Teorii cu privire la comertul international - Explicatii cu privire la determinantii sai si tentative de anticipare a trendurilor viitoare

Teorii cu privire la comertul international - Explicatii cu privire la determinantii sai si tentative de anticipare a trendurilor viitoare

A. Teorii clasice

Mercantilismul;

Teoria avantajelor absolute( A. Smith);

Teoria costurilor comparative de productie( D. Ricardo);

Teoria dotarii natiunilor cu factori de productie( Modelul Hecksher-Ohlin)

Mercantilismul

A fost filozofia economica a secolului al XVI-lea;

Exprima convingerea ca avutia unei natiuni se exprima prin cantitatea de metale pretioase de care dispune o tara;

Principalul deziderat al autoritatilor era sporirea rezervelor de aur si argint;

Calea de atingere a acestui deziderat era cresterea excedentului balantei comerciale prin impulsionarea exporturilor si restrictionarea importurilor;

Din punct de vedere politic Mercantilismul a fost agreat de cercurile guvernamentale, de grupurile industriale si chiar de lucratori;

Numeroase grupuri de interese au inregistrat efecte negative sub forma de impozite mai mari, preturi ridicate, mentinerea ineficientei in economie, intarzierea restructurarii pe baze sanatoase.

Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.

Teoria avantajului absolut

A fost fondata de Adam Smith in lucrarea “An Inquiry into the Nature and Causes of Wealth of Nations” publicata in 1776;

Smith a contestat bazele teoretice ale mercantilismului demonstrand ca aceasta filosofie slabeste bazele dezvoltarii de succes pentru ca impiedica actorii economici sa elaboreze si sa practice strategii pe termen lung centrate pe concurenta libera ceea ce va duce la alocarea ineficienta a factorilor de productie.

Exemplu

Concluzii

Numarul de produse diferite realizate intr-o ora de munca este diferit in cele doua tari;

Franta are un avantaj absolut la vin iar Japonia la ceasuri;

Presupunem ca se schimba 2 sticle de vin pe 4 ceasuri;

Daca se specializeaza ambele tari vor avea de castigat;

Nu raspunde la intrebarea ce se intampla cu tarile care au avntaj absolut la toate produsele sau nu au avantaj absolut la nici-un produs.

Teoria costurilor comparative de productie( avantajului relativ)

A fost elaborata de David Ricardo si Robert Torrens;

Pleaca de la premisa ca teoria avantajului absolut are mai degraba o dimensiune intuitiva decat practica;

Ia in considerare conceptul de cost de oportunitate;

Spre deosebire de teoria avantajului absolut care se concentreaza pe diferentele absolute intre productivitatile nationale aceasta se centreaza pe valorificarea diferentelor relative intre W;

Exemplu

Teoria costurilor comparative de productie

Presupunem ca productivitatea muncii ramane neschimbata in Japonia dar se dubleaza in Franta ca urmare a unor programe de recalificare a fortei de munca;

Franta este de 4 ori mai competitiva decat Japonia la vin dar de doar 1,2 ori la ceasuri;

Japonia detine 0,25 din productivitatea Frantei la vin si 0,83 din productivitatea la ceasuri;

Avantajul relativ-este castigul realizat de o natiune care produce si vinde la extern bunuri pe care le realizeaza cu costuri mai mici relativ la alte bunuri nationale, iar in schimbul lor procura alte marfuri a caror realizare la intern se dovedeste mai putin avantajoasa.

Teoria dotarii natiunilor cu factori de productie

Teoria avantajelor comparative nu da raspunsul la o intrebare fundamentala-ce factori determina care produse se califica pentru a avea avantaje comparative in cazul fiecarei tari;

Aceasta teorie este elaborata de Eli Hecksher si Bertin Ohlin

Analiza se bazeaza pe urmatoarele observatii:

-dotarea cu factori de productie difera de la o tara la alta;

-bunurile sunt diferite in functie de tipurile de factori de productie utilizati pentru realizarea lor;

Modelul H-O-S

Factorii de productie sunt abundenti(ieftini) si rari( scumpi);

O tara va avea un avantaj comparativ la produsele pentru a caror realizare se folosesc factori de productie abundenti,

Teoria a fost testata empiric de W. Leontieff folosind analiza input-output pornind de la ideea prevalenta atunci in SUA ca aceasta tara este intensiv dotata in capital si deficitara in munca;

A prezumat ca SUA exporta prioritar produse intensive in capital si importa produse intensive in forta de munca;

Concluzia la care a ajuns a fost ca SUA exporta prioritar produse intensive in munca si importa produse intensive in capital - paradoxul lui Leontieff;

Criticii sai au considerat ca:

- a folosit un numar redus de sectoare economice;

-a luat in considerare doar 2 factori de productie.

