea informatiei respecta regulile si uzantele aplicate in domeniu;

obtinerea de date despre natura si utilizarea informatiei trebuie puse la dispozitia tuturor persoanelor interesate;

Daca serviciile oferite de societate constau in stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, firma furnizoare nu raspunde pentru informatia stocata la cererea unui destinatar. Sunt impuse, insa o serie de conditii:

in cazul unor daune, societatea trebuie sa dovedeasca faptul ca nu a stiut ca activitatea sau informatia stocata este nelegala sau ca ar putea vatama drepturile unui tert;

daca firma are cunostinta faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala sau ar putea vatama drepturile unui terte persoane, societatea furnizoare trebuie sa actioneze in vederea eliminarii sau a blocarii accesului la aceasta.

Societatile care au ca activitate principala facilitarea accesului la informatia furnizata de alte firme prin oferirea unor instrumente de cautare a informatiilor sau a unor legaturi cu alte pagini de web, nu raspunde pentru informatia in cauza. Singura conditie este ca societatea sa nu aiba cunostinta despre faptul ca informatia facilitata este nelegala sau ar putea prejudicia drepturile unui tert;

Furnizorul de servicii raspunde pentru informatie atunci cand caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritati publice.

De asemenea, tot in obligatiile furnizorului de servicii se afla si sarcina de a informa de indata autoritatile publice competente despre activitatile cu aparenta nelegala desfasurate de clientii firmei sau despre informatiile cu aparenta nelegala furnizate de acestia.

Furnizorii de servicii sunt obligati sa comunice de indata autoritatilor si informatii care sa permita identificarea clientilor, in cazul in care s-au incheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei.

Societatile sunt obligate sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea sau stocarea informatiei furnizate de un client al serviciului respectiv, prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, daca aceste masuri au fost dispuse de o autoritate publica sau la primirea unei plangeri, unei sesizari din partea oricarei persoane.

Plangerea sau sesizarea poate fi facuta de catre orice persoana care se considera prejudiciata prin continutul informatiei in cauza. Ea se intocmeste in forma scrisa, fiind obligatorie precizarea motivelor, datarea si semnarea. Este precedata, insa de o cerere in justitie, avand acelasi obiect si aceleasi parti.

Cand se formuleaza decizia autoritatilor, acesta trebuie motivata si se comunica celor doua partilor in termen de 30 de zile de la data primirii plangerii sau a sesizarii. Termenul devine de 15 zile pentru situatia in care autoritatea a actionat din oficiu.

Persoanele interesate pot formula contestatie in termen de 15 zile de la comunicare la instanta competenta. Sentinta este definitiva.

Autoritatea competenta pentru rezolvarea acestor chestiuni este ARCTI. Ea poate solicita societatilor orice informatii necesare precizand baza legala si scopul solicitarii. Se pot stabili termene pana la care aceste informatii sa ii fie furnizate, in caz contrar fiind prevazute sanctiuni. Verificarile sunt desfasurate prin personalul de control imputernicit al ARCTI, acesta putand solicita declaratii sau orice documente necesare pentru indeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sa obtina copii, lasandu-i acesteia originalele. De asemenea, personalul de control este autorizat sa faca inspectii inopinate, al caror rezultat va fi inregistrat intr-un proces-verbal de constatare, si sa primeasca, la convocare sau la fata locului, informatii si justificari.

ARCTI are dreptul si obligatia de a sesiza organele de urmarire penala la constatarea de incalcari ale legii penale.

Asociatiile si organizatiile neguvernamentale cu caracter profesional sau cele constituite in scopul protectiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu handicap pot elabora coduri de conduita cu prevederi referitoare la:

solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciara;

protectia minorilor si a demnitatii umane;

• protectia clientilor cu privire la comunicarilor comerciale (Spam-uri).

