Comertul cu ridicata

1. Continutul activitatii cu ridicata

2. Rolul economic al comertului cu ridicata

3. Functiile comertului cu ridicata

4. Tendintele in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial

1. Continutul activitatii de comert cu ridicata

Comertul cu ridicata prezinta un stadiu al circulatiei marfurilor in cadrul carora au loc operatiuni de cumparare-vanzare a marfurilor, in scopul revanzarii lor ulterioare.

Tinand seama de locul pe care comertul cu ridicata il ocupa in procesul miscarii marfurilor, activitatea care se desfasoara in cadrul acestei verigi prezinta cateva trasaturi specifice si anume:

Actele de vanzare-cumparare au loc intre intreprinderi economice Spre deosebire de activitatea ce se desfasoara in cadrul comertului cu amanuntul, unde cumparatorul marfurilor este nemijlocit consumatorul, sau reprezentantul acestuia, in cazul activitatii de comert cu ridicata, atat cumparatorul, cat si vanzatorul marfurilor sunt intreprinderi, sau diferite organizatii economice, sociale si din administratia publica.

In cadrul activitatii de comert cu ridicata, atat cumpararile cat si vanzarile de marfuri se realizeaza in partizii mari.

Activitatea de comert cu ridicata nu incheie circuitul economic al marfurilor, ci mijloceste doar legatura intre productie si veriga comerciala cu amanuntul. Deci, marfurile nu se vand de catre intreprinderile cu ridicat direct consumatorilor, activitatea traditionala a comerciantilor cu ridicata fiind cea de intermediari intre producatori si comerciantii cu amanuntul.

Interpunandu-se in drumul marfurilor de la productie la consum, veriga comerciala cu ridicata genereaza o serie de imobilizari de fonduri, cheltuieli materiale si banesti, necesare intretinerii retelei de depozite, platii personalului, etc. De asemenea, trecand prin veriga comerciala cu ridicata, marfurile raman o perioada de timp mai indelungata in sfera circulatiei, avand astfel o viteza de circulatie mai lenta, ceea ce influenteaza atat relatiile economice din cadrul pietei bunurilor si serviciilor, cat si relatiile financiar-bancare de pe piata capitalurilor.

Purtand amprenta activitatii pe care o desfasoara, intreprinderile ce actioneaza in cadrul comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte, si anume:

I.         O prima caracteristica a intreprinderilor de comert cu ridicata se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara.

Tinand seama ca intregul volum de tranzactii comerciale se refera la partizii mari de marfuri, iar esalonarea comenzilor are in vedere si perioade afectate de sezonalitate, cand o parte din marfurile ce formeaza obiectul tranzactiilor trebuie stocate un timp mai indelungat, intermediarul cu ridicata trebuie sa dispuna atat de fonduri proprii, cat si de incapacitatea de a contracta credite pe termene mai mari, prin care sa acopere platile catre productie si multiplele cheltuieli de depozitare si stocare.

II.       O a doua caracteristica are in vedere specializarea activitatii de comert cu ridicata pe familii de produse. Specializarea respectiva e generata de natura produselor care formeaza obiectul tranzactiilor realizate de intreprinderi, deoarece orice familie de produse ridica probleme specifice de stocaj, depozitare si conservare a valorilor de intrebuintare.

III.     A treia caracteristica este data de faptul ca intreprinderile de comert cu ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii indigeni, cat si de cei externi.   In conditiile in care un producator este situat intr-o alta tara, intreprinzatorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achizitionarii marfurilor necesare aprovizionarii comertului cu amanuntul. Intr-o astfel de ipostaza, el intra in relatii comerciale cu agentii economici de pe piata bunurilor si serviciilor, din cadrul tertelor piete externe, cat si cu agentii economici care actioneaza in cadrul pietei schimburilor monetare.