B. Teoriile moderne( bazate pe firma)

Teoria similaritatii intre tari;

Teoria ciclului de viata al produsului;

Teoria rivalitatii strategice globale;

Teoria avantajelor competitive ale natiunilor.

Ratiunile fundamentarii acestor noi explicatii ale determinantilor comertului

Cresterea importantei companiilor multinationale;

Incapacitatea teoriilor clasice de a explica determinantii comertului intra-industrial;

Esecul analistilor de a verifica in practica prezumtiile teoriilor clasice;

Diversificarea gamei factorilor de productie.

Teoria similaritatii intre tari

In 1961 economistul suedez Steffan Linder a incercat sa explice proliferarea comertului intrasectorial;

Esenta teoriei- schimburile cu produse manufacturate se datoreaza existentei in toate tarile lumii a unor panele de utilizatori avand aceleasi preferinte de consum;

La inceput firmele produc bunuri destinate prevalent pietei interne;

Pentru a valorifica efectele economiei de scara cauta noi oportunitati pe pietele externe;

Cele mai promitatoare piete se dovedesc cele din tarile unde preferintele consumatorilor sunt similare;

Teoria sugereaza ca, cea mai mare parte a comertului cu produse manufacturate se desfasoara intre tarile avand un PNB pe locuitor similar;

Teoria se dovedeste utila in explicarea comertului cu produse diferentiate pentru care marca si reputatia joaca un rol important in decizia de cumparare.

Teoria ciclului de viata al produsului

Conceputa pentru domeniul marketingului s-a folosit de Raymond Vernon pentru explicarea fundamentelor comertului si investitiilor internationale;

Teoria pune accentul pe creativitate, extinderea pietelor, avantajele comparative si raspunsul strategic al concurentilor;

Conform teoriei ciclul de viata al produsului cuprinde  3 etape( produs inovativ, produs matur si produs standardizat);

In stadiul de produs inovativ:

- o firma creeaza si lanseaza un produs nou;

- produsul este raspunsul la cererea interna;

- extragerea si prelucrarea mesajelor pietei este foarte importanta;

- produsele complexe trebuie lansate in tarile dezvoltate, cu piete mari si cu consumatori exigenti;

- cea mai mare parte a productiei este destinata pietei interne, exporturile sunt marginale si vizeaza testarea unor noi piete.

Stadiul de produs matur

Cererea pentru produsele inovative creste substantial pentru ca utilizatorii le valideaza valoarea si valoarea de intrebuintare;

Firmele inovative isi sporesc capacitatile de productie;

Apar concurentii interni si straini atrasi de profiturile din sectorul respectiv;

Competitivitatea se poate mentine prin reducerea costurilor si se produce delocalizarea productiei in alte tari.

Stadiul de produs standardizat

Piata produselor se stabilizeaza devenind bunuri comune;

Se amplifica procesul de productie in strainatate in cautarea unor factori mai ieftini si a unor regimuri fiscale mai permisive;

Tara inovatoare devine net sau exclusiv importator al acestor produse;

In conformitate cu teoria ciclului de viata al produsului:

Productia interna incepe in stadiul 1, atinge cote importante in stadiul 2 si se reduce pana la eliminare in stadiul 3;

Exporturile firmelor inovatoare sunt marginale in stadiul 1, devin importante in stadiul 2 si sunt substituite cu importuri in stadiul 3;

Concurenta externa apare in faza finala a stadiului 1, se acutizeaza in stadiul 2 si se transfera pe teren neutru in stadiul3.

Teoria rivalitatii strategice globale

Cele mai recente explicatii apartin economistilor Paul Krugman si Kevin Lancaster in anii 80;

Firmele se preocupa sa-si dezvolte avantaje competitive sustenabile, pe care le pot folosi pentru a domina piata globala;

Explicatia se concentreaza pe deciziile strategice pe care le adopta firmele atunci cand concureaza la scara internationala;

Mijloacele de care dispun firmele sunt: detinerea de DPI, investitiile in C-D, preocuparea pentru asumarea efectelor economiei de scara si de gama si valorificarea curbei de experienta.