Semnatura electronica (digitala)

Semnatura digitala reprezinta o metoda sigura de a dovedi autenticitatea unei persoane ce va trimite un document oarecare cu avantajul ca ofera posibilitatea de a insera un cod special (amprenta digitala) in momentul semnarii. Se indica astfel daca documentul a ajuns intact la destinatie sau daca a fost alterat pe transmiterii.

In Romania, serviciile si produsele pentru semnatura electronica sunt reglementate de Legea privind semnatura electronica 455/2001, precum si de Hotararea de Guvern 1259 din 13 decembrie 2001 privind aprobarea normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica.

Caracteristicile legale ale semnaturii electronice sunt urmatoarele:

permite identificarea autorului;

exprima acordul autorului la continutul si responsabilitatile ce deriva din documentul semnat;

verifica integritatii documentului prin intermediul generarii functiei hash asociata mesajului.

Semnatura digitala are rolul de a cripta continutul documentului, folosind cheia criptografica a expeditorului. In acest mod semnatura devine unica atat pentru documentul trimis cat si pentru destinatarul cheii. Orice modificari aduse documentului vor afecta semnatura, oferindu-se astfel atat integritate cat si autentificare.

Semnatura electronica (sau digitala) este pentru documentele electronice ceea ce este o semnatura olografa pentru documentele tiparite. Semnatura reprezinta un esantion de date care demonstreaza ca o anumita persoana a si/sau a fost de acord cu documentul caruia i s-a atasat semnatura.

Printr-o semnatura digitala se ofera un grad mult mai mare de securizare decat semnatura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica faptul ca mesajul original apartine persoanei a carei semnatura a fost atasata.

Mai mult, semnatura digitala nu poate fi negata. Semnatarul documentului nu se poate disculpa mai tarziu invocand faptul ca a fost falsificata, cum se intampla uneori cu semnatura olografa. O semnatura electronica nu poate fi o semnatura scanata, o iconita, o poza, o holograma, un smalt card.

Documentele semnate electronic folosind un certificat digital calificat emis de certSIGN®, Furnizor Public de Servicii de Certificare conform cu Legea semnaturii electronice din Romania, au valoare legala, iar semnatura rezultata se numeste semnatura electronica extinsa.

Semnatura electronica este des utilizata in cazul afacerilor electronice fiind o dovada a identitatii clientului.

Contabilitatea si gestiunea operatiunilor de comert electronic

Prin intermediul comertului electronic se pot comercializa atat marfuri in forma materiala (carti, CD inregistrate cu muzica, etc.) cat si in forma informatica, fara suport material (programe pentru diferite domenii, abonamente virtuale la diferite site-uri specializate pe anumite domenii informationale). De cele mai multe, in cazul produselor software, se realizeaza un comert on-line veritabil, fara fluxuri materiale, cu decontare, de asemenea electronica prin intermediul cartilor de credit.

Principala problema legata de contabilitatea acestor operatiuni apare la inregistrarea veniturilor din vanzarea marfurilor si colectarea taxei pe valoarea adaugata (in cazul in care comerciantul este inregistrat ca platitor de TVA).

Se recomanda intocmirea unor avize de insotire a marfii la expedierea marfurilor prin colete, iar pentru incasarea valorii intocmirea unei facturi fiscale care sa cuprinda sumele incasate de la clienti. Se va inregistra, in consecinta, venitul si taxa pe valoare adaugata aferente facturii emise. De cele mai multe ori, factura fiscala este primita de catre client fie in colet, fie ulterior prin posta. Pentru prima situatie exigibilitatea TVA este anticipata vanzarii si intervine "la data la care este emisa factura fiscala inaintea livrarii de bunuri. Dupa intocmirea facturii taxa pe valoare adaugata se colecteaza, se inregistreaza in jurnalul de vanzari, iar dupa in decontul de taxa pe valoare adaugata. TVA rezultat trebuie virat la bugetul statului indiferent daca marfurile au fost preluate de catre clienti sau nu. In functie de produsele vandute se aplica cota standard de taxa 19% sau cota redusa de 9%.