IV.            O ultima caracteristica se refera la existenta unor servicii comerciale bine puse la punct si incadrate cu un personal de inalta calificare. Intr-adevar, data fiind importanta comenzilor, grosistii nu-si pot permite greseli asupra cantitatilor, calitatii, sau a serviciilor anexe furnizate de catre producator. Pe de alta parte, produsele de inalta tehnicitate (electronice, informatice, optice, etc.)reclama specialisti de o calificare deosebita. De asemenea, fractionarea partiziilor, sortarea si asortarea marfurilor, precum si aprovizionarea comertului cu amanuntul, necesita multa forta de munca bine calificata. In plus, se are in vedere ca detailistii trebuie sa fie prospectati, sensibilizati si convinsi pentru a deveni clientii diversilor grosisti. Pentru toate acestea, este nevoie ca in cadrul serviciilor comerciale sa existe o puternica forta de vanzare si o anumita retea de reprezentanti, capabili sa argumenteze la fel de bine pe plan tehnic, comercial si financiar.

2. Rolul economic al comertului cu ridicata

A.    In raport cu producatorii, sistemul de relatii bazat pe prezenta comertului cu ridicata ofera o serie de avantaje care asigura continuitatea activitatii comerciale si o mobilitate corespunzatoare in ceea ce priveste orientarea marfurilor in raport cu cererea.

Aceste avantaje sunt urmatoarele:

a)     Comertul cu ridicata permite producatorilor, prin alimentarea constanta a fluxurilor financiare (datorita faptului ca lanseaza si plateste comenzi care se refera la partizii mari de marfuri) sa-si continue fara intrerupere activitatea, evitandu-se astfel orice stagnare a productiei ce s-ar interpune intre momentul realizarii produselor si momentul asigurarii vanzarii acestora.

b)     Stocand mari cantitati de produse, comertul cu ridicata asigura producatorilor multiple servicii logistice, scutindu-i de cheltuieli materiale, financiare, si de forta de munca generata de procesul de stocare.

c)     Comertul cu ridicata isi esaloneaza comenzile in timp, pornind de la informatiile pe care le obtin prin intermediul unitatilor cu amanuntul, cu privire la evolutia si oscilatiile in timp ale consumului. O asemenea esalonare a comenzilor, cat si previziunile pe care le elaboreaza cu privire la viitoarele evolutii ale consumului, contribuie la regularizarea productiei, evitarea rupturilor de stoc, sau a unei suprasolicitari bruste a productiei.

d)     Comertul cu ridicata - ca mijloc de legatura intre comertul cu amanuntul si producatori - permite acestora din urma sa aiba informatii pretioase asupra modului in care sunt primite produsele, adica ajuta la cunoasterea bazei motivationale a pietei.

e)     Avand interes e ca produsele producatorilor cu care colaboreaza sa se vanda in permanenta, comertul cu ridicata participa activ la schimbarea vanzarilor respective, prospectand detailistii, stabilind si realizand cataloage, documentatii, cercetari de piata, etc.

f)      Comertul cu ridicata poate participa la campaniile de promovare a vanzarilor, alaturi de diferite categorii de revanzatori, si intr-un mod general, la toate formele de actiune capabile de a ajuta detailistii, deci, de a antrena, in ultima instanta, consumatorul.

B.    Fata de comertul cu amanuntul, rolul economic al comertului cu ridicata este dat de o serie de avantaje care prezinta importanta atat pentru intreprinzatori ce actioneaza in domeniul respectiv, cat si pentru circuitul economic general din cadrul pietei.

Aceste avantaje sunt urmatoarele:

a)     Comertul cu ridicata joaca un rol foarte important in ceea ce priveste informarea detailistilor. In cadrul unui comert descentralizat, bazat pe mecanismul pietei, numai comerciantii cu amanuntul din afara marilor aglomeratii sunt slab informati sau total ignorati de catre producatorii indigeni, cat mai ales de catre cei straini. Ori, prin cunostintele sale, prin documentatiile realizate si prin diverse cataloage elaborate, grosistii ii informeaza permanent si ii ajuta in obtinerea partiziilor de marfuri necesare.

b)     Grosistii, care se aprovizioneaza vagonabil, sau cu mijloace auto la intreaga capacitate, fractioneaza respectivii partizii de marfuri si livreaza comertului cu amanuntul, la unitatile apropiate, in cantitatile exacte pe care acestia le pot stoca sau le pot vinde intr-o unitate de timp, corespunzator posibilitatilor financiare. Un asemenea procedeu permite o amortizare rapida in caz de nevoie.

c)     Datorita capacitatii sale de stocaj, comertul cu ridicata permite detailistilor sa beneficieze de preturi mai joase decat daca s-ar aproviziona direct de la producator, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acorda decat pentru achizitionarea unor cantitati foarte mari.

d)    Prin faptul ca se pot adresa unui singur grosist si nu unei multimi de furnizori, comerciantii cu amanuntul au si avantajul simplificarii muncii administrative si o reducere a cheltuielilor.

