Factorii care determina nivelul ratei dobanzii

Factorii care determina nivelul ratei dobanzii

Fiecare banca isi calculeaza o rata activa de baza a dobanzii, rata in jurul careia graviteaza ratele diferitelor categorii de credite.

La stabilirea ratei active de baza a dobanzii manageementul ia in considerare urmatorii factori:

a)nivelul ratei dobanzii de pe piata monetara (interbancara);

b)nivelul prognozat al inflatiei;

c)politica monetara practicata de B.N.R.;

d)costul de achizitie a resurselor;

e)rata de recuperare a investitiei actionarilor in banca.

a.Nivelul ratei dobanzii practicate pe aceasta piata constituie pentru banci costul dobanzii aferent resurselor pe care acestea le achizitioneaza fie pentru a depasi probleme de lichiditati, fie pentru a-si asigura resurse in vederea realizarii unor investitii.

b.Exista o relatie directa intre nivelul ratei dobanzii si nivelul inflatiei.

Ratele scad cand inflatia scade si cresc cand inflatia creste.

Inflatia este prezenta in orice economie insa difera in functie de intensitatea cresterii preturilor; acest lucru impune a lua in considerare cele doua ipostaze de existenta a dobanzii: dobanda reala si dobanda nominala,

Relatia dintre cele doua rate ale dobanzii este data de relatia (4.1)

i = r + p_e dacap_e = 0, atuncii = r(4.1)

in care:

i - rata nominala a dobanzii,

r - rata reala a dobanzii,

p_e- rata inflatiei.

Pentru calculul ratei nominale a dobanzii pe perioada urmatoare se impune deci inlocuirea lui p_e cu rata inflatiei prognozate. Incepand cu anul 1990, in Romania au fost perioade cand s-au inregistrat rate real negative ale dobanzii, dobanda nominala situandu-se sub nivelul inflatiei: (perioada 1991-1993; mai, iulie, noiembrie 1996 - pana in martie 1997; octombrie 1997 pana in februarie -1998).

Bancile trebuie sa ia in considerare nivelul inflatiei din urmatoarele motive:

- pentru a-si proteja capitalul propriu impotriva eroziunii generate de inflatie;

- pentru a proteja deponentii.

c.Prin intermediul politicii monetare conduse de B.N.R., statul intervine in economie pentru a asigura controlul lichiditatii economiei in scopul de a asigura stabilitatea monedei nationale.

Pentru atingerea acestui obiectiv, B.N.R. elaboreaza politica monetara, valutara si de credit in cadrul politicii generale a statului.

Pentru stavilirea procesului inflationist declansat odata cu liberalizarea preturilor (octombrie 1990), Banca Nationala a intervenit printr-o serie de intrumente de politica monetara, cum ar fi: taxa scontului, dobanda de refinantare, rata rezervelor minime obligatorii, dobanzile practicate la licitatii in cadrul operatiilor pe piata libera, introducerea, incepand cu 9 iulie 1997, a noului instrument de politica monetara - atragerea de depozite de la societatile bancare de catre B.N.R.

Utilizarea acestor instrumente de politica monetara au vizat reducerea lichiditatilor din economie si stoparea inflatiei.

Masurile promovate de B.N.R. pentru stavilirea procesului inflationist in perioada 1990-1998 nu au fost insotite insa si de masuri in economia reala, care sa duca la cresterea productiei si a cererii.

Practicarea unor dobanzi inalte pe o perioada atat de mare, 1990-1998, s-a dovedit a fi o masura ineficienta, care s-a materializat in alimentarea blocajului financiar in economie, blocaj care a generat cresterea soldurilor creditelor si dobanzilor restante inregistrate de banci.

d.Costurile de achizitie a resurselor cuprind atat costurile cu dobanda pe care banca o bonifica, cat si alte costuri, cum ar fi: costuri de operare, costuri de asigurare a resursei, costuri de marketing (de promovare), costuri privind rezervele minime obligatorii.

Costurile de achizitie sunt specifice fiecarei categorii de resurse, constituind un reper functie de care fiecare banca isi restructureaza structura pasivelor (resurselor).

e.Asigurarea unui nivel ridicat al ratei de recuperare a investitiei proprietarilor in banca - return on equity (ROE) constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare banca.

La stabilirea nivelului ROE-ului managementul trebuie sa ia in considerare rata inflatiei prognozate si rata dobanzii la depozitele la termen practicate in sistemul bancar, pentru ca nivelul ROE-ului sa se situeze peste nivelul inflatiei si dobanzilor practicate de banci.