Aceasta obligativitate, a intocmirii de factura fiscala, se aplica "oricarei persoane impozabile, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata"daca desfasoara livrari de bunuri sau prestari de servicii, indiferent de tipul lor. Emiterea facturii fiscale se va realiza, in conformitate cu reglementarile in vigoare, la data livrarii efective a bunurilor. In cazul emiterii de avize de insotire a marfii, legea 571/2003 precizeaza "Pentru bunurile livrate cu aviz de insotire, factura fiscala trebuie emisa in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data livrarii, fara a depasii finele lunii in care a avut loc livrarea".

O etapa importanta in emiterea facturii fiscale este culegerea datelor de identificare ale clientului. Pentru comenzile provenite in urma publicitatii realizate pe Internet se acceseaza adresa de e-mail indicata prin mesajul publicitar. Insa, indiferent de modalitatea prin care se face comanda clientii sunt obligati sa transmita datele lor personale pentru introducerea lor in baza de date a firmei vanzatoare si in vederea completarii corecte a facturii fiscale. Singura diferenta va fi data de lipsa semnaturii de primire a beneficiarului.

Tara de domiciliu a clientului devine foarte importanta pentru alegerea modalitatii de predare a facturii. Daca sediul clientului se afla intr-o tara unde factura fiscala este valabila fara semnatura si stampila furnizorului in original, atunci documentul poate fi completat, scanat si trimis tot prin intermediul Internetului, iar mai apoi indosariat la client. Cele trei exemplare ale documentului raman la firma emitenta. Pentru cazurile cand este obligatorie prezenta unei facturi fiscale intr-un act de vanzare - cumparare, exista optiunea semnaturii electronice sau expedierea prin posta a originalului.

In momentul onorarii comenzii intre cele doua parti cumparator si vanzator se creeaza o relatie contractuala care trebuie sa se supuna regimului juridic al contractelor la distanta. Conform acestuia furnizorul are obligatia de a livra produsul cerut de client, la calitatea si pretul precizat in momentul realizarii comenzii. De asemenea, vizitatorul magazinului virtual trebuie sa fie informat in ceea ce priveste posibilitatile de returnare sau daca nu poate oferi produsul solicitat. Sumele retinute de pe card vor fi returnate. 

In cele mai multe din situatii se intalnesc urmatoarele tipuri de venituri si cheltuieli specifice:

Venituri din vanzarea marfurilor;

Venituri din servicii de expediere postala;

Venituri din dobanzi bancare.

Cheltuieli pentru achizitia unor sisteme informatice;

Cheltuieli pentru crearea unui site web de prezentare

Cheltuieli privind marfurile;

Cheltuieli cu materiale pentru ambalat

Cheltuieli postale;

Cheltuieli de publicitate;

Cheltuieli cu comisioane bancare;

Cheltuieli pentru protocolul de plati electronice;

Cheltuieli pentru obtinerea semnaturii electronice.

Cheltuielile ulterioare sunt, de ce mai multe ori, mult mai reduse si legate de activitati absolut necesare cum ar fi cele cu intretinerea, administrarea si mentinerea site-ului sau de consumul de energie sau actualizarea programelor, a preturilor.

4. Avantajele comertului electronic

Pentru firme:

Este la fel de interesant pentru intreprinzatori si pentru clienti deoarece aproape orice tip de produs poate fi vandut pe Internet;

Este un mijloc rapid, accesibil si putin costisitor, prin care orice persoana fizica sau juridica poate sa se informeze sau sa-si faca cunoscuta oferta de bunuri si servicii;

Ofera costuri mai mici de deschidere in comparatie cu un magazin de tip traditional

Permite o comunicare mai rapida a imaginii firmei si un marketing cu viteza de reactie in special in relatiile publice, rezultatul fiind patrunderea pe noi piete;

Se elimina unele restrictii fizice de comunicare intre partenerii de afaceri;

Clientilor le este oferit un service mult imbunatatit, mai eficient si mai profitabil, venindu-se astfel in intampinarea cerintelor lor;