3.Functiile comertului cu ridicata

  Tinand seama de locul comertului cu ridicata in cadrul circuitelor comerciale si de rolul sau economic, trebuie subliniat ca acestuia ii revin urmatoarele functii specifice:

Cumpararea unor partizii mari de produse si concentrarea unor fonduri de marfuri de la un numar mare si divers de producatori din cadrul pietei interne sau de pe diverse piete externe, in vederea aprovizionarii fara intrerupere si in sortiment variat a comertului cu amanuntul, precum si a altor categorii de cumparatori.

Stocarea unor mari cantitati de marfuri in vederea asigurarii unei esalonari normale a fluxului de produse catre detailisti si a fluiditatii vanzarilor catre consumatori, prin eliminarea rupturilor intervenite in procesul de aprovizionare, ca urmare a sezonalitatii productiei, lipsei de informatii, diverselor situatii conjuncturale, blocaje financiare in cadrul intreprinderilor producatoare, etc. Pentru aceasta, societatile din carul comertului cu ridicata trebuie:

sa-si imobilizeze mari sume de bani, corespunzator valorilor din stoc;

sa asigure depozite de mare volum sau suprafata;

sa doteze depozitele cu instalatii speciale, necesare conservarii in bune conditii de temperatura, grad de luminozitate si de umiditate constanta, a tuturor produselor stocate;

sa asigure energia necesara, precum si procurarea si utilizarea instalatiilor speciale, ce genereaza costuri foarte ridicate, ele trebuind astfel incluse in pretul de vanzare a marfurilor.

Transformarea sistemului industrial, format din partizii mari de produse de un anumit fel (marime, culoare, model, etc.), livrate de fabrici, in sortiment comercial corespunzator varietatii cererii populatiei.

Revanzarea marfurilor in cantitati mai mici catre comerciantii cu amanuntul. Concomitent cu transformarea sortimentului industrial in sortiment comercial, grosistii fractioneaza partizii mari de marfuri primite de la producator, sau pe cele stocate, in partizii mici, pe care le distribuie, pe baza de comenzi, catre detailisti, indiferent de locul in care acestia isi au resedinta si raza de activitate.

Cercetarea permanenta a pietei si studierea indeosebi a evolutiei cererii de marfuri a populatiei si a utilizatorilor industriali sau asimilati acestora in vederea informarii producatorilor, orientarii fluxurilor de marfuri, imbunatatirea structurii distributiei, a mijloacelor e promovare, precum si pentru realizarea unor previziuni care vor sta la baza propriei activitati in perioadele viitoare.

In cadrul comertului cu ridicata, o sectiune aparte o formeaza comertul industrial. Functia grosistilor industriali, ca intreprinderi specializate care distribuie industriasilor sau utilizatorilor profesionali (mestesugari, reparatori si instalatori, etc.) diferite produse tehnice, furnituri industriale, produse semifinite si chiar materii prime, consta in primul rand in a asigura circuitul de distributie al produselor respective si, in al doilea rand, in realizarea logisticilor comerciale specifice fiecarui produs. Data fiind natura circuitelor comerciale pe care le realizeaza comertul industrial si specificul functiilor ce ii revin, literatura de specialitate a inserat respectiva categorie de grosisti sub denumirea de enclave.

4. Tendinte in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial

  Tendintele respective pot fi impartite in doua mari categorii:

o prima grupa cuprinde diferitele aspecte prin care se incearca consolidarea actualelor pozitii de intermediar ale comertului cu ridicata;

o a doua categorie, re in vedere preocuparile pentru cautarea unor noi solutii cu privire la perfectionarea circulatiei marfurilor cu ridicata si asigurarea unei fluiditati rationale a fluxului de produse de la producator la consumator.