Se reduc unele costurilor de marketing prin reducerea timpului destinat service-ului clientilor si reducerea costurilor cu imprimatele de toate tipurile;

Se reduc costurile specifice lantului de aprovizionare prin reducerea nivelului stocurilor, cresterea competitiei dintre furnizori si reducerea timpului necesar realizarii aprovizionarii;

Se reduc costurile administrative prin eficientizarea proceselor economice in ceea ce priveste recrutarea de noi furnizori si plata celor existenti; 

O gestiune mai eficienta a informatiilor de piata si despre clienti;

Obtinerea rapida a feedback-ului de la clienti cu privire la produsele si serviciile oferite, prin realizarea unei statistici cu cele mai cautate produse, perioadele in care acestea sunt solicitate, precum si tendintele cumparatorilor;

Costurile modificarilor ce s-ar putea face in cazul unui magazine virtual sunt incomparabile cu cele ocazionate de reamenajarea a unui magazine traditional;

Se reduc cheltuielile cu publicitatea prin trimiterea unor mesaje electronice nesolicitate, instrument puternic si ieftin de promovare. Singura conditie este sa nu se abuzeze de bunavointa si rabdarea clientilor;

Pentru consumatori:

Magazinul virtual este accesibil 24 de ore din 24 si poate fi accesat de oricine cu acces la Internet, spre deosebire de magazinul sau firma cu o adresa fixa si un program mai lung sau mai scurt de functionare;

Consumatorul poate sa se informeze rapid despre oferta vanzatorului vizitand magazinul electronic al acestuia. Rezultatele sunt economii de timp, de ambele parti;

Aceasta modalitate de comert permite si posibilitatea unor studii de piata, pentru a decide ce produs ar satisface mai bine nevoile si asteptarile clientului, cam la ce pret poate fi gasit, ce garantie are si multe astfel de caracteristici. Un site cu informatii complete si bine prezentate devine pentru client un punct de referinta;

5. Dezavantajele comertului electronic

Gradul de nesiguranta

In acest moment cumparatorii romani sunt destul de sceptici in privinta achizitionarii de produse prin intermediul comertului electronic si al Internetului.

Infrastructura

Internetul a fost conceput initial ca un mediu deschis, comunitar, bazat pe interactiune, dar nu neaparat sigur. Din acest motiv, sistemele de securitate sunt abia la inceput ca dezvoltare pentru a putea asigura suportul necesar raspandirii comertului electronic.

Mentalitatea cumparatorilor

Acesta este un mare dezavantaj al comertului virtual si, din fericire depinde de profesionalismul firmelor ce desfasoara acest tip de afacere electronica. Explicatia suspiciunii este data de atitudinea unor persoane ce incearca sa profite ilegal de serviciile afacerilor electronice.

Ignoranta

Ignoranta multor persoane, precum si refuzul de a accepta tehnologiile noi sau progresul tehnic, dar si lipsa unei infrastructuri de telecomunicatii adecvate sunt cateva din cele mai importante limite, pentru momentul actual ale comertului electronic. Din fericire, un alt mare dezavantaj, si anume costurile ridicate ale accesului la internet pentru acasa sunt in scadere permitand unui numar din ce in ce mai mare de oameni sa poata beneficia de serviciile Internetului.

Alte diferente semnificative

Alte mari diferente fata de comertul traditional sunt:

Cumparatorii nu pot atinge sau testa produsele, prezentarea articolelor din magazin contand foarte mult pentru cei mai multi clienti;

Nu exista un vanzator care sa poata face recomandari si sa raspunda la intrebarile cumparatorilor, in schimb multe magazine on-line ofera asistenta on-line;

Trebuie implementat un sistem profesionist de livrare a produselor si preluare a banilor;

Majoritatea marilor magazine on-line din Romania au inteles aceste obstacole si au incercat, cu succes, sa le depaseasca, in cea mai mare parte.