I.         In ceea ce priveste prima categorie de aspecte, referitoare la evolutia comertului cu ridicata, ele se materializeaza intr-o tendinta de mentinere a ciclului clasic al circuitelor lungi de distributie, in cadrul carora intervin ca intermediari atat comertul cu ridicata, cat si comertul cu amanuntul, respectiv: Producator - Comert cu ridicata - Comert cu amanuntul - Consumator

In legatura cu aceasta tendinta se impun totusi doua observatii generale, potrivit carora respectiva tendinta va deosebi evolutiile viitoare ale comertului cu ridicata, fata de cele anterioare, si anume:

a)     In primul rand, se are in vedere ca agentii economici antrenati in activitatile de intermediere, militand pentru mentinerea circuitului clasic de distributie, sunt preocupati in acelasi timp, pentru gasirea unor solutii care sa duca la o crestere generala a capacitatii de adaptare a acestuia la o serie de situatii ce apar in diverse localitati, tari, sau zone ale lumii. Au aparut noile forme de actiune, legaturi de integrare sau asociere, fluxuri de marfuri si informatii, etc.

b)     In al doilea rand, este vorba de preluarea sub aspect juridic a comertului cu ridicata, fie de catre producatori, fie de catre comerciantul cu amanuntul, activitatea in sine ramanand insa in continuare. In ambele cazuri, apar fie noi societati comerciale integrate, fie mari lanturi comerciale de magazine care au integrate si activitati de comert cu ridicata. Astfel de fenomene sunt intalnite in marea majoritate a tarilor dezvoltate din punct de vedere economic. Amintim dintre acestea experienta firmelor din Canada, S.U.A., Japonia, Anglia, Belgia, Franta, Olanda, Suedia, etc.

II.       Referitor la cea de-a doua grupa de tendinte care se contureaza ca tendinte in evolutia comertului cu ridicata, in diferite zone ale lumii fenomenele sunt mai complexe, evidentiind o serie de probleme care prezinta un interes deosebit pentru tarile in curs de tranzitie spre economia de piata, fiind vorba de solutii care privesc atat perfectionarea circulatiei marfurilor, cat si o modernizare si fluidizare a procesului de aprovizionare.

Sub aspectul organizarii, intreprinzatorii din cadrul comertului cu ridicata simt nevoia sa se grupeze in diferite asociatii. Acestea, in scopul obtinerii celor mai bune conditii de vanzare din partea furnizorilor interesati in livrari mai importante, pentru promovarea unor politici de grup care sa vizeze imbunatatirea vanzarilor printr-o modernizare a structurilor de distributie, a modalitatilor de gestionare a marfurilor, o mai buna participare la promovarea produselor, etc.

Asemenea grupari asociate nu privesc decat comercializarea produselor nealimentare destinate aprovizionarii marelui public, altul decat cel al utilizatorilor industriali si asimilatilor acestora.

Alte solutii interesante sunt legate de crearea unor mari societati comerciale care organizeaza fie magazine, ce se ocupa cu vanzarile de gros, in lant, fie lanturi de unitati cu sucursale multiple, in cadrul carora comerciantii cu ridicata se unesc cu mici comercianti cu amanuntul independenti.

Caracteristic pentru aceste lanturi cu sucursale multiple apare faptul ca incearca sa imite trasaturile caracteristice ale supermagazinelor in lant, mentinand in acelasi timp avantajele comerciantilor cu amanuntul independenti, precum si pe cele traditionale ale comertului cu ridicata.

Deosebit de interesanta apare si experienta din unele tari cu privire la organizarea unor forme specializate in crearea de magazine-depozite cu ridicata, care isi desfasoara activitatea in sistem de autoservire. Este vorba de aparitia si dezvoltarea asa-zisului 'comert de gros cu autoservire', care opereaza pe baza sistemului 'cash and carrying'; marfurile cumparate de comerciantii cu amanuntul se platesc in numerar; nu se asigura transportul marfurilor la magazinele cu amanuntul; desfasurarea procesului de comercializare a marfurilor nu necesita comenzi prealabile, comerciantii cu amanuntul independenti intrand in depozitele cu ridicata dupa bunul lor plac, indicand marfurile necesare, comandand si platind. Sistemul este larg practicat in S.U.A., Anglia, Franta, Germania.

O alta solutie privind perfectionarea comertului cu ridicata are in vedere crearea unor firme de comert cu ridicata prin organizarea comerciantilor cu amanuntul independenti sub forma unor cooperative.